AVORT - crima convenabila sau legitima aparare?
Raspunsuri - Pagina 15
allya spune:
ALEX-N asa-i cu partea financiara si medicina in Romania si e dureros ca nimeni nu da nimica pe sistemul medical si este cel mai putin sustinut domeniu din pacate gandindu-ma si numai la salariile medicilor de aicea din SUA de 100000$-600000$/an si minimul aproape pe economie in Romania 
,...inteleg situatia, asta ziceam si eu anterior...
si fara aparatura si medicamente cum sa salvezi vieti?...
In studiul respectiv ziceau ca cu cat este mai prematur copilul cu atat sechelele (nu stiu daca e cuvantul potrivit
) sunt mai mari si devoltarea sa normala ulterioara este mai putin probabila (o concluzie evident logica..), sunt si cazuri fericite dar si mai multe nefericite... Totusi ce este important in opinia mea este ca supravietuieste copilul chiar si daca cu probleme... Statistic e cam cum zicea OZ si in SUA...
anna maria spune:
Dragele mele,as dori sa va retin atentia cu citeva pareri personale:
-pentru cele care au pierdut o sarcina cit si pentru cele care au facut avort sau au indemnat pe altii,un sfat din suflet de mamica ar fi sa botezati si sa ajutati cit mai multi copii,de preferat din familii neajutorate;
-pentru cele care din anumite motive (oricare ar fi ele) le este frica pentru sanatatea sau viata lor sa dea nastere la copii,le-as sfatui sa puna urmatoarea intrebare unei mamici sau tatic de copil:
v-ati da viata pentru copilul vostru? Nu cred ca ar spune cineva nu !
-pentru cele care ezita in a lua o hotarire http://www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=19117&whichpage=1
ana maria
Teodorei 
in 19 saptamini
AC spune:
Ana Maria... eu nu am inteles ceva. Nu te supara, spune-mi de ce subliniezi cele care au pierdut o sarcina? Adica au dorit un copil si pierdut o sarcina?
Eu nu vad legatura cu avortul. Nu te supara.
Anne-Sarah si mamica sa Andreea
allya spune:
ANA-MARIA, aicea sunt de acord cu AC, banuiesc ca vrei sa zici ca e pt sufletul copiilor nenascuti, suflet care nu-si gaseste locul asa cum cred unii oameni....dar nu e vina femeilor care pierd sarcina si nu pot fi bagate ele in aceeasi oala cu cele care au facut avort, din acest punct de vedere...
Este oricum sfatul tau f bun si e valabil pt toata lumea nu numai pt aceste situatii speciale...
try spune:
Eu sunt pentru decizia fiecareia de a face cum considera ca e mai bine pentru ea si/sau familia ei. Respect parerea celorlate despre avort, chiar daca este in contradictie cu ideea mea, dar dincolo de aceasta parere a mea, nu pot sa nu remarc anumite idei care au aparut pe parcursul acestor multe pagini, idei care nu ai de-a face cu o parere sau cu alta, ci idei care n-au fundament sau idei care contravin cu alte legi normale ale firii.
"sa ne omorim copiii cei fara drept de vot care n-au picioare, n-au destule maini sau pur si simplu vor sa vina pe lume intr-un moment in care noua nu ne convine"
Cine ne ofera noua garantia ca acesti copii vor sa vina ei pe lume? Nu exista nimic pana la ora actuala care sa sprijine aceasta afirmatie. Nu-s decat pure speculatii si idei cum ca un copil alege cand sa vina pe lume. Mai degraba neputinta noastra de a controla cand sa avem un copil ne face sa ajungem la astfel de cugetari. Nu neg existenta lui Dumnezeu si a puterii lui, exista mai presus de vointa noastra ceva ce guverneaza lumea asta: Dumnezeu, lumina, destinul, norocul, intamplarea etc, ziceti-i cum vreti, fiecare crede in ceva mai presus de noi, dar am invatat sa nu mai plec urechea la orice preot care interpreteaza cum vrea el textul religios, la orice text din biblie scos din context sau la orice predicator de colt de strada.
Si nici nu pot accepta ideea ca trebuie sa le dai libertate acestor femei numai pentru ca si s-ar putea sa ajungi sa iei si tu o astfel de decizie. Oricat ar fi de ingradita problema avorturilor ele vor exista, iar faptul ca ar fi mai putine nu cred ca ar face lumea mai putin "pacatoasa". Indiferent cat de nelegala sau interzisa va fi metoda, avorturile vor exista atat cat noi ca specie umana vom exista. Am ajuns la un anumit grad de evolutie care ne permite noua ca specie sa luam aceasta decizie, oricat de imorala ar fi, este la indemana femeii sa faca acest lucru, ea este constienta ca poate face acest lucru, are mijloacele necesare sa poata decide (fata de o biata gaina care nu poate decide cand sa faca oua si pe care din ele sa le pastreze). Deci dupa parerea mea, este un subiect care nu are nici un fel de finalitate in sensul gasirii unor solutii, el poate doar sa ofere cititorilor si alte unghiuri de a privi problema sau poate sa inversuneze si mai mult spiritele deja hotarate.
Ma uimeste simplitatea cu care anumite femei de aici sustin ideea de a nu avorta si in cazul in care copilul prezinta malformatii:
"apropo de mutantzi, poate nu stiai, dar la scara globala a unei specii, mutatiile genetice au un rol pozitiv, evolutiv. Asa ca este posibil ca acel copil "mutant" sa aiba calitati de care tu nu beneficiezi." Sunt tare curioasa cate din aceste femei sunt capabile sa pastreze o sarcina cu malformatii numai de dragul rolului pozitiv asupra evolutiei speciei umane. Ce usor triem problema cand e vorba de handicaptii altora. Este ok sa existe astfel de fiinte umane, dar nu in gradina noastra, nu-i asa?
Am o ruda care are un fetita handicapata, de un grad sever de handicap (copilul s-a nascut perfect normal, handicapul a fost dobandit in urma unei vaccinari necorespunzatoare la varsta de 6 luni), la 20 si ceva de ani este psihologic si comportamental echivalentul unui copil de 6 luni. Este inutil sa va spun cat s-a chinuit aceasta mama si cate sacrificii a facut pentru mentinerea in viata a acestui copil, a considerat ca daca Dumnezeu i-a dat aceasta de dus la indeplinire, atunci trebui s-o duca. Este inutil sa va spun cat de iubita este aceasta fiinta de catre familia ei. Dar aceasta mama i-a multumit tot timpul lui Dumnezeu ca acest copil nu a fost vreodata constient de starea in care e astfel incat sa sufere pentru ce este. Sunt copii handicapati, cu diverse grade de handicap care sunt constienti de handicapul lor. Cum poti sa aduci cu buna stiinta pe lume un astfel de copil care sa se chinuie, nici macar nu am curajul sa pun in discutie chinul celor din jur, el paleste in fata suferintelor pe care le are de indurat o astfel de persoana handicapata. Spunea cineva ca acesti handicapati traiesc unii din ei fericiti etc. Cum poti stii ce-i in sufletul unui astfel de om? Cum ii poti explica unui astfel de copil ca el trebuie sa traiasca si sa-si duca crucea? Credem ca daca am vazut un reportaj tv care promoveaza viata normala a handicapatilor, inseamna ca ei chiar sunt fericiti?!?! N-as omora si n-as marginaliza un astfel de copil pentru nimic in lume, sunt pentru o lupta pana la epuizare din partea unor astfel de parinti care au nefericirea de avea un astfel de copil, dar nu pot sa fiu de acord sa aduc cu buna stiinta pe lume un astfel de copil. Din puctul meu de vedere suferinta aceasta doar de dragul vietii este cu mult mai mare decat suferinta provocata de un avort. In viata suntem nevoiti cateodata sa mai luam si decizii mai putin placute, iar viata nu mi se pare suficient de sacra ca sa justifice aducerea cu buna stiinta pe lume a unor fiinte condamnate din start unei suferinte atat de mari.
Cum poti sa spui ca accepti sa aduci pe lume un copil handicapat numai pentru ca oricum in viata se intampla multe nenorociri si oricum e posibil ca acel copil sa pateasca ceva in viata care sa-l faca handicapat. Deci ori ca-l aduci tu pe lume asa, ori ca devine el pe parcurs, e perfect normal pentru unele dintre noi. Cum poti sa-ti bazezi teoriile de a avea un copil plecand de la premisa ca oricum ti se poate intampla ceva rau in viata si deci mare diferenta n-ar fi?
Sincer fetelor, pe mine ma ingrozesc mult mai mult aceste idei decat ideea de avort in sine.
Nu-mi place sa vad femei facand avort, nu-mi place sa aud de ideea de avort si sunt pentru evitarea pe cat posibil a acestor experiente, dar nu ma pot face ca femeile nu au acest drept. Mai degraba este putere, o optiune decat drept. Ea exista acolo si idiferent de ce facem noi ea va continua sa fie exercitata (puterea, optiunea). Dovada este perioada neagra de dinainte de revolutie cand femeile nu aveau voie sa avorteze. Dar asta nu le-a impiedicta sa-si exercite optiunea/puterea de a avorta.
"accepti sa fii supusa unei proceduri care iti macelareste uterul "
Alex nu toate experientele de avort reprezinta traume fizice. Iar psihologic problema tine de fiecare in parte. Un avort nu este = uter macelarit. Se exagereaza niste lucruri numai din dorinta de a da tarie unei idei pe care vrem s-o sustinem. Si dupa parerea mea, din contra, femeile care au trecut prin avorturi la cerere sunt mult mai maleabile in privinta acestei idei. De regula cele care nu au trecut prin astfel de experiente isi permit "luxul" de a se impotrivi avortului. Sper ca-mi sunt intelese ghilimelele.
"Dar mai sint cazuri de femei care ramin insarcinate, nu vor un copil din niste motive ale lor personale si fac avort -tot nu e crima sa zicem. Dar de ce femeile au apoi mustrari de constiinta ? De ce regreta intr-una mai tirziu acel gest de intrerupere a sarcinii, daca avortul nu e crima ?" Vinovatia este un sentiment dobandit de-a cursul vietii, este produsul educatiei. Aceasta vinovatie nu intervine in toate cazurile, iti garantez, ci depinde foarte mult de morala crestina, etica, educatia etc. persoanei respective. Am fost invatati sau macar am auzit de mici ca avortul este o crima, ca face parte din practicile imorale si in anumite colturi de lume ilegale ale omenirii. E ceva ce contravinei moralei si ca urmare apare in timp sentimentul de vinovatie. Daca furam o ciocolata de la magazinul din colt al lui nea Ion ne simtim de asemenea vinovati pentru gestul facut si asta e tot rodul educatiei primite. Daca ai fi fost invatat ca a fura este un lucru nobil, ai sa vezi ca sentimentul de vinovatie dispare. A defini avortul o crima sau nu, mi se pare iesit din cadrul discutiei. Nu noi, o mana de femei simple si obisnuite putem cataloga sau defini avortul ca o crima. Dupa parerea mea sunt alte foruri, instante (cu minti luminate cu preocupari in toate aspectele importante ce implica viata) in slujba carora trebuie sa intre problema. Dar nici macar acestea n-au reusit sa ajunga la o concluzie unanima. Ramane o problema spinoasa, sensibila si pana la proba contrarie, o problema in mainile fiecarei femei.
"Sunt curioasa,daca media de varsta pe acest site ar fi fost 22 de ani,care ar fi fost raspunsurile la acest subiect."
cea mai inteligenta remarca pe care am intalnit-o pana acum despre acest subiect. In 3 cuvinte a reusit sa demonstreze relativitatea parerilor si ideilor pe care le avem legat de avort.
Ca o conlcuzie:
1. eu una nu sunt de acord cu aducere pe lume a unui copil in orice conditii
2. fie ca vrem sau nu, fie ca acuzam sau incriminam, avortul ramane o metoda la indemana femeii si atat timp cat il va avea va beneficia de el cu toate interdictiile morale sau legale.
Nu pot invoca numai motivatii medicale intr-un avort (pentru ca asa cum spunea cineva pana la urma si medicina este o stiinta empirica), dar nici nu ma pot baza numai pe motivatiile religioase sau spirituale in a-mi lua aceast decizie. Dupa mine e o chestie de balanta care poate inclina in favoare sau in defavoare in functie de momentul in care ne aflam, de circumstante etc. Cate oare dintre vehementele anti-avort sau pro-avort de aici si-au mentinut aceeasi parere de-a lungul vietii sau cate ne-am mentine-o in orice circumstante (ne place sa credem ca ne-am mentine-o, in fond nu avem cum sa stim cum vom reactiona in anumite circumstante etc.). Asa ca pana la urma a fi pro sau contra nu este decat o stare de relativitate, dincolo de faptul ca e pur subiectiva. Acum sunt flexibila in ideea avortului, dar ma gandesc ca poate peste 10 ani poate voi fi o combatanta inraita a lui. Dar asta eu nu o numesc nici evolutie, nici intelepciune, ci doar schimbare de opinii. Problema e prea spinoasa si implica prea multe incertitudini, presupuneri si conventii uname ca sa poata gasi rezolvare atat de usor. 8 sapt DNP 1 nov.
lucamatei spune:
Ca si emigrarea,
Cine poate ...foarte frumos, cine nu...si mai bine.
Eu una sunt fericita...nu as mai avorta acum la 28 de ani, nici moarta.Nu este decizia mea ce viata merita sau nu merita a fi traita.
Cine se simte in stare sa faca un avort si cui i se pare absolut necesar, atunci foarte bine, cine nu ...sa stea in banca lui/ei.
Dar sa nu uitam ca noi, romanii, suntem dupa ani groaznici de comunism care ne-au invatat ca femeile nu au drept de decizie nici asupra citor copii aduc pe lume...aici, fetelor, mi se pare mie pacat...
Deasemenea, ca orice femeie care se respecta, avortul nu mi se pare ceva placut, chiar daca nu aduce traume fizice...nu este pentru nimeni floare la ureche.Si sa incercam pe cit putem sa nu raminem gravide nedorit, astfel salvam vieti omenesti...si zic eu ca nu este atit de greu sa te pazesti de o sarcina...pentru cine nu stie , chiar la 15-20-25 de ani, tot ce trebuie sa faci este sa inchizi...magazinul pentru citeva zile, lucru care tine in primul rind de educatie sexuala.
oana olson
try spune:
Ca si emigrarea, Cine poate ...foarte frumos, cine nu...si mai bine.
8 sapt DNP 1 nov.
allya spune:
TRY draga simplul fapt ca poti, nu echivaleaza cu un drept! noi putem f multe....
un criminal poate omora un alt om asta nu inseamna ca el are dreptul la asta.
Drepturile sunt pt a ne proteja noi si specia si societatea noastra.
Noi putem distruge Planeta asta, dar avem noi oare dreptul sa o facem?
Cine ne credem noi de fapt?
De ce atunci condamnam crimele, de ce avem inchisori si pedepse pt ele?
evident ca privind lucrurile simplist avortul pare a fi inofensiv prin faptul ca nu stim daca acel copil vrea sa devina un om sau nu (de ce sa consideram din start ca nu? din moment ce viata lui se formeaza in tine, poti tu sa spui ca stii sau nu aceasta dupa cum chiar si tu ai zis?) si daca NU STII atunci cum poti tu sa alegi si sa suprimi o viata chiar de la inceputul ei?
De ce se considera ca e rau sa-ti suprimi propria viata sau viata unui om care ar vrea sa moara (euthanasia)? daca nu ai nici dreptul asupra propriei vieti cum sa ai asupra vietii altui om?
Ni se parea crud ce s-a intamplat in lagare in razboi ca erau oamenii gazati, ni se pareau crude luptele cu gladiatori si sa fie dati oameni nevinovati la lei...dar ni se pare perfect in regula sa ne ucidem copii nenascuti?! e chiar grotesc si inspaimantator....
Evident nu suntem in masura sa judecam pe nimeni, dar totusi cand e vorba de copii avem noi asa dreptul sa facem ce vrem cu ei? e ok sa-i avortam, sa-i aruncam, sa nu ne pese de ei etc, pana cand?
Dupa cum ziceam si mai inainte, un copil nedorit si handicapat fiind isi poate gasi o familie care sa-l iubeasca, sa-l adopte si sa-l accepte asa cum este! stim noi ca va fi asa sau nu? nu, evident si atuncea hotaram ca el nu are sens sa traiasca...
Dar sa oprim o sarcina SANATOASA, doar pt ca noi consideram ca am avea dreptul asta si pt ca PUTEM (nu se fiteaza cu viata noastra, credem noi ca nu e momentul potrivit etc), este o CRIMA.
evident fiecare are DREPTUL la opinie...
lucamatei spune:
Allya,
Cind am spus cine poate... m-am referit si la capabilitatea fizica si la ce psihica. Eu, desi fizic as putea, ca majoritatea dintre noi, psihic , niciodata, indiferent de motiv...asa cum am scris si mai sus.
Si ai mare dreptate in ce spui...pentru mine este un pacat,dar cu totii avem pacate si mai mari si mai mici, cine ar putea judeca..
oana olson
Porumbita spune:
Try !!!!
Eu nu-s prea diplomata si cand am vazut postari gen...in orice cdt un copil trebuie sa vina pe lume m-am super infuriat (adevarul e ca acei copii proveniti in familii in care deja mai sunt 5-6, in care masa zilnica e formata din paine si cartofi, si la scoala ajung doar dc parintii sunt amenintati ca nu mai primesc alocatia pt ei - sunt tareeee fericiti; si la fel, daca nu mai rau, e cand ii iei in discutie pe cei cu handicap - care dc isi pierd parintii sunt practic condamnati la moarte din imposibilitatea supravietuirii...)
NU sunt o fana a avorturilor, am 27 de ani, nu am facut nici unul pt ca m-am protejat intotdeauna...dar mi se pare ca mult prea usor sunt infierate cele care o fac... e adevarat ca sunt femei care o fac pe banda rulanta din ingnoranta, lipsa de educatie sau pt ca asa erau cdt inainte etc (intrebati-va mamele, matusile si alte rude feminine din familie sa vedeti cate avorturi au facut pe vremea lui Ceusescu - cunosc femei care au peste 10 avorturi la activ din acea per-in cdt in care au 2-3 copii).
Pur si simplu a face sau nu un avort e o decizie f grea si mai ales personala...