Dor de (a)casa

Fetita prietenei mele are aproape 7 ani ( f curind va fi ziua ei). Impreuna cu parintii si surioara mai mica decit ea au plecat acum juma` de an intr-o tara europeana vestica.
Acolo copilul a inceput scoala, clasa I. Am primit citeva vesti despre ei ca e totul ok...pina la urma am aflat ca fetitei ii e dor de Romania, de casa ei, de bunici...plinge si cea mai mica plinge si ea...
As lua avionul sau trenul si as merge la ele citeva zile, daca mi-ar sta in putinta ! Insa mai stiu ca mama lor nu ar aprecia prea mult, ele raminind atasate de mine din perioada in care am fost "babysitter" ...si de cind cea mai mica imi spunea <mami> fapt ce mie imi da o bucurie imensa !!!
Ce anume se intimpla oare in sufletelul ei ?

"Daca dragoste nu e, nimic nu e"

Lili

petra spune:

Este normal sa-i fie fetitei dor de Romania, pentru ca avea o varsta destul de mare sa tina minte locuri, evenimenete , persoane sau bunici, prietene de ale ei. Probabil ca acolo nu are inca o prietena cu care sa se joace sau sa fie intr-o minte cu ea. Probabil ca odata cu trecerea timpului lucrurile vor intra in normal.

lily spune:

Da, e normal sa ii fie dor !
Prietena mea are contract pe 2 ani in Belgia, cu serviciul si si-a luat si familia, dupa mari eforturi ! O sansa fantastica !
Fetita cea mare e sensibila, timida si <visatoare> cum spune mama ei..si a avut probleme cu invatarea limbii franceze- ea a invatat in Romania engleza:la gradinita, acasa in particular si acolo se pare ca nu i-a placut deloc franceza !! acum vre-o doua luni mama ei imi scria ca i-a facut o scena de fata cu alti copii de la scoala cind ii invata ea in limba romana sa vorbeasca , iar prietena me-a s-a suparat pe copila si mi-a scris ca nu i-a placut ce i-a facut !
Eu m-as fi bucurat ca fetita mea e asa isteata si sociabila si stabileste cu copiii belgieni punti de legatura inclusiv in romana...
si nu am putut sa ii spun nimic sa nu o supar mai tare...pt ca si prietena mea e axata mult pe engleza !
Ma intreb cum va reusi totusi sa rezolve lucrurile...una din bunici a fost acolo la ei, asa am aflat ...



"Daca dragoste nu e, nimic nu e"

Lili

Cristina_C spune:

Orice inceput e greu si copilul este inca sub socul schimbarii de mediu. Incetul cu incetul fetita va reusi sa se adapteze vietii din strainatate. Va invata limba, isi va face prieteni, va avea succese la scoala. Fiind o fire introvertita, trebuie inteleasa si incurajata. La urma urmei nu e singurica, ii are pe parinti, pe surioara, o viziteaza si bunicii, poate vor veni cu totii in vacanta in Romania...

Cred ca totul se va termina cu bine!

amal spune:

si eu sint plecata definitiv din tara de citeva luni bune si pot sa-ti spun ca mi-e un dor de Romania [(a)casa mea!] de mi se rupe sufletul uneori...
fetita este norocoasa ca a plecat la o virsta frageda si timpul va vindeca ranile pentru ea!

lily spune:

Da, asa e dorul se estompeaza, trece, dar nu se stie daca fetele si parintii lor ramin mai departe dupa cei 2 ani de contract.
Bunica lor ne povestea cum inainte sa plece de la ele, la sfirsitul lui ianuarie fetita cea mare plingea dupa Romania si ceilalti bunici, care intre timp au plecat si ei sa le vada
Cea mica insa i-a spus decisa -nu ma lua in brate ca eu NU vreau sa pling !!

Desi nu sint copiii mei, a fost o perioada cind m-am inteles tare bine cu ele si acum desi stiu ca sint cu parintiii, sanatoase imi e dor de ele si sint aproape sigura ca micutele nu m-au uitat

Multumesc pentru raspunsuri

"Daca dragoste nu e, nimic nu e"

Lili

AlinaPopa spune:

Si eu cred ca fetita isi va reveni cat de curand! Cu cat pleci din tara mai devreme(ma refer la varsta), cu atat te adaptezi mai repede la mediul de acolo, cu atat mai repede inveti si limba... Dorul de tara se estompeaza odata cu trecerea timpului!

Alina