povestea nasterii noastre

Asa cum v-am promis, revin cu filmuletul nasterii... noastre. Va spun de la inceput ca am sa povestesc cu amanunte, tot ce imi amintesc, in ideea ca eu as fi vrut sa citesc ceva asa detaliat inainte de a naste ca sa stiu ce ma asteapta. Deci... va fi o poveste lunga. Cine e interesat decat de detaliile legate de conditiile specifice din spital, le gaseste la sfarsit (cu liniute).

Deci... povestea venirii pe lume a bebitzului meu, Matei:

Nazdravanul meu era tare agitat seara. M-am culcat pe la 12 (noaptea), dar pe la 2 m-am trezit cu patul fleasca. Cand m-am ridicat in picioare si am vazut ca tot curge, mi-a fost sigur ce se intamplase: se rupsese apa (m-ai tarziu o viitoare mamica m-a intrebat despre dopul gelatinos, dar pe care eu nu l-am vazut). Era un lichid incolor si inodor care curgea (ca si cum as fi iesit din baie atunci). Evident ca, asa cum imi e obiceiul, nu aveam nimic pregatit. L-am trezit pe tatal meu, am sunat la doctor (care mi-a spus sa merg sa ma internez), am chemat salvarea si mi-am strans repede ce stiam sigur ca imi va trebui: tampoane si vata, camasa de noapte si chiloti, papuci, telefonul cu incarcatorul, actele si copia dosarului cu analizele si ecografiile facute pe parcursul sarcinii. Salvarea a venit neasteptat de repede (mai putin de 10 min, poate chiar 5.
Eram mirata ca nu simteam nimic, dar in salvare am inceput sa simt o durere usoara, ca cea de la menstruatie. Am ajuns la spital repede, acolo insa a trebuit sa asteptam (si personalul de la salvare) aprox. 20 de min. pana m-a consultat (era noapte doar...). M-a dus apoi in salita in care aveam sa nasc mai tarziu (un salonas de 2/4 m, cu un pat si un cal) si m-a conectat la aparatul ce monitoriza pulsul lui bebe si nivelul contractiilor mele. Cand era o contractie, bataile inimii scadeau de la aprox. 140 la cam 120, apoi cresteau iar. Nivelul conractiilor a ajuns pe la ora 4 la aprox. 45. Se anunta ca va mai dura si totul era ok, asa ca mi-au facut o injectie cu calmante ca sa incetineasca putin cursul travaliului si m-au mutat in... sala de travaliu probabil. La spitalul Municipal din Bucuresti (unde am nascut eu) la et. 5, aripa A3 e dedicata nasterilor, iar saloanele pt. mame si copii sunt pe acelasi etaj in aripa A2. Am uitat sa va spun ca la internare mi s-a dat sa ma schimb cu o camasa de noapte cu sireturi pe o parte si mi s-a luat hanoracul pe care il avusesem pe mine; restul hainelor au ramas la mine.
Asa cum spuneam, m-au mutat intr-un salon cu 6 paturi unde erau 3 fete: una care incerca sa nu nasca (bebe mai avea destul de stat, dar paruse ca se grabeste tare), una care nascuse seara si ii adusese fetita pt alaptat si inca una care nascuse cu o zi in urma, dar bebitul era putin prematur si apa i se rupsese cu 48 de ore inainte. Deci... pentru inceput eram singura, iar pe la 5.30 a venit inca o fata. Durerile devenisera mai dese (cam 7 min) si mult mai puternice, dar pastrasera acelasi caracter. Am uitat inca ceva: eu aveam o mare... frica - auzisem ca e posibil sa urinezi in timpul nasterii sau si mai rau chiar. Din fericire, acasa, cand mi s-a rupt apa am simtit nevoia prima data sa merg la toaleta, iar apoi, la spital inca de doua ori, de fiecare data avand un scaun foarte moale. Si inca ceva: cand eram inca in salita, aspectul lichidului care curgea s-a schimbat: a devenit rozaliu, cu firisoare de sange.
Pe la 6, durerile s-au schimbat: simteam ca o apasare din interior spre exterior, durerea era foarte intensa si avea 3 componente - apasarea, durere ca la menstruatie dar extrem de puternica si inca una... simteam oasele de jos desfacandu-se. Eu, care in general suport cu stoicism orice durere, fara sa ma plang si la nevoie chiar razand si vorbind, acum am inceput sa gem si chiar imi venea sa plang mai tarziu. Contractiile erau acum cam la 5 min. Pe la 8, cand a venit doctorul meu, contractiile erau cam la 3 min iar durerea era foarte tare (lacrimile imi curgeau fara sa vreau) si continua. Pana atunci ma consultase o data la internare, o data inainte sa ma puna la aparat si inca o data cand m-au mutat, si inca o data pe la 6. De fiecare data ma durea foarte tare cand, probabil, masura dilatatia (care era 2 la internare si a ajuns pe la 6 la ultima masuratoare).
La 8, cand a venit doctorul meu si m-au chemat in cabinet sa ma consulte, a trebuit sa ma sustina cineva ca nu puteam sa merg... Initial doctorul a ras de mine, ca ce ma vait, dar apoi, cand m-a consultat, a zis ca e normal, ca eu voi naste curand. M-a trimis in salon (sala in care se faceau consultatiile era viz-a-vis de salon) si mi-au pus o perfuzie dar mi-a facut si un mialgin. Din acel moment, totul a devenit confuz... Contractiile s-au rarit, sau eu le simteam mult mai rar, iar intre puseuri eram inconstienta (dormeam). La un moment dat (se pare ca pe la 10) m-au mutat inapoi in sala de nastere pe pat si m-au conectat la aparat. Mi-au luat sange pt. a face niste analize (carora insa le-au pierdut iar rezultatele). Intr-un moment de luciditate m-a uitat la aparat si nivelul contractiilor era cam 130.
Apoi stiu ca avenit doctorul si m-au urcat pe cal, mi-au spus sa ma tin de suportii pt. picioare, iar doctorul mi-a spus sa imping. Insa nu imi amintesc sa il fi auzit sa imi fi spus si cand. Apoi insa stiu ca ma intreba ca de ce mai imping, pt. ca nu e nici o contractie... sa imping cand simt o contractie... Dar eu nu prea stiam de mine... nu prea stiam cand am o contractie... Stiu ca la inceput mi se parea ca simt o usurare cand imping. Spre sfarsit insa, desi simteam nevoia sa imping, ma si durea tare si nu mai aveam putere... Tipam cand impingeam si plangeam cand ma opream. Imi amintesc ca doctorul repeta ca nu credea sa ma comport asa urat (sincer, nici eu nu am crezut si dupa mi-a fost asa rusine...). La un moment dat am simtit ca o zgarietura usoara si mi-am dat seama ca m-a taiat (epizotomie). Cand am impins ultima data, simteam ca daca nu iese atunci, nu voi reusi sa mai adun putere pt. inca una... si asa ca am impins mult, mult, pana la ultima picatura de putere. Si... l-am simtit ca iese. Apoi cred ca am lesinat, pt. ca nu mai stiu nimic si nu l-am vazut si nici macar nu l-am auzit pe bebe. Era ora 10.50. Se pare ca a durat, de cand m-a urcat pe cal si pana am nascut, aprox. 20 de min. Ceva mai tarziu am simtit ca a iesit si placenta (ca si cum ar fi iesit un cheag mare), apoi doctorul s-a apucat sa ma coasa. Asta a durut iar destul de tare, iar eu nu mai rezistam sa mai simt nici o durere... Apoi m-au mutat inapoi in salon.
Aici, fetele au avut grija de mine si nu m-au lasat sa adorm, spunandu-mi sa ma masez mereu. Incet incet mi-am revenit de tot. La un moment dat a venit moasa care mi-a verificat burta (se simte ca o mingie tare in interior si trebuie masat pana dispare) si cum eu nu facusem mare lucru (abia incepusem sa fiu constienta) m-a certat ca ce fac de nu ma masez?! vreau sa ajung la chiureta?! si m-a apasat foarte tare pe burta, moment in care am simtit cum curge ca un val din mine, dar m-a si durut. Apoi am continuat sa ma masez si din cand in cand sa apas si eu (mai cu blandete insa) si de fiecare data curgea puternic. Pe la 12 a venit o asistenta care m-a intrebat daca mi-am facut toaleta si daca stiu cum, pt. a-mi aduce bebitzul. I-am spus ca va trebui sa imi trimita intai infirmiera pt. a ma schimba si eu si a schimba si patul si apoi se va putea. Insa, cand am vrut sa ma ridic pt. a ma duce macar la toaleta, am realizat cat de serioasa era problema: patul era tot fleasca, evident si camasa de noapte. Cand a venit infirmiera, era un medic acolo care vazand situatia i-a spus moasei sa ma consulte. Aceasta a zis ca totul e bine. De atunci scurgerea a fost abundenta pe parcursul zilei, dar fara a se mai intampla asa ceva (cam de doua ori mai abundent decat la o menstruatie puternica).
Cam pe la ora 1 m-au mutat in salonul din aripa mama si copil, salon cu 3 paturi, dar in care pana sa plec am fost decat eu si fata cu copilul prematur. Salonul era 3 paturi (asa cum am spus) intre care erau puse patuturile copiilor (asemanatoare unor tavite de corespondenta mai mari, transparente, pe niste suporti de fier), doua chiuvete (una pt. noi una pt. bebei), o masa (pt. infasat), un frigider si un dulapior ( tip soldatel, care fiind doar unul nu era folosit pana la urma, fiecare tinandu-si lucrurile in sacosa, langa pat); toaleta. A venit o infirmiera care a schimbat patul (pe la 3.30)si mi-a adus o camasa de noapte normala, cu deschidere cu nasturi in fata, pt. alaptat.
Pe bebe mi l-au adus abia pe la 4.30, cand deja incepusem sa ma ingrijorez. atunci, asistenta care a venit cu el, mi l-a 'prezentat', verificand ca banderolele noastre (a mea si a copilului) erau identice si ca bebitzul era intreg si cu toate la locul lor. Apoi mi-a aratat cum sa il pun la san. Bebe a fost cuminte si a supt de la inceput foarte bine. Era dulce si... era al meu... Devenisem mamica...

Cam acesta e filmul nasterii mele.

Cateva informatii despre bebe:
* - la nastere: 3,350 kg si 49,5 cm
- a doua zi: 3, 240 kg
- a treia zi: 3,250 kg (de seara deja aparuse secretia lactata la mine iar bebe se pare ca deja incepuse sa ia in greutate)
* in a treia zi la pranz meconiul a inceput sa fie inlocuit cu scaun normal, seara fiind complet normal.

Informatii despre specificul spitalului:
- apreciez ca e foarte curat, toata lenjeria si a mea si a copilului nu avea nici macar o pata. Patul si camasa e noapte ea schimbata la cerere. La inceput primeai 2 camasute si caciulite si 6 scutece, iar apoi cele murdare erau inlocuite o data pe zi (intre timp se pastrau in niste cosuri speciale pt. asta). Se poate folosi in salon (deci dupa nastere) camasa de noapte personala, dar eu am preferat-o pe cea din spital, aceasta fiind foarte curata asa cum am spus si... de ce sa o patez pe cea de acasa in caz de accidente?! Capot trebuie sa ai de acasa. Copilul nu are voie in spital cu haine din exterior, iar cele date de ei se pare ca sunt sterilizate.
- trebuie sa ai de acasa sapun pt. bebe si pampers, care este cerut si folosit din prima zi.
- mancarea e... mancare de spital... Nu e rea, dar... fara sare si... cum tu trebuie sa te hranesti cat mai consistent... aceea e mancare normala...
- personalul e si mai bun si mai prost, in functie de firea omului. Probabil daca dai ceva ai parte de tratament mai bun, dar... Eu nu am dat si am fost tratata normal totusi. Poate ar fi fost necesara inainte de nastere 'atentia'. Acum... poate ca am fost privita putin altfel fiind pacienta sefului sectiei, dar... nu mi se pare. Eu am dat unei asistente care a fost foarte atenta cu mine si draguta. Asta e firea mea si mi se pare normal asa... sa recompensez nu sa platesc. De platit, platim asigurarile! Dar... ma rog... Oricum, pot spune ca am avut noroc in privinta asta...
- sfaturile in privinta copilului si a ta chiar, pot fi uneori contradictorii, dupa cum asistenta sau doctora fac parte din scoala veche, sau noua.
- alte cosmetice pt. bebe (in afara de sapun si pampers) nu ar fi necesare decat eventual un unguent, dar... risti sa nu fie de acord cu el, sau ulei pt. fundulet; in general bebe e schimbat de asistente, dar al meu nu prea avea rabdare pana veneau ele (de doua - trei ori pe zi) si mie mi se parea ca e cam rar, asa ca mi-am luat inima in dinti si... din a doua noapte l-am spalat si l-am schimbat singura.
- alaptarea e la cerere si iti cer sa respecti intocmai programul pe care il impune bebe (cel putin la inceput)
Cam asta imi amintesc eu...

Alte... cele:
- legat de discutia legata de normal/cezariana: desi am facut un spectacol nu tocmai frumos, cred ca e preferabil normal decat cezariana. Cezariana la cerere te scuteste de durerile nasterii, dar apoi... A venit in salon in ziua in care am plecat o fata care nascuse cu cezariana cu o zi in urma, dar nu isi putea pune singura copilul la san, practic nu se putea misca decat cu mare efort si mai mult ajutata. Altele pe care le-am vazut dupa 2, chiar 3 zile nu aratau cu nimic mai bine decat noi care nascusem normal dupa o zi-doua. Despre bebei... nu stiu ce sa spun... nu am putut sa imi dau seama de impactul asupra lor pt. ca nu prea am avut cum sa compar. Nu imi satiti in cap ca sustin nasterea normala, dar cred ca daca nu ai pe cineva sa stea langa tine mereu sa te ajute, cel putin in prima saptamana, e preferabila nasterea normala. Eu, cand am ajuns acasa a trebuit sa fac mancare ca nu era nimic sa pot manca, asa ca... E adevarat ca cezariana te scuteste de circul pe care l-am facut eu, dar probabil acelasi ar fi fost si efectul unei epidurale (din pacate nu am discutat optiunea inainte cu doctorul si chiar nu stiu daca se facea la nasteri normale).
- Tipa care spuneam ca era in salonul de travaliu si nascuse o fetita a avut parte spre deosebire de mine, de o nastere foarte rapida si usoara: ceva dureri dar usoare totusi la inceput, iar apoi brusc a simtit ca bebitza iese. S-a dus la doctor sa ii spuna ca ea naste, doctorul ca nu se pune problema, ca mai are de stat, ea ca naste, si... bebe a iesit inainte sa apuce sa se aseze bine pe cal, mai mai sa o scape doctorul. Deci... cum aveti norocul!

Cam asta ar fi... Sper ca nu v-am plictisit, iar daca da, nu puteti spune ca nu v-am anuntat de la inceput... :)

Camelia spune:

Bravo, Mady!Eu stiu ce sunt durerile groaznice din timpul travaliului, asa ca l-as strange de gat pe doctorul ala care zice ca te-ai comportat urat .El a nascut vreodata ca sa stie cum e ? Ma bucur ca s-a terminat cu bine.Sanatate multa si tie si bebeului.

sumisa spune:

FELICITARI
Ai fost o curajoasa. Si te-ai comportat exemplar. Doctoru sa vorbeasca cand a naste el. Eu una nu inteleg insa de ce ti-au facut mialgin. Este clar ca ala te tulbura de cap, mai ales peste oboseala care o aveai deja.
Sa-ti traiasca bebitu si sa fie cumintel.

Letitia spune:

Draga Mady,

M-a impresionat povestea ta! Sa va de Dumnezeu numai bine, fericire si tot ce e mai bun pe lume, pentru ca meritati!!
O singura corectie: nu sunteti singuri pe lume! Ne aveti pe noi!


Letitia

alina023 spune:

Draga Mady,
Tin sa-ti multumesc foarte mult pentru ca din ceea ce ai postat tu m-am lamurit si eu in multe privinte ca eram destul de in ceata
Probabil ca si tu ai fost in aceiasi situatie ca si mine si iti multumesc ca nu ai uitat.
Te pupic si lui bebe ii urez sa creasca mare si sanatos.

Nemhi spune:

Felicitari! Sa-tzi traiasca si sa-tzi aduca numai bucurii.

Vanina spune:

Mi-a placut foarte mult cum ai povestit...simplu si concret.
Si iti multumesc ca ne-ai impartasit experienta ta...mie una imi este de folos...
Iti doresc numai bine tie si bebitzului tau!

Samurai-lady spune:

NUMAI BINE si tie si baietzelului.

Samurai-lady si bebe din burtica

gianina spune:

Multumim ca ne-ai povestit totul asa de clar. Am aflat multe lucruri de cara habar nu aveam !!!
Doctorul cu care ai nascut a fost cumva d-nul dr.Constantinescu?
Numai bine iti doresc tie si baietelului tau!!!!!!!!

gianina

Violeta spune:

Draga mea,
vad cu mare intarziere subiectele postate de tine... Eu am lansat un subiect, acum vreo doua saptamani, intreband fetele daca mai stiu ceva de tine si ma bucur nespus acum ca ai revenit. Sa-ti traiasca Matei, sa iti dea Dumnezeu sanatate si putere si seninatate. Din punctul meu de vedere esti o super femeie.
Eu imi cresc baiaetelul singura, inca de la nasterea lui si pot sa-ti spun: VA FI GREU, DAR FOARTE FRUMOS! Orice nevoie ai, imi poti scrie si pe adresa de mail. Cu mult drag,

Violeta

vilma spune:

Draga Mady, felicitari! Sa-ti traiasca puiul mic, sa fie sanatos si voinic.
Ai toata admiratia mea.
Te imbratisez cu drag,
Vilma