astept incurajarile voastre
Raspunsuri - Pagina 2
camelia-daniela spune:
Draga mea,
eu am impresia cä nu prea ai incredere in tine si asta e räu!!!
Nu am citit ce ti-au scris fetele, cä m-am apucat imediat sä-ti scriu, citind "strigätul täu de ajutor"!!!...stii faza: cind trebuie sä dai primul ajutor, orice secundä conteazä!!
Dar mai este un motiv: nu vreau sä mä las influentatä de pärerile altora!!
Destul cu glumele!!
Tu vezi graviditatea ca pe o boalä!!...de ce??...asa este natura femeii si stii si tu cä sint atitea femei care au fost gravide, si vor mai fi!!...eu gindesc cä tu ai amintiri nepläcute legate de asta...dar poate gindesc gresit...altfel nu-mi pot explica frica asta nemotivatä!!
Eu am fost de 2 ori gravidä si mi-am dorit asta, cä färä copii nu ar fi avut nici un sens viata pt mine!!! Dar sincerä sä fiu, am "simtit" cä sint gravidä, incä de cind stii tu 
...si nu m-am inselat!!
In perioada graviditätii am fost cea mai implinitä femeie din lumea asta...nu stiu cum sä-ti explic, dar este un sentiment extraordinar, pe care ar trebui sä-l cunosti si tu...fff multe mame au spus acelasi lucru ca si mine!!...si eu care credeam cä sint singura!!
Cä vei fi singurä, färä un sprijin de la o mamä, sau soacrä, nu e nici o problemä...esti destul de mare ca sä te descurci si singurä.
Eu l-am näscut pe Alex al meu cind aveam 25 de ani si cum mi-a fost soarta, la 2 luni, l-am impachetat, m-am suit in avion si am plecat la sotul meu la Berlin, lasindu-mi toate ajutoarele in urmä.
Singurul ajutor era o carte "mama si copilul" ( si nici pe aia nu vroiau sä mi-o lase in bagaj, cä cicä apartinea de patrimonuil statului!!! ) in rest, il aveam pe sotul meu, care habar nu avea cu ce se mänincä treaba asta!!...m-a ajutat si el cum a putut, dar e bine cä a adus bani acasä ca sä avem päpicä!! Dupä 2 ani, am näscut-o si pe Anne-Marie si uite cum se inmulteste familia!! Este asa de frumos, cind vii acasä si te intimpinä copiii: " hallo frumoasa mea, ai venit acasä??"
Gindeste-te cä eu nu aveam pe atunci forumul ästa, care te poate ajuta in orice privintä!!!...acuma pling!!
Stii ce mi-au spus socrii mei dupä vreo 7 ani??.."Uite-o si pe nebuna asta, care si-a luat copilul la sub brat si a plecat in lumea mare!!"...ei mai spuneau ceva de curaj, dar eu nu consider cä am fost curajoasä, deoarece imi doream din tot sufletul sä fiu aläturi de cealaltä jumätate a inimii mele!!
Asa cä, draga mea...asta e!!...sper cä te-am incurajat asa cum mi-am dorit!!
Cu drag, Cami.
P.S. Hai sä te fac sä rizi un pic...cind am citit finalul mesajului, mi-am inchipuit un copil de 5 ani, care s-a lovit si stä in fund pe podea plingind cu lacrimi de crocodil: " hiiiiiiiiii....m-am loviiiiiit....si mama nu-i acaaaaasäääää!!"
Parcä eram eu, cind am bägat din curiozitate 2 agrafe in prizä, nestiind ce mä asteaptä...si mama era la scoalä!!
PrInTeSs2_ spune:
Hello fetelor!
Din "pacate" si eu sunt una dintre fetele care le este teama de gravidie. Daca ma intrebati de ce nu stiu sa va raspund, si sunt suparata pe mine insumi
. Iubesc copiii foarte mult si imi doresc sa fiu mamica cred ca cel mai mult in lumea asta, atat eu cat si sotul meu, insa de fiecare data cand se apropie momentul sa devin 
ma sperie gandul parca ar fi o boala sau ceva 
. Insa acum ma simt mai hotarata cat de cat si din cate vad webul acesta te ajuta mult, am gasit raspunsuri la multe din intrebarile mele aici si vad ca fetele sunt asa de saritoare ceea ce ma face sa ma simt mai bine.
Pana atunci eu va
si ma bucur sa fiu printre voi, sunteti mirifice
moka spune:
Va inteleg perfect, doamnelor, si mie mi-a fost o frica ca niciodata in viata. Dar emotia pe care o simti cand vezi prima data bebicul nu se compara cu nimic pe lumea asta si nici nu se poate descrie.
De graviditate nu are de ce sa va fie frica, nu implica decat niste disconforturi mai mici sau mai mari functie de organism, si in fond poti sa te cainezi cat vrei - o gravida are voie.
Asa ca daca il doriti pe micut, puneti-va pe treaba!
Moka si Mokutza (11 sapt)
bidiloi spune:
Draga Adriatica, au trecut citeva luni, si tare curioasa sint ce s-a mai intimplat cu tine si cu indecizia ta in ceea ce priveste rolul de mamica! Fetele ti-au dat ex. asa de frumoase incit tind sa cred ca ai reusit sa iei o hotarire, asa ca tine-ne la curent ce ai mai facut! Bafta !
Androix spune:
Draga Adriatica,
Nu iti fie teama. Ceea ce simti acum este perfect normal si prin asta am trecut si eu, chiar daca eu am aproape si mama si soacra. Pur si simplu imi doream un copilas dar imi era frica sa renunt la protectie. Mai intai nu am recunoscut ca imi este frica nici macar fata de mine insami, si imi tot gaseam scuze sa aman momentul: ba ca trebuie sa-mi fac analize, ba ca n-am ajuns inca la dentist, ba ca e post luna asta, ba ca nu am aranjat casa si cate si mai cate... La mine rezolvarea a venit in momentul in care mi-am admis mie ca astea sunt doar pretexe si ca defapt nu are de ce sa imi fie teama. Este cel mai frumos lucru care ni se poate intampla, e drept ca vietile noastre se vor schimba pentru totdeauna, dar schimbarea va veni oricum, indiferent de momentul ales si nu vor fi numai aspecte neplacute, ci dimpotriva. Citeste subiectele mamicilor de pe aici sa vezi ce fericite sunt ele pentru copilasii lor si o sa-ti treaca toata teama.
Curaj si succes! 
PS Si eu tot 25 de ani am si sotul meu 28 
Andreea
Mirupati spune:
Nu esti deloc prostutza, faptul ca ti-e frica arata ca vei fi o mama responsabila !
Nu cred ca te poate pregati nimic pentru asta, oricite incurajari primesti. Nici noi n-am fost pregatiti, dar ne doream foarte tare... si iti dai seama ce soc a fost cind am aflat ca avem ... gemeni.
Daca iti doresti cu adevarat, totul o sa fie bine...
Miruna,
Horia si Martin, 26 August 2003