astept incurajarile voastre

vrem si noi sa avem un bebeu :).locuim in olanda si parintii mei sunt in romania.mama sotului meu a murit asa ca sunt cam singurica si nu am de la cine primi sfaturi si incurajari.
mie mi-e cam frica, adica mi-e o frica de mor, nu stiu de la ce mi se trage dar pur si simplu mi-e frica de graviditate.
.
sunt cam prostutza stiu dar asta e.
ma puteti ajuta?
PS: eu am 25 , sotul 28, dar ma simt de parca as avea 13.si can ma gandesc ca altele la varsta mea au deja copii....pur si simplu mi-e frica.:(.inca nu ma vad ...poate cu mamica langa mine....dar asa....singurica .... :(

saphir spune:

Bine ai venit in familia
Te inteleg perfect prin ce treci, pt ca si eu si sunt convinsa ca multe dintre noi, aici, pe forum suntem "singure" , adika fara familiile noastre din Romania. Eu personal, am norocul sa am un sot bun si iubitor, care suplineste cu succes familia mea din Romania in 99% dintre cazuri.In privinta graviditatii, cred ca trebuie sa fii foarte tare sprijinita moral de catre sotul tau si tu sa fii pregatita moral pentru un astfel de moment, de altfel foarte important in viata voastra. Poate ca iti este teama nu de situatia in sine, de a fi gravida ci de resposabilitatile ce le implica graviditatea si de a aduce pe lume un BB....fii mai pozitiva, de regula pozitivitatea, atrage lucruri frumoase si pozitive. Oricum, noi suntem alaturi de tine

Saphir 34 saptamani

florypop spune:

Eu una cred ca in momentul in care vei ramane insarcinata va disparea teama, caci totusi nu cred ca e chiar frica. Iti este probabil doar teama...dar ai sa vezi atunci te vei gandi doar la faptul ca vei mamica si viata va fi mult mai frumoasa.

Bafta multa,
Flory

Alyssa spune:

Si mie mi-a fost frica. Am citit ca este normal sa iti fie teama. Cind devii mama este pentru totdeauna... Nu poti sa il trimiti pe bb inapoi si sa spui ca nu mai vrei... Este o responsabilitate mare un bb si poate de asta ne e frica... Insa satisfactiile sint imense! Fruntea sus, ai grija de tine, traieste viata in prezent si bucura-te de fiecare clipa. Va veni si clipa in care vei deveni mamica!
Sanatate si urari de bine!

Alice

puffy spune:

sper sa te pot ajuta si eu...
am renuntat in urma cu patru ani la anticonceptionale..si in seara cand nu le-am ma luat..nu ma mai luat nici pe mine somnul...ma gandeam..dak am ramas...ce ma fac...ce fac eu cu un copil...(mentionez ca desi maritata de 6 ani am intrat prima oara intr-un cabinet ginecologic acum un an.
si cand , luna de luna imi faceam testul..pe de-o parte mi-as fi dorit...pe de alta...aveam inima in gAT..deci e perfect normal.
si a venit momentul cand m-am dus la ginecolog imporand sa faca ceva cu mine...ca nu mai ramaneam...si acum ca sunt gravida...am emotii...si mi-e frica..dar ideea ca am ptr cine...ca asa e normal...sa iti faci griji..si acum ...si de aici incolo toata viata...nimic nu mai e la fel..din momentul in care afli ca esti insarcinata...
iti tin pumnii..de fapt la amandoi..si crede-ma...merita orice...si frica..si teama...va fii copilul tau...sange din sangele tau...nimic in lume nu va putea schimba asta.
stii cum e ...barbatii...pot fi milioane...dar copilul va ramane al tau...si la bine si la rau..
e sfatul unei mamici gravide in 5 luni...o sarcina dorita..cu probleme...sant inchisa in casa pana la nastere...dar nu conteza...nu mai ma culc cu sotul meu...din prima luna...dar nu conteza...imi doresc sa vina...la termen..si sanatos...
bafta la toata lumea

puffy

bebetica spune:

Exact asa am gandit eu mereu, chiar ajunsesem sa nu-mi doresc un copil de frica sarcinii. Dar am zis ca daca voi ramane insarcinata am sa pastrez sarcina. La un moment dat chair i-am spus duhovnicului meu acest lucru. Stii ce mi-a zis ? " daca Dumnezeu considera ca merit un copil, mi-l va da exact cand voi avea cea mai mare nevoie de el ". Ei bine, la 34 de ani si un pic am ramas insarcinata si nici vorba de greturi, ameteli sau alte alea, iar nasterea a fost super, si BB Stefan s-a comportat si se comporta si mai SUUUUPER.

Eram la fel, la fel ca tine de panicoasa si uite ca pana la urma totul a fost bine.

Lasa lucrurile sa se intample natural, nu forta nimic, toate iti vor modela viata instantaneu. Am convingerea ca te vei descurca si vei fi fericita dar si mandra de tine.

Toate cele bune iti dorim !


Ioana si Stefan Dimitri
http://babycenter.shutterfly.com/osi.jsp?i=67b0de21b32aaebf6598

Aliada spune:

Eu zic ca e normal sa-ti fie frica,e ceva nou,necunoscut.O experienta care o sa-ti schimbe viata si o sa te oblige sa iei anumite responsabilitati.Daca amandoi va doriti acest lucru si financiar va permiteti,ia-ti inima in dinti si porneste la drum deoarece totul se rezolva pe parcurs si frica se va transforma intr-o mare nerabdare si bucurie!

val77 spune:

invinge frica , gandind ca aduce pe lume o noua viata, rodul dragostei voastre

Lore71 spune:

Draga mea,
si mie mi-a fost frica ,nu de sarcina ci de faptul ca nu ma simteam suficient de matura sa fiu mama(desi am 32 ani); insa dupa ce am facut tratament, dupa ce mi-a iesit pozitiv testul de sarcina, am realizat ca de fapt asta e rostul nostru pe lume iar eu tocmai sunt pe cale sa-mi implinesc menirea.
Mi-am amintit de vorbele unei bune prietene:copilul te iubeste neconditionat, e cea mai mare recompensa a Universului!Asta ca sa nu mai spun de senzatia pe care o ai cand ingerasul tau se foieste in burtica!!!! e Dumnezeiesc, ti se pare ca esti unica gravida din lume, ca nimic nu e mai important decat inca o miscare din partea micutului tau pui....
Curaj si multa bafta! Eu, noi toti , suntem aici, langa tine!

adriatica spune:

va multumesc pt postari :).

adevarul e ca e mai mult teama da, nu frica, teama e cuvantul mai potrivit.teama ca nu am pe cineva care sa-mi impartaseasca ceva din experientza ei de mama aproape de mine.sotul e alaturi de mine e adevarat dar nici unul din noi nu avem experientza cu copiii, eu una nu-mi amintesc sa fi tinut unul in bratze la viatza mea, :).sotzul zice ca prea-s sperioasa si totul vine de la sine, ca prea multe probleme imi pun, etc.adevarul e ca fratele sotului lucreaza la o scoala pt copii cu handicap, am fost odata acolo si am ramas cu o spaima teribila, desi noi in famile nu am avut in ultimele generatii vreo problema , nici dintr-o parte nici din alta.

dar desigur trebuie sa trec peste toate astea, si mama mea m-a crescut singura si fara bunica ca ajutor moral(si nu numai).
oricum am hotarat sa nu fortzam nimic , lasam lucrurile pe fagasul normal si va fi oke.si noi zicem ca e mai bine acum cat suntem tineri,si pt copil si pentru noi.
va pupik si va salut :)

Theodora spune:

Draga mea,
In primul rind bine ai venit in familia Aici vei gasi multi prieteni si sfaturi ori de cite ori vei avea nevoie!
Ti-e teama zici! Si cui nu-i este? Era ciudat sa nu-ti fie teama! Si numai faptul ca te gindesti la a avea un bebe,arata ca incerci sa invingi aceasta teama! Mie mi-era teama ca nu voi avea niciodata un bebe,nu pt ca nu-l pot face,ci pt ca sotul meu timp de 7 ani,nu era gata sa devina tata.Ajunsesem la 34 ani si am pus pasul in prag,am zis ori acum,ori niciodata si ciudat,si-a lasat toate temerile(la noi se temea mai mult el!) si dupa trei luni de la decizia noastra de a avea UN copil,am ramas graviduta si cind m-am intors acasa de la prima eco(aveam 5 saptamini!) i-am adus acasa DOI copii,asa sa-i fie de invatat! Azi e cel mai mindru tatic din lume!
I-ti scriu aici o mica istorie despre mine,ca sa ma cunosti! Si eu sint SINGURA,mama nu si-a vazut nepotii care azi au 22 luni,problemele in loc sa se micsoreze,odata cu venirea gemenilor,s-au inmultit! Dar nimic nu e mai minunat decit sa fii parinte,nimeni nu s-a nascut invatat si daca eu m-am descurcat si ma descurc SINGURA cu doi,sigur si tu vei reusi!

Theodora, Alexandros, Yannis
AN NOU FERICIT!
htpp://www.desprecopii.com/forum/photo_album_view.asp?cname=Album+2&mid=188&cid=3737