Cum s-a nascut Octavitza-ingerasul nostru

M-am hotarat repede sa-mi scriu povestea dar m-am apucat greu.
Povestea noastra a inceput odata cu aparitia in burtica mea a noului locatar.In saptamana 25 de sarcina am fost la un control de rutina si rezultatul a fost urmatorul:"Te duci acasa si-mi stai numai in pat , culcata, pe o parte nu pe spate incepand din seara asta.De maine iti iei concediu medical.Nu ai voie decat la baie si un dus scurt.Plus o gramada de medicamente.Colul este mult prea scurt pentru varsta sarcinii si risti sa pierzi copilul."
Cum pana la acea data totul fusese OK, m-a luat pe nepregatite.M-am pus pe bocit de ti se rupea sufletu'.Am fost foarte cuminte si am stat numai in pat 3 luni.
Si iata ca fac 35 de saptamani(dupa vreun an de zile ca asa mi s-a parut de lung)si un col deja deschis.ALARMA!!!!Incep sa pierd cate putin lichid amniotic.Imi sun doctorita si ma prezint de urgenta la spital. Ma consulta si verdictul este:te internez si facem investigatii.Am ramas 2 zile in spital pentru tratament pentru maturarea plamanilor bb-ului si prevenirea unei infectii.Si acolo tot prizoniera la pat.Am stat internata in salonul de travaliu unde se urla tot timpul ca la tortura.Nu s-a intamplat nimic si m-au trimis acasa.
Am mai stat 2 zile acasa si a inceput sa curga mai mult lichid.Iar la spital. M-a interneaza inca 2 zile tot acolo, pierd dopul dar ecografia arata ca lichidul nu a scazut in volum.Sunt supusa unui control incrucisat de vreo 3-4 doctori ca la examen(nu intelegeau ce se intampla)(am crezut ca mor de rusine, mai ales ca eu imi alesesem special o doctorita).Verdict:te intorci acasa ca nu nasti si nu are rost sa te chinui aici.
A doua zi(la 36 de saptamani), ma trezesc din ameteala care se numea somn la mine, pe la ora 3 dimineata cu contractii f puternice.E 1 mai 2002 si inteleg imediat ca voi sarbatori ziua prin munca. E clar ca a venit clipa cea mare!Pana pe la 4 rezist eroic in pat dupa care nu mai suport si ma dau jos.Fac baie, ma spal pe cap, m-a chelesc fara sa vad nimic de burta si verific bagajul care era gata demult.
Uite asa se face 5.Pana la 6 am crezut ca omor pe cineva de durere. Nu suportam nici sa te atingi de mine si patrulam prin casa tinandu-ma de pereti.Ne-am pregatit de drum.Imi sun doctorita (dna dr Corina Grigoriu de la Spitalul Municipal; mare om, mare medic cum se spune)si ne dam intalnire la spital.
Ajung la spital si sunt condusa la camera de garda.Dau acolo de un "medic" arab care nu invatase inca romaneste, iar pe mine ma durea prea tare ca sa incerc sa descifrez pasareasca lui.Ma consulta si ma anunta ca mai am pana nasc pentru ca colul "permite 2 degete"(nu m-am uitat ce degete groase avea pentru ca asa era colul de dilatat de mult).Aveam contractii la 3 minute si el ma intreba daca ma doare ceva. Il rog eu sa asculte copilu' ca nu il mai simt si el imi spune ca nu aude nimic si ca probabil stetoscopul fetal e stricat.Cand mai aveam putin si il rugam sa ma interneze, s-a decis sa ma trimita in sectie cu carutul.Facem o halta la vestiar, unde sunt obligata sa imbrac o camasa despicata pana la buric si cu sireturi numai pe o parte, dupa lungi tratative si o mica atentie(ca sa scap de camasa cu gaura in spate care-mi fusese repartizata initial).Eu ma chinui sa ma acopar cat de cat si plecam mai departe.Ma tranteste putin omul cu carutul de simt ca-mi cade copilu' printre roti si ajungem.Ma duce direct in sala de nasteri.Vine o moasa si ma controleaza: dilatatie 6 cm(bine ca am ajuns si nu l-am scapat pe drum).Imi rupe membranele si simt ca incepe sa curga apa ca la robinet.M-a pune sa stau in pat desi contractiile ma fac de nerecunoscut: nervoasa si neascultatoare.Stau in patru labe si-mi vine sa urlu.Sotu' sta langa mine si imi atrage atentia ca nu mi-am taiat unghiile suficient de scurt si mainile lui nu mai rezista.Vine moasa si imi pune o perfuzie cu Oxitocina si imi face si o injectie in burta, ca nu avem destule pe cap.Trece o ora si cand imi era durerea mai mare apare arabu' cu fisa pe care nu o completase si s-a gandit ca daca tot nu am altceva de facut...Si incepe sa ma intrebe de primul ciclu, de bolile copilariei, de avorturi, adresa, telefon, etc. fara sfarsit.Eu nu intelegeam ce spune el iar el nu intelegea ce spun eu cu gura stramba de durere.Sotu' traducea.Disperat ca nu a ajuns doctorita si o sa nasc cu asta care nici nu intelege ce spun si pare ca e prima lui zi de lucru, omul meu incepe sa dea telefoane in disperare.In final m-am enervat rau si i-am zis ceva ce se pare ca a inteles si nu l-am mai vazut(nu va pot reproduce).
Apare doctorita alergand si-mi vine inima la loc cand o vad.
Ma doare prea tare!Va rog sa-mi faceti ceva.Ma anunta ca e prea tarziu.Mai trece o ora si ma urca pe masa mai mult impotriva dorintei mele.Moasa se urca pe burta mea, mi se explica tehnica si ma apuc de impins cu spirit de raspundere ca sa fac treaba repede si bine.La prima sfortare era sa ma arunc pe mine de pe masa ca mai mult ma trageam de bare decat sa imping.Nu apuc sa deprind prea bine metoda ca si apare ingerasul. Ceva este insa in neregula pentru ca nu se aude nici un sunet si toti pleaca in fuga cu bb-ul.Ma lasa ganditoare si...Cand in sfarsit isi amintesc de mine, vin si imi spun ca au avut emotii dar e bine si respira putin oxigen ca sa-si revina ca s-a nascut prea repede.Dupa reparatiile de rigoare sunt dusa in salon si imi vad si eu prima data marea realizare care se numeste Octavian Alexandru, are 2900g si 48 cm, mult par si ii este foame(dupa cum suge).Dupa 2 zile de spital am ajuns acasa si de atunci sunt cea mai fericita mamica alaturi de familia mea, acum mai numeroasa.
Sper ca nu v-ati plictisit.Nu am mare talent de povestitor dar pentru mine inseamna tare mult sa pot impartasi aceasta experienta.
Multumesc
Sa va dea Dumnezeu nasteri usoare si bb-i sanatosi si frumosi.
Andreea & Octaveatza

Laura B spune:

Totul e bine cand sa termina cu bine.

Sa va traisca copilul, sa creasca mare si sanatos si sa va aduca multe, multe bucurii!



(Pe mine nu m-ai plictisit, crede-ma! Asa de frumoase sunt povestile de aici, incat nu mai ajung sa invat...)

Laura
http://photos.yahoo.com/laura00ro

alba spune:

FELICITARI Andreea!
Sa va traiasca Octavitza si la mai mareeee
P.S.Am auzit ca "taurasii" sunt cumintei si papaciosi,asa-i ?

&
Corina & Darian,tot mai nazdravan...(4 ani si 5 luni)

Andreutza spune:

Multumesc din suflet.
E papacios si a fost tare cuminte cand era mic.Acum e mare si face numai prostii.

Andreea & Octaveatza

Catan spune:

Sa -ti traiasca Octaveatza mic si drag.Peripetii care s-au sfirsit cu bine .Felicitari mamico.

Laura _Oprescu spune:

esti o scumpa si felicitari pentru Octavetza!..multa sanatate si putere!

m34 spune:

Sa fiti sanatosi cu totii si sa aveti parte numai de bucurii

craluca spune:

Draga mea, am ras cu lacrimi ... te pricepi tare bine la povestit! Bravo pentru bebel!

Mama Raluca, baiat Alex si bebita mica Ioana
http://community.webshots.com/user/craluca100

jojo spune:

Multa sanatate,ce aventura,cite emotii
Am ris cu mare pofta ,dar si m-am enervat pe alocuri...pacat ca ai avut parte si de mici neplaceri,insa e bine ca ati rezistat pina la capat impreuna.
I ca o data mersi de istorioara am citit pe-o respiratie.

Ma bucur ca v-am gasit

http://rose.zero.ad.jp/kii/rio.html

bibi spune:

Cum n-ai talent de povestitor?
Pai asta ce-a fost?!?

Anina_n spune:

Sa va traiasca Octaveatza ! Multumim pentru povestea nasterii lui ! Am citit-o pe nerasuflate !

Nina & Nina-Cristina (2 ani in ianuarie)
http://www.babiesonline.com/babies/n/ninacristina