Moral sau legal? Cine este mama?
Raspunsuri - Pagina 7
ale spune:
quote:
Originally posted by descintecquote:
Originally posted by ale
Subscriu. Nu cred ca e cazul sa acuzam mamele naturale. Sunt, cel putin, la fel de victime ca si cele adoptive. Iar parintii adoptivi - in cazul maternitatii din Ploiesti - chiar sunt complet inocenti?
&Totu&mama
Ai vreo informatie in sensul asta? Sa nu cream scenarii de filme americane de mina a doua.
D.
Nu creez scenarii de filme. Insa nu mi se pare corect sa judecam 'la gramada' - dupa cum deviase discutia la un moment dat.
Q - puiul sa-ti fie sanatos si voinic si sa te bucuri de el ani multi si fericiti!
&Totu&mama
cl spune:
Q, 
! Sa va traiasca Dinu si sa dea Domnul sa aveti parte de o viata minunata!
Claudia
Marina spune:
Q
carmens spune:
Sa nu uitam un lucru : marea majoritate a celor care vor sa adopte un copil isi doresc ca acesta sa fie cat mai mic, sa poata trai alaturi de el toate momentele, si bune si rele. Si atunci ce fac ? Se indreapta spre o maternitate, intra in legatura cu persoanele de acolo si vor sa fie anuntati imediat ce se iveste un caz de abandon. Si iata ca se iveste cazul, esti anuntat ,plin de emotie te prezinti, tii in brate puiul de om si simti ca e al tau si ai face orice pentru el. Ti se spune ca totul e OK, ca a fost abandonat de mama lui, deci nu mai trebuie sa astepti ca ea sa semneze abandonul si nu risti ca ea sa apara mai tarziu. Incepi demersurile, iei copilul acasa si devii mama cu adevarat, pentru ca eu consider ca atunci cand adopti un copil e ca si cum l-ai naste a doua oara ,dar cu o soarta mai buna.
Bineinteles, ca in bucuria ta , esti recunoscatoare celor care te-au ajutat sa fii mama( indiferent ce inseamna aceasta recunostinta : bani, cadouri, etc)
Asta inseamna ca ti-ai cumparat copilul ? Inseamana ca esti imorala ?
Consider ca singura ta vina este ca ai crezut ceea ce ti s-a spus ca nu ai facut cercetari pe cont propriu sa vezi cine e mama copilului, daca l-a abandonat sau i-a fost furat. Dar poti oare sa faci asa ceva ?
De ce oare ar plati cineva pentru un copil care s-a nascut la 6 luni, poate cu probleme de sanatate, cand in tara asta exista atatia copii abandonati sanatosi ?
Sincera sa fiu nu as putea raspunde la intrebarea : Cu cine sa ramana copilul ? M-am pus si in locul mamei naturale: incerc de peste zece ani sa ma un copil si atunci cand reusesc se intampla nenorocirea. Nu stiu cum as reactiona, cert este ca as lua-o razna, nu as mai gandi logic, cred ca mi-as dori sa fug ,sa ma ascund si sa-mi plang suferinta, sa se crape pamantul si sa ma inghita. Sincera sa fiu nu stiu daca as avea puterea sa merg sa-mi vad copilul.Dar asa sunt eu, si asa cum spun unele fete sunt de condamnat si nu as mai avea dreptul sa-mi cresc copilul.
E o mare dilema si imi doresc din tot sufletul ca nici un copil din acei copii sa nu fi fost adoptat pentru a nu exista nici o mama care sa sufere, fie ea naturala sau adoptiva.
Carmen
lily spune:
Da Oz, ai stiut ca fata este bine si te-ai linistit ! Daca nu stiai nimic de copil te linisteai ? In primele zile erai dupa nastere, dar atita timp cit ti-o aducea nu aveai de ce sa te ingrijorezi !
Nu as judeca pe nimeni, cu atit mai putin o mama,insa daca se pune problema ca acel copil sa ajunga la o mama adoptiva, ma intreb daca mama naturala aflata in spital nu s-a preocupat atunci de el de ce l-ar cere mai tirziu mamei adoptive daca acel copil ar fi bine ingrijit- cazul fericit?
eu una sa nasc fara a avea posibilitatea sa imi cresc singura copilul , pt ca am ramas insarcinata fara sa imi doresc un copil, l-as incredinta altei femei care sa il iubeasca !
daca ma apuca dorul de bebe, ma mustra constiinta sau imi vine ideea sa profit dupa urma mamei adoptive, atunci nu cred ca vre-o instanta de judecata mi l-ar mai da ....
daca se facea trafic de copii in maternitate, se poate ca mamele acelea sa nu fi stiut , dar parca prea multe mame se resemnau cu copiii lor morti , totusi in maternitati ca si in spitale oamenii vorbesc unii cu altii, intreaba , cer sfaturi...ori acolo toate aceste mame plecau acasa fara sa isi vazut pruncul-viu sau mort, iar odata scandalul iscat vor cumva sa repare vina...
Qsar ce splendida trebuie sa fie viata ta cu Dinu !
"Daca dragoste nu e, nimic nu e"
Lili
desprecopii spune:
parerea mea simpla:
A naste un copil este de milioane de ori mai usor decit a creste, educa si face OM din unul.
Este adevarat ce spunea cineva: cuvintul 'mama' este o calitate vazuta prin ochii copilului. Dragostea, caldura, sprijinul - sunt doar citeva din necesitatile unui copil pentru a fi echilibrat si sanatos. Eu consider parintii adoptivi - adevaratii parinti.
Desprecopii.com - Asa se naste o mare iubire.
she_wolf spune:
Qsar, am fost foarte emotionata citind cele scrise de tine, la fel cum am fost si cand am citit pentru prima data cuvintele tale citate de Papadie aici…
Printre primele subiecte citite la reintoarcearea mea pe net si pe forum a fost “Povestiri dupa idei furate - povestirile Dinului”. Mi-a placut tare mult ideea, preocuparea ta izvorata din iubire si mi-am dat seama cat de norocos este Dinu ca esti mama lui. Pentru ca asa este, fara putinta de tagada – Qsar, TU esti mama lui!
In legatura cu cele intamplate la Ploiesti - absolut strigator la cer!!! - recunosc ca imi este foarte mila de bietele mame care au trecut prin asemenea suferinte si asemenea bataie de joc. Este revoltator si de neconceput ca asa ceva se poate intampla! Insa, intr-adevar, eu in locul lor n-as fi plecat doar cu un petic de hartie ca dovada ca pruncul meu multasteptat a murit…
…Am fost insarcinata, m-am ingrijit cum am putut mai bine, pentru mine si pentru puiul meu, am asteptat cu nerabdare marea intalnire si a fost minunat momentul in care mi-am strans copilul in brate pentru prima oara. De atunci a trecut un an, primul zambet, primul dintisor, ganguritul, primele cuvintele, acum suntem la primii pasi, pe scurt, l-am vazut si il vad cum se dezvolta si devine cu adevarat un mic omulet, iar iubirea mea creste zi de zi. Eu una recunosc ca acum il iubesc mult mai mult decat acum un an cand l-am nascut. Poate suna ciudat, dar asa simt.
Am divagat putin pentru a va explica parerea mea. Ei bine, cred ca, in momentul asta, mama adoptiva iubeste mai mult copilul sau cel putin este mai atasata de el decat mama biologica, totusi atat de greu incercata, saraca. Asta ca tot s-a pomenit aici de Solomon si de iubirea materna. Iar parinte inseamna mai mult decat aducerea pe lume a unui copil.
Asadar, problema este cu adevarat delicata si, asa cum bine spunea cineva, trebuie judecata caz cu caz. Nu stiu daca toti acei copii au avut norocul lui Dinu.
Qsar , sa-ti traiasca fiul si sa va bucurati unul de celalalt! Daca Dumnezeu a vrut ca voi sa va intalniti si sa fiti fericiti impreuna, inseamna ca asa trebuie sa stea lucrurile!
Claudia si 
Cristi
Grace spune:
Dragii mei, cred ca minimalizati un pic faptele monstruoase care s-au petrecut. Nu vreau sa par insistenta, dar totusi trebuie sa accentuez inca o data faptul ca acolo s-au intimplat niste fapte incredibile, reprobabile, s-a ajuns in situatia sa se incheie adoptii cu fraudarea legii, s-au petrecut de fapt un sir lung de infractiuni a caror victime au fost intii parintii naturali si colateral, parintii adoptivi. Aici nu este vorba de cine iubeste mai mult copilul, ci de cine are acest DREPT. Intiietatea eu o acord evident parintior naturali care au fost indusi in eroare cu buna stiinta de catre personalul medical, ei nu si-au abandonat copiii si nu i-a intrebat nimeni daca vor sa-si dea spre adoptie copilul. Degeaba se scoate in fata, vina doar a asistentelor, doctorii sint la fel de vinovati in aceeasi masura daca nu si mai mare. Eu as vrea sa te intreb cataghe ca esti in domeniu, nu de altceva, care este cea mai mare pedeapsa pe care o prevede Comisia voastra medicala de disciplina (sau cum s-o numi ea), atunci cind se constata culpa evidenta a unui angajat, citi dintre ei au ajuns sa raspunda penal pt. faptele lor, si cum oare este posibil o asemenea sanctiune de 10 la suta din salariu pt. cele ce s-au intimplat la maternitatea din Ploiesti?
Se tot bate apa piua cine-si iubeste mai mult copilul, mama naturala sau cea adoptiva, dar oare poate cineva masura acesta iubire si daca da, cum? Cum putem dovedi ca o mama adoptiva isi iubeste mai mult copilul decit cea naturala, decit contrabalasind acest fapt cu situatiile negative? Acest lucru nu se poate compara si masura cu nimic. Spuneti ca o mama adoptiva isi iubeste de 2 ori mai mult copilul, de ce? Ca nu a putut avea propriul sau copil? Ca s-a zbatut sa-l aiba? Aceslasi lucru poate fi valabil si la o mama biologica. Ba poate ca-l iubeste si mai mult ca este o bucatica din trupul si sufletul ei. Dar problema nu e asta si ma repet, ci de cine are acest drept. Avind in vedere subiectul de fata care se refera la maternitatea din Ploiesti eu zic sa revenim si sa mai reflectam o data.
lily spune:
poti crea alt subiect...
nu cred ca nu am inteles monstruozitatea faptelor ! insistind pe ele ce vrei totusi sa dovedesti ?
daca culpabilizezi medicii in corpore, ce anume sa iti raspunda cataghe-Catalina care e medic ? (indirect) o acuzi si pe ea ?
daca acolo s-a putut intimpla monstruozitatea atunci mergi acolo, intreaba sa iti raspunda ce masuri s-au luat, de ce s-au luat acelea si care e concluzia anchetei ...
poti accesa site-un Ministerului Sanatatii si cere lamuriri si prin e-mail www.ms.ro , ai dreptul la libera informare
adresa d-lui SECRETAR DE STAT - ASISTENTA MEDICALA , DR. VASILE CEPOI este cepoi@ms.ro
numai bine !
Lili
quote:
Originally posted by Grace
Dragii mei, cred ca minimalizati un pic faptele monstruoase care s-au petrecut. Nu vreau sa par insistenta, dar totusi trebuie sa accentuez inca o data faptul ca acolo s-au intimplat niste fapte incredibile, reprobabile, s-a ajuns in situatia sa se incheie adoptii cu fraudarea legii, s-au petrecut de fapt un sir lung de infractiuni a caror victime au fost intii parintii naturali si colateral, parintii adoptivi. Aici nu este vorba de cine iubeste mai mult copilul, ci de cine are acest DREPT. Intiietatea eu o acord evident parintior naturali care au fost indusi in eroare cu buna stiinta de catre personalul medical, ei nu si-au abandonat copiii si nu i-a intrebat nimeni daca vor sa-si dea spre adoptie copilul. Degeaba se scoate in fata, vina doar a asistentelor, doctorii sint la fel de vinovati in aceeasi masura daca nu si mai mare. Eu as vrea sa te intreb cataghe ca esti in domeniu, nu de altceva, care este cea mai mare pedeapsa pe care o prevede Comisia voastra medicala de disciplina (sau cum s-o numi ea), atunci cind se constata culpa evidenta a unui angajat, citi dintre ei au ajuns sa raspunda penal pt. faptele lor, si cum oare este posibil o asemenea sanctiune de 10 la suta din salariu pt. cele ce s-au intimplat la maternitatea din Ploiesti?
Se tot bate apa piua cine-si iubeste mai mult copilul, mama naturala sau cea adoptiva, dar oare poate cineva masura acesta iubire si daca da, cum? Cum putem dovedi ca o mama adoptiva isi iubeste mai mult copilul decit cea naturala, decit contrabalasind acest fapt cu situatiile negative? Acest lucru nu se poate compara si masura cu nimic. Spuneti ca o mama adoptiva isi iubeste de 2 ori mai mult copilul, de ce? Ca nu a putut avea propriul sau copil? Ca s-a zbatut sa-l aiba? Aceslasi lucru poate fi valabil si la o mama biologica. Ba poate ca-l iubeste si mai mult ca este o bucatica din trupul si sufletul ei. Dar problema nu e asta si ma repet, ci de cine are acest drept. Avind in vedere subiectul de fata care se refera la maternitatea din Ploiesti eu zic sa revenim si sa mai reflectam o data.
O concluzie este locul in care te-ai plictisit sa mai gindesti...
cataghe spune:
Stati linistite, ca nu m-am simtit atacata - cel putin deocamdata!
Lily,
Grace, se poate sa ma insel, dar eu nu stiu de nici o comisie de disciplina. Din ce stiu eu si din ce am auzit la TV in legatura cu cazul in speta, singurele penalizari sunt cele prevazute in Codul Muncii, care s-au si aplicat de altfel. Problema era ca aceste penalizari sau sanctiuni se aplica gradat, adica nu ti se aplica pesdeapsa maxima la prima abatere. Din cite am priceput eu pedeapsa maxima este desfacerea contractului de munca, si daca s-ar fi procedat astfel cu cei invinuiti de la Ploiesti, ei ar fi putut sa dea in judecata spitalul sau ministerul si aveau, conform celor scrise in Codul Muncii, toate sansele sa cistige procesul, ei fiind oficial la prima abatere.
Din pacate stam prost cu legile in tara asta, dar sa stiti ca din ceea ce stiu eu, si in alte tari ridicarea licentei de practica tot prin procese se face. Numai ca prin partile alea atit justitia cit si medicina sunt cu totul altceva decit la noi...
Tot din ceea ce stiu, Colegiul Medicilor este organismul abilitat sa-si dea cu parerea in cazurile de culpa medicala. Culpa medicala inseamna diagnostic sau tratament gresit, ori la Ploiesti nu a fost vorba de asa ceva, ci de deficiente administrative. Nici mama si nici copilul nu au patit nimic, din punct de vedere medical, asta e ideea.
In cazul de la Ploiesti eu nu am vrut sa ma amestec pentru ca stiu ca adesea din considerente mediatice realitatea este prezentata incomplet sau deformat - sa nu se supere jurnalistii de pe forum, dar eu insami am fost martora la citeva cazuri din astea. De aceea am preferat sa tac, pentru ca, sincer, eu una nu stiu ce s-a intimplat acolo. Sefa sectiei a declarat ca in cazul Czuli femeia a avortat, a primit ingrijirile necesare, iar a doua zi a venit concubinul ei, a intrat in cabinetul de consultatii unde erau paciente pe masa, si a facut scandal ca el vrea sa-si ia femeia acasa. Doctorita cu pricina a chemat-o pe pacienta, a mai examinat-o inca o data si i-a explicat ca, fiind la o zi dupa un avort de luna mare si cu copilul la sectia de nou-nascuti, nu este cazul sa sa externeze. Femeia a tinut mortis ca ea vrea acasa, motiv pentru care a semnat in foaia de observatie ca pleaca contrar avizului medicului - asa este procedura, nu poti sa tii absolut pe nimeni cu forta in spital! Pina aici, toate bune si frumoase, si eu personal am vazut prea multe cazuri asemanatoare ca sa nu cred - desi imi dau seama ca unora dintre voi s-ar putea sa vi se para de necrezut. Continuarea: doctorita, sefa de sectie, a facut formele de externare in foaia de observatie, nespecificind nicaieri ca pruncul a decedat. Acest text care descrie evolutia pacientei in spital se scrie pe foaia de observatie, care ramine in arhiva spitalului, si pe biletul de iesire, care se inmineaza pacientei. Doctorii scriu de regula iesirea in foaie, care este transcrisa apoi de registratoare/asistente/rezidenti/studenti (in clinicile universitare) pe biletul de iesire. Aici incepe problema. In principiu, parafa unui medic este "semnatura" lui, si nu ai voie sa parafezi absolut nici un document inainte sa-l citesti - este ca si cum ti-ai da acordul la un document in alb! Din pacate, mergind pe principiul ca orice persoana cu o educatie de nivel cel putin mediu este in stare sa copieze fidel un text de pe o hirtie pe alta, doctorita in discutie nu a recitit textul de pe biletul de iesire inainte sa-si puna parafa, iar pe acest bilet asistenta adaugase intr-o paranteza "avorton decedat". Femeia a plecat acasa, copilul a ramas la neonatologie unde, prin vointa lui Dumnezeu si probabil si prin efortul echipei de acolo, supravietuieste, atinge 1000 de grame, si incepe sa figureze ca o persoana. In acest moment incepe sa fie cautata mama. Si de aici tot circul pe care il cunoasteti.
Tot ceea ce v-am povestit s-a spus la emisiunea lui Tuca - din pacate eu nu am reusit sa vad toata emisiunea, numai inceputul.
Ca fiecare are o parte de vina in toata povestea asta, este evident. Va las pe voi sa discutati in continuare, daca vreti, care si in ce fel.
Ce s-a intimplat in celelalte cazuri, iar nu stiu, asa ca nu am pot pronunta. Tot ce mai pot sa fac este sa va spun cum se procedeaza in unitatile spitalicesti in care am lucrat eu in astfel de cazuri, dar las pe alta data, ca acum m-am intins deja prea mult.
Numai bine,
Catalina.
This is the first day of the rest of my life!