Moral sau legal? Cine este mama?

Continua discutia pe forumul nou. Apasa aici

Raspunsuri - Pagina 6

lena spune:

qsar sa-ti traiasca minunea si sa te bucuri de tot atatea minunate momente ca si pana acum alaturi de el caci asa cum zicea si Yasmine: tu esti mama lui!

Numai bine, Lena

casandra spune:

Qsar, ceea ce ai faut tu pentru Dinu e extraordinar, i-ai schimbat viata, de fapt i-ai oferit sansa unei vieti cum fiecarui copil i se cuvine, i-ai dat viata. Tu, doar tu esti aceea care i-a dat viata cu adevarat.

Manuc spune:

quote:
Originally posted by qsar

Il cheama Dinu.
Cand l-am vazut prima data, avea capsorul turit... Ochii mari-mari, cu o privire serioasa. Si-un zambet de inger.
Il cheama Dinu.
Acum are aproape un an... Merge de-a buselea cu o viteza uimitoare, sta in picioruse si topaie; nu-i plac legumele; are cinci dinti si jumatate; ii place cand facem baie si udam si stropim totul in jur; "canta" si "vorbeste" pe limba lui cat este ziua de lunga. Primul cuvant adevarat pe care l-a spus a fost TATA... cand vine tata, vrea sa fie ridicat suuus-sus... pana la atarnatoare de pe lustra... si tata ii spune "veezi, te ridic pana la stele"... si rad amandoi. Daca-l intrebi cati ani are, iti arata serioa un degetel.
Il cheama Dinu.
Cand ma vede rade si intinde manutele... si-mi zice BABA... si ma serveste cu suzeta lui... imi da jucariile... cel mai mult ii place cand jucam baba-oarba pe dupa fotoliu... cand ma gaseste, se aseaza in poponet si face "bravo-bravo"... si pe urma fuge sa se ascunda. Uneori face buf... si plange si se catara pe mine sa pupe mama cucuiul sa treaca.

Il cheama Dinu si s-a nascut la maternitatea din Ploiesti.
Si eu sunt traficanta si hoata lui mama, care l-a cumparat cu un ghiveci de Begonia cu flori albe.

Sa fiti fericiti toti trei si nimeni sa nu incerce macar sa va desparta vreodata.

Scuze daca ai mai povestit pe aici cum l-ai infiat, eu nu am gasit, asa ca te intreb acum. I-ai vazut parintii biologici, ce stiu ei despre el?

Manuela si bb Costin

Victoria spune:

quote:
Originally posted by qsar

Il cheama Dinu.
Cand l-am vazut prima data, avea capsorul turit... Ochii mari-mari, cu o privire serioasa. Si-un zambet de inger.
Il cheama Dinu.
Acum are aproape un an... Merge de-a buselea cu o viteza uimitoare, sta in picioruse si topaie; nu-i plac legumele; are cinci dinti si jumatate; ii place cand facem baie si udam si stropim totul in jur; "canta" si "vorbeste" pe limba lui cat este ziua de lunga. Primul cuvant adevarat pe care l-a spus a fost TATA... cand vine tata, vrea sa fie ridicat suuus-sus... pana la atarnatoare de pe lustra... si tata ii spune "veezi, te ridic pana la stele"... si rad amandoi. Daca-l intrebi cati ani are, iti arata serioa un degetel.
Il cheama Dinu.
Cand ma vede rade si intinde manutele... si-mi zice BABA... si ma serveste cu suzeta lui... imi da jucariile... cel mai mult ii place cand jucam baba-oarba pe dupa fotoliu... cand ma gaseste, se aseaza in poponet si face "bravo-bravo"... si pe urma fuge sa se ascunda. Uneori face buf... si plange si se catara pe mine sa pupe mama cucuiul sa treaca.

Il cheama Dinu si s-a nascut la maternitatea din Ploiesti.
Si eu sunt traficanta si hoata lui mama, care l-a cumparat cu un ghiveci de Begonia cu flori albe.

Q, mi-au dat lacrimile...si eu iti scriu sa-ti mai spun o data ca tu meriti sa fii considerata cea mai buna mama, caci ESTI cea mai buna mama...si ma indoiesc ca cineva ar putea sa conteste asta..si cine a plecat si l-a lasat pe Dinu acolo, nu merita...si ca esti un munte de altruism, pentru ca nu oricine e in stare sa-i daruiasca toata dragostea unui copil nascut de altcineva...am mai vorbit noi de asta...nu ai furat nimic, dimpotriva, i-ai daruit speranta unei vieti...si sper din tot sufletul ca nimeni sa nu se fi gandit la tine in alt context....

te sarut, MAMICA LUI DINU

V.

veni, vidi, Victorie!

m34 spune:

Ma bucur nespus pentru acesti oameni minunati cu suflet mare, care ofera o sansa celor ce altfel ar fi fost sortiti sa devina copiii strazii...
Si, dupa ce ascultam povestea lor simpla, dar extrem de miscatoare, ce ne lasa ochii inlacrimati si obrajii umezi, poate intelegem mai bine si familiile adoptive...

moka spune:

Q, sa-ti dea Dumnezeu sanatate, tie si micutului tau. M-a miscat povestea voastra.

Fara nici o legatura cu povestea lui Q nu cred ca exista scuza, motivatie sau intelegere pentru un parinte care-si lasa copilul in spital. Parinte inseamna mama sau tata, chiar nici unul nu poate sa-l vada? Cand am nascut, in acea fractiune de secunda, parca tot universul se oprise in loc: nu-mi doream absolut nimic altceva decat sa-mi vad copilul si daca mi se cerea orice pret pentru asta l-as fi platit.

Copiii adoptati de care se vorbeste in acest subiect sunt acum acasa, si acolo ar trebui sa ramana.

Moka si Mokutza (3 luni)

Andrada spune:

Cum spunea cineva eu cred ca trebuie judecat caz cu caz, poveste cu poveste. Povestea lui Dinu este una fericita (pentru ca a existat o mama Qsar), poate alti micutzi nu au avut aceesi sansa...
Nici eu nu cred ca nasterea te face mama, dar eu una nici n-as incerca sa judec mamele naturale la gramada, pentru ca asta nu m-ar deosebi de asistentele (cele vinovate) din Ploiesti. Momentul nasterii este unic si delicat emotional, si poate fi luat diferit de diferite persoane (mai ales in conditii tragice).
In lipsa informatiilor, nu putem decit sa insistam (ca un forum puternic ce sintem) sa le obtinem.
Andrada

L’amore che move il sole e l’altre stelle. Dante
Iubirea misca soarele si celelate stele

oz spune:

quote:
Originally posted by moka

Cand am nascut, in acea fractiune de secunda, parca tot universul se oprise in loc: nu-mi doream absolut nimic altceva decat sa-mi vad copilul si daca mi se cerea orice pret pentru asta l-as fi platit.

eu zic sa nu generalizezi, cand am nascut eu prima data am vrut sa stiu daca fata este in regula, mi s-a spus ca este bine si m-am linistit. Nu am simtit nevoia sa o vad si ma simteam inconfortabil cand mi-o aducea la spital (doar asa sa o vad ca nu puteam alapta). Acum sunt in stare sa iau gatul oricui pentru ea, si ma simt foarte, foarte vinovata ca nu am simtit nici macar interes pentru ea in primele 3 zile. Nu stiu de ce s-a intamplat asta, am dorit-o in momentul in care am aflat ca sunt gravida, m-am ingrijit exemplar pe perioada sarcinii ca sa-i fie ei cat mai bine, am pregatit camera, am cumparat hainute... acum imi zic ca a fost o chestie hormonala...nu stiu...dar se intampla, nu poti judeca asa aspru o femeia care tocmai a nascut. Cand am nascut al 2-lea copil a fost altfel, l-am vrut tot timpul langa mine, sa-l ating, sa-l miros...

De fapt cei vinovati sunt personalul de la maternitate, ei sunt niste criminali care fura copiii oamenilor, daca ar fi dupa mine i-as pune in teapa in centrul orasului.