povesti de succes
Raspunsuri - Pagina 2
anka77 spune:
Monica "La multi ani!"pt sotul tau.Sa fiti fericiti si parinti cit mai repede.
Amenoree inseamna lipsa ciclului.
Stimulare cu Puregon am facut in zilele 3-5-7-9( 50u.i) si in ziua 10 am facut Pregnyl(5000u.i).
In primavara facusem Clostilbegyt 5 zile+Pregnyl(18.0000)unitati+inseminare si...pauza.
Atunci a fost foarte nasol pentru ca imi intirziase 5 zile si am facut un test si era pozitiv.Dar al meu medic nu m-a atentionat ca Pregnylul poate da rezultat pozitiv.
Atunci la propriu va zic am simtit ca inebunesc.
Pupici multi si asteptam si alte povesti
Ancutza cu burticutza de 10 sapt.
DNP 4 aug
Prof.Ancar.Sf Pantelimon
danais spune:
Buna ziua tuturor aspirantelor, carora le doresc sa fie 
cat mai curand. Hop si eu cu povestea mea cu happy-end.
Am facut si eu parte din categoria aspirantelor cea mai mult de doi ani luuuungi. Povestea reusitei mele nu este una spectaculoasa, dar sper sa va imbarbateze. Bun, eram deci casatorita de vreo doi ani cand ne hotaram noi ca ar fi cazul sa avem si niscaiva mostenitori. Eu optez pentru doi (baiat si fetita), sotul pentru trei (doi baieti si o fetita). Ne ciondanim noi un pic asupra numarului, asupra ordinii si asupra zodiei propice, eu renunt la anticonceptionale si purcedem la treaba. Nu stiu de ce aveam senzatia tembela ca o sa raman din prima. Trece o luna, nimic, suparare mare, mai trece una, si inca una si inca una si tot asa, si tot nimic, ba mai mult, ciclul meu ba venea ba nu venea , la fiecare intarziere facandu-ma sa sper si sa stric cateva teste de sarcina. La un moment dat, nu-mi mai vine ciclul vreo 3 luni, epuizez rezerva de teste de sarcina de la farmacia din colt, o iau la rand pe cea de viv-a-vis, ca imi era rusine de farmacista. Am uitat sa va spun ca anticonceptionale luasem inainte tot pentru regularizarea ciclului, care la mine a fost intotdeauna haotic. In inconstienta mea nu m-am gandit ca, odata intrerupte anticonceptionalele, ciclul va deveni iar neregulat, uitasem aproape de problemele avute cu mult timp inainte.
Ei, si aici urmeaza vizita la ginecolog, a doua din viata mea, prima fiind pentru reteta de anticonceptionale, cand doctorita respectiva nici nu s-a prea uitat la mine si mi-a scris repede o reteta de Marvelon si s-a repezit la urmatorul chiuretaj. Ce bine mi-ar fi prins sa stiu de forumul asta pe atunci!!!. Ajung la ginecolog, ma consulta, imi face ecografie transvaginala si imi da verdictul: "ovarita micropolichistica". Ii explic dorinta mea arzatoare de a avea un 
, se uita lung la mine si declara ca am sanse zero fara medicatie corespunzatoare
. In concluzie, imi da sa iau Duphaston 10 zile, pentru a declansa menstruatia si sa imi fac un set de dozari hormonale. Zis si facut, iau Duphaston 10 zile, in a 11-a zi mi se umfla sanii ingrozitor si ma dor de nu pot nici sa ma imbrac, plus ca imi apare o galma de vreo 3 cm in sanul stang. Fuga la doctor, care baiguie ceva despre "stimulare estrogenica excesiva" si imi face o ecografie mamara, declarand ca am amandoi sanii plini de chisturi, care o sa dispara cand vine menstruatia, ceea ce s-a si intamplat.
In a treia zi, dozari hormonale, stiti voi, rezultatele: prolactina marita, raportul LH - FSH = 1:2 (LH=4.2, FSH= 8.1), doctorita imi spune ca stam prost, ca sigur nu am ovulatie si nici nu o sa am secolul asta decat prin stimulare. Incercam intai Brocriptin, din care iau vreo doua luni jumate cu urmatoarele efecte "benefice": greata, vertij, dureri de cap, ciclu nexam, BB nexam (alte teste de sarcina pe apa sambetii). Ma intorc la ginecolog, ii spun ca mor daca mai iau o singura pastila de Brocriptin (ceea ce era foarte posibil, dat fiind ca am fost de multe ori pe punctul de a-mi rupe gatul pe scari din cauza ametelilor). Mai fac o dozare de prolacina, care iese in limite normale. Buuuun, nu mai iau Brocriptin. Fac trei injectii cu Progesteron ca sa imi vina ciclul dupa care iau traditionalul Clomifen - o pastila: nimic, nici ovulatie, nici ciclu, nici nimic. Iar injectii cu Progesteron si doua pastile de Clomifen: rezultate identice (cativa foliculi anemici, care nu cresc si nu se sparg, adaugandu-se chisturilor deja existente), iar Progesteron, iar Clomifen: trei pastile, la astea fac urat de tot, ovarele stau sa plesneasca, fac febra, varsaturi, tot tacamul. Doctorita sta si se cruceste, cum la doua pastile nu am avut nici macar un folicul baban, iar la trei fac o frumusete de supra-stimulare, plus cateva efecte secundare nementionate in prospect, depre care se gandea ca ar trebui sa informez producatorul. Eu, cu nervii la pamant.
In sfarsit, trece si asta, vine si ciclul (nu va mai povestesc cum si ce dureri am avut, sa nu va sperii, cu toate ca sunt convinsa ca majoritatea ati trecut prin asta). Dupa toata tevatura, ma duc din nou la doctorita, care decide ca nu mai poate face inca o stimulare in conditiile astea, ca microchisturile de pe ovare s-au indesit rau si ca mai bine as lua o pauza de minim trei luni, in care sa iau Diane 35, ca poate poate se mai curata ovarele. Eu nu prea sunt convinsa, dar dupa sperietura trasa, admit ca o pauza mi-ar prinde bine.
Si uite ca intre timp trecuse an si mai bine si eu tot nu sunt si nici nu pot sa fiu, ca iau afurisitele de Diane 35. Dupa pauza de trei luni in care iau Diane, top inapoi la doctor care ma informeaza ca nici gand sa se fi curatat ovarele, parca ar arata un pic mai bine, dar nu cine stie ce, plus ca am o rana pe col. Imi cauterizez rana, mai iau trei luni de Diane 35, imi plang serios de mila, imi isterizez sotul, dupa care iar la doctor, acelasi rezultat: ovarele arata prost, ii este frica sa faca iar stimulare, poate ar trebui o rezectie sau drilling ovarian, dar nu stie, trebuie sa se consulte cu profesorul. Ovulatie normala: sanse zero, de fapt ovarele mele nu arata sa fi ovulat vreodata (v-am spus ca am avut probleme serioase cu ciclul dintotdeauna). Oricum, nu-mi strica sa mai iau ceva Diane pana se hotaraste ea.
Acasa fac o criza de nervi si decid sa iau problema in mainile proprii. Nici gand sa mai iau Diane. Ar fi si nostim sa fac in timp ce iau anticonceptionale. Cercetez intens problema plantutelor din diverse carti, Formula As, plus internet (ce mi-ar fi folosit atunci sa fi stiut de forumul asta, poate incercam tratamentul Liviei). In final, decid sa iau pulbere din fructe de Vitex Agnus Castus, despre care citisem numai lucruri bune pe niste site-uri nemtesti (exista si studii clinice facute cu aceasta planta care, se pare, este un reglator hormonal). Problema care nu intarzie sa apara este ca planta nu creste in Romania, si nimeni nu a auzit de ea. Pana la urma fac rost de ea din Germania, prin intermediul unui coleg, sub forma de capsule Agnolyt, produse de firma Madaus. In tot timpul de cercetare si cautare de plante, prestam la greu si degeaba. Am un fel de ciclu (cateva picaturi) in toata aceasta perioada, apoi iar nimic. Iar injectii cu progesteron, ca sa imi declansej ciclul si incep sa iau Agnolyt cate o capsula pe zi si sa imi urmaresc temperatura, stiti voi. Temperatura ramane constanta (in jur de 36.6) mult timp de imi vine sa ma sui pe pereti, dar nu o fac ca sa nu ii fac rau lui , daca e sa fie. Prestam la greu, pentru ca habar nu am cand ar fi sa fie ovulatia si sotul declara ca nu mai rezista mult la ritmul infernal. In ziua 31, surpriza, temperatura urca la 37.1, sar in sus de fericire
, a doua zi 37.2, apoi 37 si tot asa, in ziua 39 stric un test de sarcina iar, cu toate ca stiu ca nici nu ar putea sa iasa pozitiv daca am avut ovulatie abia in ziua 30-31. Bineinteles, este negativ, eu nu disper si imi spun ca e prea devreme, a doua zi, ziua 40 a ciclului ma scol plina de sperante si ma dezumflu urgent cand constat ca au veni rusii grupa mare. Imi mai plang o tara de mila si imi isterizez sotul , apoi incerc sa vad latura buna: am ciclu fara sa-l fi indus cu progesteron (lucru care nu s-a mai intamplat de foaaaarte mult timp). Am avut (probabil) ovulatie, ceea ce 
declarase ca e imposibil fara stimulare.
Drept urmare ma calmez si decid sa iau in continuare Agnolyt, plus pulbere din seminte de marar (tocmai citisem articolul din Formula As pana la ovulatie (daca aceasta apare). De data asta o iau mai stiintific si ma duc iar la doctorita si cer cu tupeu o monitorizare. Ea nu intelege ce se intampla, crede ca vreau iar stimulare si incepe ce imi explice ca am putea incerca un alt produs, Serofen parca(despre care inteleg ca ar fi tot clomifen, dar produs de altcineva, ca are rezultate mai bune, etc, ma rog, nici nu o ascult), imi mai face o ecografie ca sa ma convinga, ovarele arata parca un pic mai bine, dar nu grozav. Eu o tin una si buna ca nu vreau stimulare, ca sunt convinsa ca am ovulatie in mod natural (scot graficul de temperaturi ca sa o conving, nici nu se uita la el si declara rituos ca metoda simptotermica e depasita si nu are nici o valoare). Eu nu si nu, ca am ovulatie si vreau sa stiu cand, o innebunesc cu deficitul de progesteron (constatasem ca faza luteala fusese de numai 9 zile), ce mai, ajungem mai sa 
. Pana la urma, se lasa convinsa sa imi faca monitorizarea, mai mult ca sa scape de gura mea si ca sa ma convinga ca nu am cum sa am ovulatie in mod natural. Eu nu ii spusesem despre povestea cu plantulele , ca as fi fost data afara urgent
. doctorita mea declarandu-se in mod repetat impotriva metodelor babesti care mai mult rau fac. I-am spus pur si simplu ca vreau monitorizare pentru ca sunt convinsa ca am ovulatie dupa magnificul tratament cu Diane 35.
Facem deci monitorizarea. Ziua 9: nimic, ziua 11: nimic, doctorita mea peroreaza despre diverse metode de inducere a ovulatiei, despre rezectie sau drilling ovarian, despre tot felul de investigatii si para-investigatii clinice, repetand dupa fiecare fraza "Imi pare rau, draguta, dar ti-am spus ca nu ai cum sa ai ovulatie". In ziua 13 se vede ceva, da, este un folicul de 9 mm. Foarte neincrezatoare, imi spune ca sunt sanse minime ca acesta sa evolueze. Eu insist in continuare, mai platesc o tura de monitorizare si o scot si duminica din pat. Ziua 15: 13 mm, ziua 17: 17 mm (endometru numai 7, fir-ar sa fie), si aici se rupe firul ca incepe vacanta de pasti si adio monitorizare. Eu ma tin ferm pe pozitii cu temperaturile, intreb un preot din familie daca e pacat mare sa concep copilul in saptmana mare, imi spune ca daca unirea se produce pentru placerea carnii este pacat, dar daca se produce pentru o da nastere unui copil ce-l va slavi pe Dumnezeu si pe Iisus, atunci nu este.
Profitam de vacanta si facem un tur la manastirile din Bucovina (Humor, Moldovita, Sucevita, Putna), la fiecare ma rog sa raman, temperatura nu vrea sa urce, trece Pastele, exact de 1 Mai, temperatura este 37.2. Sar in sus de bucurie iar si sunt convinsa ca de data asta e pe bune. Nu mai iau marar, dar iau in continuare Agnolyt , care ajuta la nidare si la cresterea si mentinerea progesteronului. Si temperatura e tot sus, sus, trec cele 9 zile fatidice, trec 10, 11, 12, in a 13-a nu mai rezist si cumpar un test de sarcina (desi teoretic era iar prea devreme, menstruatia trebuind sa vina a doua zi daca determinarea momentului ovulatiei a fost corecta). Nevoia asta subita ma apuca la serviciu in mijlocul programului, ma reped la farmacie (farmacista asta nu ma cunoaste si nu se uita cu mila la mine) ma incui in baie, apare linia de control, a doua linie nimic. Stau si stau si tot nimic. Ies si arunc testul la gunoi, incercand sa ma consolez (ca poate e prea devreme, ca macar stiu ca am avut ovulatie, ca am avut o faza luteala rezonabila) dar nu prea reusesc . Dupa vreo 15 minute in care imi plang de mila copios, ma gandesc ca nu am cronometrat timpul care s-a scurs intre efectuarea testului si citirea lui si poate secolul care mi s-a parut mie ca a trecut a durat mai putin de 5 minute. Prin urmare, scotocesc avid in cosul de gunoi, de unde recuperez testul si sunt pe punctul sa lesin cand depistez o a doua linie ff fina 
, dar categoric acolo. Ma uit de minim o suta de ori la ea in urmatoarea jumatate de ora, de frica sa nu dispara. Incep sa imi pun problema daca nu e cumva o iluzie optica sau autosugestie. Prin urmare, in drum spre casa imi mai cumpar un test de la farmacia din colt, unde farmacista iar se uita cu mila la mine, dar de data asta nu imi mai pasa. Si al doilea test e pozitiv. Sotul are si el un soc 
, ma intreaba cum se poate asa ceva (de parca n-ar fi fost prezent acolo cand s-a intamplat evenementul), eu ii spun ceva despre becul care ar fi responsabil de trebusoara, el se repede la farmacia din colt, mai ia un test, farmacista a trecut de la mila la curiozitate nestavilita si il intreaba mieros daca e constient ca am mai cumparat si eu unul in aceeasi zi (de, ne stie ca pe doi cai breji), el zice ca da, dar crede ca a fost defect, ea nu mai zice nimic, dar probabil isi face in minte o lista de medicamente anti-depresive pe care sa le comande ca se pare ca vom avea in curand nevoie. A doua zi dimineata si testul 3 iese pozitiv, sotul 
de bucurie, eu nici nu stiu daca sa rad sau sa plang de fericire, optez pentru varianta 2 si printre lacrimi ii dau telefon doctoritei sa imi fac o programare. La ora 12 sunt prezenta la cabinet, doctorita pregatita cu consolarile de rigoare si cu o lunga lista de metode alternative de stimulare a ovulatiei, plus vreo cateva tipuri de intervntii chirurgicale, eu cu testul in mana (ultimul). Cand isi da sema in sfarsit pentru ce am venit, nu ii vine sa creada si se uita la testul cu pricina cu aceeasi privire ca a mea cu o zi inainte. Il duce si la lumina, sa vada mai bine. Imi prescrie urgent Utrogestan (4 pe zi) si ma invita la ecografie pe 1 iunie (ziua copilului, nu intamplator, zic eu) si dupa felicitarile de rigoare imi spune in treacat ca nu crede pana nu vede pe BB pe ecran.
1 iunie 2002: BB se vede pe ecran ca un punctulet care pulseaza. "Are activitate cardiaca", imi spune doctorita, care nu isi mai incape in piele de mandrie, "Vezi, ti-am spus eu ca totul o sa fie bine. E drept, ca a fost un miracol". Eu nu mai ascult nimic, imi tiuie urechile de fericire si sunt convinsa ca totul o sa mearga bine. Si a mers.
Miracol a fost si este o minune de fetita pe nume Denisa, care s-a nascut pe 17 ianuarie 2003, dupa o sarcina fara nici o problema si o nastere extrem de usoara (puteti citi povesetea nasterii ei la sectiunea "Nasterea pe glob", nu stiu sa dau link-ul, ca sunt noua pe forum si sunt stangace in ale computatorului). Suntem binecuvantati cu ingerasul nostru si sper sa fiti toate binecuvantate cu bebelasi dragalasi in cat mai scurt timp.
Sper ca povestea noastra (pe care ma tem ca am lungit-o cam mult), sa le dea curaj tuturor fetelor de pe aici, in special celor carora li s-a pus diagnosticul de ovarita micropolichistica. Nu stiu in ce masura m-au ajutat plantutele, rugaciunile sau tratamentele anterioare, probabil fiecare a avut partea sa de contributie, dar stiu ca rezultatul a fost o minune de fetita care in curand implineste un anisor si careia sper ca ii voi mai face si un fratior sau o surioara.
Orice este posibil cand crezi cu adevarat in lucrul pe care il vrei si nu te dai batut, sperand in ajutorul lui Dumnezeu.
Daniela si 
Denisa
aquariusrpro spune:
Impresionante povesti!
Roxana&Ruxandra
Oana_B spune:
Danais, mi-a placut enorm povestea ta. Cred ca in relatia cu doctorita mai degraba tu erai doctorul si ea era cea care avea de invatat..bine ca a fost happy-end pana la urma
Oana_B
coral spune:
Frumoase sunt crimpeiele voastre de viata, sa va traiasca micutii si sa veniti cu continuarea povestilor.
There is a difference between knowing the path and walking the path.
Laura_72819 spune:
Dragelor, am postat ieri subiectul si azi a prins viata. Sunt absolut incantata si le multumesc celor trei fericite : anka, Marina, Danais pentru povestile lor.
In felul asta ne dam seama ca SE POATE, ca si altii au trecut prin probleme asemanatoare cu ale noastre si ca au reusit.
Nu-i asa ca sunt grozave povestile aste de succes?
Mai asteptam.
Va pup
ileden spune:
Super subiectul;chiar ca parca a prins viata. Aveam nevoie de asa ceva.
Ma bucur mult pentru toate fetele care au reusit. Si eu imi doresc tare mult un bebelus, si de cate ori citesc despre problemele uneia dintre voi ma intristez.
mina spune:
Ile, draga, nu fi trista. Ai vazut doar povestea Danielei cu Denisa, asadar se poate. Curaj! Curaj voua tuturor!
Parerea mea este ca, dincolo de placerea incontestabila de a afla despre succesul ei, povestirea Danielei ascunde si alte invataminte: important este sa vrei sa reusesti si sa nu-ti pierzi niciodata speranta ca va fi cum vrei tu. M-a impresionat curajul din povestirea ta, Daniela! Stim cu toate ce deprimari si tristeti imense traversezi in perioada de "aspiranta'. Ai reusit sa relatezi povestea ta (care e, intr-adevar, impresionanta) in asa fel incat, departe de a descuraja, ne da sperante tuturor. Sa fiti sanatosi tu si-al tau sot si sa va traiasca ingerasul.
Mina
Sa va bucurati in fiecare zi de ceva.
Gabela spune:
Multumim mult fetelor pentru povestirile voastre si sa va traiasca ingerasii, sa va aduca numai bucurii!
Doamne, prin cate ai trecut, Daniela, faptul ca s-a intamplat pana la urma imi da si mie din nou niscaiva sperante, mai ales ca am luat si eu Agnus Castus tinctura. Stiu ca fiecare organism este altfel, dar pot sa sper, nu? Foarte emotionanta povestea ta, pana la lacrimi... Sa va traiasca!
Pupic toate aspirantele si toate mamicile!
Gabela
Cloe spune:
Fetelor, mai am si eu o poveste cu happy ending.
Am incercat in total 4 ani de zile, din care in primele 6 luni ciclul meu a fost f. dereglat, dar pe urma era aproape ca ceasul. Numai in ultimul an am ajuns la specialist in infertilitate, pana atunci analizele facute de medicul meu ginecolog au iesit toate perfect. Ei bine, si la clinica de infertilitate toate analizele ne-au iesit bine la amandoi si deci am fost clasificati ca "unexplained infertility".
Am incercat 4 inseminari (din care 2 cu pastile Clomiphen - desi eu ovulam singura, fara tratament, dar medicii s-au gandit ca daca am 2-3 ovule in loc de unul sansele sunt mai mari - si 2 inseminari cu Clomiphen in combinatie cu infectii Gonal F). Intr-un final am hotarat sa recurgem la FIV cu ICSI si acum sunt insarcinata cu gemeni (dupa primul FIV).
Recomandarea pt. ICSI - desi spermogramele sotului erau in regula - a venit de la medic din cauza ca nu aveau nici o explicatie de ce nu raman insarcinata si s-au gandit ca ce e sigur, e sigur. Jumatate din ovule le-au lasat impreuna cu sperma, sa se fecundeze singure, iar la cealalta jumatate au facut ICSI. Ei bine, din cele lasate sa isi faca singure treaba, numai unul s-a fecundat, iar din celelalte, abosult toate s-au fecundat. Explicatia nici acum nu e clara, medicii au zis ca singura explicatie ce ne-o pot da, este ca "la nivel celular ovulele mele nu s-au potrivit cu spermatozizii..." Mi-au transferat 2 embrioni si s-au prins amandoi, dragii de ei.
Va doresc din suflet tuturor sa vi se implineasca dorinta de a avea un bebe. Va inteleg durerea si n-o sa uit niciodata prin cate am trecut in acei 4 ani de asteptari.
Cu drag,
Cloe