Atat de aproape! Zi de doliu in Ro, in Europa
Raspunsuri - Pagina 7
pomeanm spune:
Draga Teodora!
Pot doar sa-mi imaginez prin ce treci. Am simtit, si eu si o lume intreaga, zilele acestea durere si furie, resemnare si ura, si lacrimile ne-au inundat privirea nu de putine ori.
De fiecare data ne-am intrebat "De ce?" sau "Cum e posibil?" si am cautat un raspuns. Inca nu l-am gasit. Poate nici nu se afla in puterea noastra. Sau poate nu-l vom afla niciodata. Ne cutremuram cu fiecare noua victima, inzecit atunci cand sunt frati de-ai nostri. Sufletul meu a plans cu fiecare dintre cele 201 victime dar, desi marcat, el nu poate simti ceea ce simte cel care a pierdut totul. Cel pentru care "maine" nu mai are nici un sens, acum ca cei dragi nu mai sunt. O lume intreaga e alaturi de ei. Le intelege durerea si incearca sa-i ajute, dar nu-i pot aduce inapoi pe cei pierduti. "A fost destinul!" sau "Au mers alaturi de cei drepti si nevinovati!" nu pot usca lacrimile parintelui, fratelui, copilului sau prietenului care e azi mai singur decat ieri. Nu-l pot alina.
Cu timpul, o sa ne intoarcem la viata de zi cu zi, asa cum era "inainte", vom invata din nou sa schitam zambete. Si vom reusi sa si radem. Ne vom bucura la venirea primaverii, si vom fi melancolici la caderea frunzei. Dar, "in istoria lumii si in a noastra personala un eveniment a fost scris cu litere pe care fara indoiala, trecerea timpului le va face din ce in ce mai mici, dar care niciodata nu se vor sterge. Eram soldati intr-un razboi necunoscut si am fost infranti. Amarnica infrangere. Si nimic mai mult!"
Candva, le vom povesti urmasilor nostrii ca singele cu care a fost scrisa aceasta pagina din istorie, e al unui "frate" al meu. Si vom redeschide aceasta rana pe care o simtim acum. Si ne vom alina durerea cu puritatea acelei lacrimi venita din amintire.
Mirela
oana cretu spune:
Imi pare rau, Teodora!!!Plang si acum, dupa ce ai scris atat tu, despre prietena ta, ca si ceilalti! Nu mi-am revenit nici acum, desi nu cunosc pe nimeni dintre victime, nu sunt in Spania...Dar, oriunde am fi in lume si vazand aceste monstruozitati, planfg sufletele in noi...Cum a spus si pomeanm, vo trece zile si vom reveni la treburile noastre ca innainte, vom schimba zambete...Si, pe langa pagina in istorie care a fost scrisa odata cu aceasta data, de 11 martie, mai este ceva...faptul ca acele familii care si-au pierdut apropiatii in acest atac terorist, cat si cei care au scapat cu viata, vor ramane marcati pe viata...ceea ce inseamna inca o multime de suflete distruse, pe langa cei care ne-au parasit...E trist si tot ce putem cere bunului D-zeu este sa ii faca sa plateasca pentru aceste crime! Va pup!
oana-cannes
"Si maine mai este o zi..."
acina spune:
E greu de suportat ce se intampla , vieti pierdute fara rost ...
Oare cand se vor termina toate astea?
Anca
teodora racz spune:
Pt.a o identifica a fost necesara trimiterea unei periute de dinti!Ce groaznic ca sfarsitul unei vieti se reduce la un test ADN care insa nu poate schimba nimic!Eu inca mai sper ca ea sa fie in viata desi stiu ca nu este posibil;Cand citesc in ziare mi se pare ca citesc despre altcineva...ma doare ca nu o voi mai vedea niciodata;in aceste clipe as dori sa pot avea puteri supraomenesti ca sa curm suferinta multor familii;sufletul doare,doare rau....!
Lali spune:
Dupa ultimele rapoarte, in cel mai sumbru clasament pe care l-am auzit vreodata, Romania este a doua natiune ca numar de morti dupa Spania, in aceste atentate !
Dumnezeu sa ii odihneasca pe cei decedati si sa le dea sanatate ranitilor !
stefanluchian spune:
Draga Teodora,
Am citit azi in Adevarul despre oradeanca Anca Bodea.
Iata linkul: www.adevarulonline.ro/index.jsp?page=articol&ion_id=16&article_id=75181" target="_blank">http://www.adevarulonline.ro/index.jsp?page=articol&ion_id=16&article_id=75181.
teodora racz spune:
Multumesc,Stefan!Fara cuvinte!
LYADA spune:
Doamne, Teodora, ce tragedie! Plang la fiecare jurnal de stiri, plang si acum cand iti citesc mesajul, Doamne cate sperante si vieti retezate! Doar oameni buni care incercau sa-si croiasca o viata mai frumoasa pentru ei si familiile lor!
Atata durere cata vad la televizor in atatea familii, intrebarea obsedanta : de ce copilul meu, de ce s-a urcat atunci in trenurile alea blestemate?!!
Ma rog sa le dea tuturor Dumnezeu putere, desi nu stiu cum poate cineva rezista unei asemenea dureri sfasietoare!
teodora racz spune:
In fata locuintei unde statea ea cu parintii se inalta acum steagul negru;inca o mai astept sa apara la balcon surazatoare si vesela cum era intotdeauna;nu-mi vine sa cred ca tocmai ea s-a putut afla in acel vagon!de multe ori refac traseul ei din acea zi si mi-o imaginez urcand in trenul mortii!daca,daca....sunt cuvinte pe care nu are nici un rost sa le mai spun acum!
Anina_n spune:
Asa, si eu, ma infior si plang la fiecare jurnal, cand vad cata durere este pe fata celor ce au pierdut pe cineva drag. Sau cand incerc sa imi imaginez cata suferinta este in sufletul lor.
Draga Teodora, imi pare rau pentru pierderea suferita !
Dumnezeu sa-i odihneasca in pace pe cei ce si-au pierdut viata in acele trenuri si sa le dea putere celor indoliati sa treaca peste aceasta grea incercare ! 
Sanatate si putere de refacere celor raniti !
Nina & 
Nina-Cristina (2 ani in ianuarie)
http://www.babiesonline.com/babies/n/ninacristina