povesti de succes
Raspunsuri - Pagina 7
andra teo spune:
Buna ziua,
E primul meu mesaj si sper sa reusesc sa fiu concisa. In 9 luni de cand am incercat sa facem un bebe am avut 2 avorturi menstruale care m-au cam descurajat. Acum vad ca deja au trecut 33 de zile de la ultimul ciclu si doua teste de sarcina au iesit f slab pozitive: mai mult negative decat pozitive, dar e acolo, o speranta. Asa s-a intamplat si datile trecute si dupa aceea s-a pornit sangerarea si nu s-a mai putut face nimic. Sper sa fie altfel de data asta, tineti-mi pumnii!
crinuta spune:
Tinem pumnii.
Ai luat progesteron?
pupici
Crinuta
anis spune:
Andra Teo, du-te de urgenta la dr, e singurul care te poate ajuta sa iti pastrezi bebele , asta daca e. Nu mai sta nici o zi!
Vorbeste cu Monica -Elena si ea pateste la fel...pana a descoperit ca are muschii uterului f slabi.
AniS
elenutza spune:
Buna, fetelor!
Povestile voastre au venit exact ca un pansament pe rana;m-au impresionat pana la lacrimi.Sa speram c-o sa traim si noi astfel de momente fericite.
Anca Wish spune:
Felicitari pentru toate mamicile. Mi-au dat lacrimile cand am citit prin cate ati trecut. Mi-am imaginat in mii de feluri ce voi sumti cand voi vedea 2 linii la testul de sarcina, dar in niciuna nu am simtit atata bucurie si emotie ca atunci cand am citit deznodamantul povestilor voastre. Cand voi scrie si eu aici? Cand...???
Sant la faza de negare si neincredere acum.
Dar, gata, aici nu e loc de tristete. 
Va doresc din suflet la toate sarcina usoara si un bebe sanatos.
dinah spune:
Abia azi am descoperit acest forum si ma bucur ca existati;felicit pe initiatori.Povestile voastre m-au facut sa-mi dea lacrimile.Mult as vrea sa va istorisesc si eu finalul povestii mele de succes dar acesta nu exista.Sotul este cel cu probleme si dupa 5 ani de incercari, de cautari pe la diferiti medici am incercat sa nu ne mai gandim la acest lucru desi imi doresc foarte mult sa raman 
.Am ramas doar cu credinta in Dumnezeu si sper in continuare ca o sa am si eu 
meu.Ma bucur pentru cele ce au reusit sa aiba copilasii lor iar celor ce sunt in situatia mea le transmit sa aiba speranta.
vio77 spune:
Buna de cu ziua la toata lumea!
Am descoperite acest site de mai bine de doua luni dar abia azi m-am hotarat sa ma inscriu si eu si sa va povestesc din experientele mele. Nu ca ar chiar asa de spectaculoase dar sper sa va ajute pe unele dintre voi.
Din pacate am avut si eu parte de multe sperante pierdute in vant.
Dar acum e soare si strada mea.
Hai sa o luam de la inceput. Sunt casatorita de 2 ani (pe 11 mai va fi cifra exacta). Nunta am facut-o pe 31 august 2002. Si pe langa faptul ca am fost mireasa am fost si proaspata matusa a unui baietel superb. Cred ca impulsionata de vederea lui am si ramas. Ca premeditat oricum nu a fost. Dar ne-am bucurat tare. Am fost la controale, am facut analize, toate erau beton. Din pacate pe la o luna jumatate...sangerare...fug de la servicu direct la spital unde o doctorita extrem de acra declara fara drept la replica: gata, o chiuretam! Pai cum, asa, fara consult, fara nimica????????? La care a concluzionat ca noi, cele care mergem la cabinet particular, ajungem la spital numai cu figuri pe noi. De parca la cabinetele particulare nu ar fi tot medicii de la spital. La care daca nu te duci cu mega-dreptul si asa nu te baga in seama. In final i-a mai trecut din avant si m-a internat, urmand sa astept aparitia medicului la care fusesem la cabinet. Cert este ca in cele din urma s-a declarat sarcina oprita in evolutie si tot la chiuretaj s-a ajuns. Care a fost efectuat ca vai de mama lui. Incat am ajuns in spital in alt oras, cu o infectie sora cu Doamna cu Coasa. O saptamana am stat in perfuzii cu cele mai tari antibiotice de ultima generatie. Dar in final m-am externat mergand pe picioarele mele. Ceea ce era totusi o realizare. Sase luni nu am avut voie sa facem bebei. Asa ca in aceasta perioada am luat anticonceptionale. Dupa perioada "de gratie" am mers la control. Ecograf super fain. Asa ca ne-am pus pe treaba... Si-am muncit zi de vara pana-n seara ... zi de toamna pana-n seara ... zi de iarna pana-n seara ... degeaba. Ba prietenii ne spuneau ca nu facem treaba buna ca suntem prea obsedati de dorinta de a avea un bebe. La inceputul lui februarie a.c. am schimbat medicul ginecolog. Iar prima sugestie a acestuia a fost aceea de a face o histeroselpingografie (HSG) - despre care m-am informat de pe acest site, ca tot o venit vorba -. Rezultat descurajator: trompa stg (partea pe care avusesem infectia turbata) complet obturata, trompa dreapta mai mult obturata decat permeabila. Solutia: operatie de desfundare a trompelor. Asa ca m-a programat peste doua saptamani. Macar bine ca se facea laparascopic. In timpul operatiei nu a reusit sa rezlove decat o trompa, cea partial obturata. Dar macar aveam 50% sanse. Si ne-a indicat sa mergem acasa si sa ne punem pe treaba. Dar cine avea chef imediat dupa??? Asa ca prima luna nu s-a intamplat nimic. A doua luna dupa operatie ... deja nu mai aveam nervi sa sper ... desi parca ma dureau sanii ... parca ... deh, simptome de om cu obsesii, ca le avem in fiecare luna inainte de venirea cotropitorilor ... si uite asa ca in bancul cu in prima zi nimic, a doua zi nimic, a treia zi am inceput sa vad un pic cu ochiul stang ... m-am dus si mi-am cumparat IAR un test de sarcina. S-apoi ce sa pot dormi noaptea. M-am trezit de pe la unu noaptea si ne-am jucat de-a elicea, fiecare de jumatatea lui de pat... si nu scapa sa merg la baie deloc - deloc. Cred ca atata m-am gandit incat pe la trei parca a inceput sa ma apese ... Am insfacat testul si zdup la baie... prima linie ...da Doamne sa mai apara inca una ... inca una si gata ... si a aparut... Am luat testul si fuga in dormitor... Sotul meu cu parul valvoi si ochii carpiti ma astepta in varful patului, gata sa ma consoleze ... iar ... Cand i-am arata testul nu i-a venit sa creada ... ne imbratisam ca disperatii, cu ochii in lacrimi si tremuram de bucurie si de emotie ... Am fost si la medic. Ne-a confirmat sarcina. Asa ca acum am un pitic de 5 saptamani in burtica. Asa ca nu disperati! Fiti tari! Si desi mi-e usor acuma sa vorbesc (poate asa ati gandit unele dintre voi), sa nu uitati ca speranta moare ultima!!! Va si va doresc toate cele bune.Vio & Pispiricu
mihuta spune:
Vreau sa multumesc tuturor celor care au postat la acest subiect. Noi nu ne protejam de 6 ani si nu s-a intamplat nimic. Vreau sa mergem la doctor peste cateva luni sa incepem investigatiile. Pana sa citesc mesajele voastre cred ca nu eram pe deplin constienta de ce grea lupta ma asteapta. felicitari celor care au reusit si multa bafta celor care incearca.
mvl
beu spune:
Pentru multimea de fete care sufera si se bucura cu fiecare esec si reusita m-am hotarat si eu sa va scriu pentru a confirma inca odata ca merita orice sacrificiu pentru a-ti putea tine in brate copilul.
Deci povesta mea este cam asa :casatoriti de doi ani la vremea respectiva ne hotaram si noi sa avem un copil.Trece ceva timp cam un an in care nu se intampla nimic, merg la doctor care imi spune ca dupa doi ani de incercari se pune problema unei eventuale sterilitati si ma trimite acasa sa mai incercam.Incercam in continuare nimic,mai trece un an si iata-ne din nou la doctor.Analize eu:HSG,dozari hormonale temperaturi ovulatie totul ca la carte.Facem analiza spermogramei surpriza neplacuta: azoospermie.Medicul urolog nu ne dadea nici o sansa.Asa ca ne hotaram sa mergem la Timisoara pentru inseminari la vremea respectiva singurul loc din tara unde puteam face o inseminare cu donator anonim.Alta spermograma si surpriza cca. 2 mil.de baieti viabili si mobili.Alte analize pentru mine toate confirma faptul ca eu sunt in perfecta stare,dar doctorul se incapataneaza sa-mi faca laparoscopie sa se convinga ca prin interior nu exista probleme ascunse.Eu dupa lungi meditatii ma gandesc ca nu are rost sa ma supun la o micuta interventie chirurgicala si ma hotaresc sa nu fac laparoscopie,doctorul refuza inseminarea fara laparoscopie asa ca plec acasa.Asta se intampla prin 1994.
Timpul trecea noi parca incepeam sa ne resemnam cu gandul ca nu vom avea un copil al nostru si ne gandeam tot mai mult la adoptie avand si exemplul unui coleg de servici cu o frumusete de baiat.
Intr-o zi constat ca ciclul imi intarzie si nu vine punctual ca alte dati la 28 zile.Ma gandeam la o dereglare nu intarazneam sa sper la nimic miraculos si nici sa fac un test nu vroiam pentru ca efectiv le uram din toti anii de incercari si sperante desarte.Totusi incepusem parca sa am greturi sanii sa se modifice si iata-ma la doctor tremurand la usa.Si surpriza doctorita spune : felicitari esti insarcinata.Am simtit atunci cea mai mare bucurie din viata mea,imi venea sa o iau in brate si sa o strang si sa spun la toata lumea :Da !sunt insarcinata vom avea un bebe al nostru!Am intrebat doctorita cum este posibil si mi-a raspuns ca este nevoie de un mic si puternic spermatozoid care sa treaca de toate obstacolele si nu de o armata!
Am trait toata perioada sarcinii ca fiind cea mai fericita din viata mea am mancat tone de fructe si la inceput de an 2001 a venit pe lume lumina ochilor nostri Catalin.Nu pot sa scriu in cuvinte ce simti cand iti tii copilul in brate si cata dragoste esti capabil sa daruiesti.Acum Catalin are 3 ani si aproape 5 luni si ne bucuram de fiecare clipa neuitand sa-i multumim lui Dumnezeu caci ne-a dat acest dar.Mihaela
valentinag spune:
Mihaela,superba povestea ta!Sa dea Dumnezeu sa fiti fericiti!
Valentina