povesti de succes
Raspunsuri - Pagina 3
anka77 spune:
Cloe sa fii sanatoasa si sa iti traiasca bebelusii.
E minunat sa ai gemeni.Eu am o sora geamana si e super.
pupici 
de la mine.
Ancutza cu burticutza de 10 sapt.
DNP 4 aug
Prof.Ancar.Sf Pantelimon
Garofitza spune:
Copii ne-am dorit mereu, dar la inceputul casatoriei ne-am propus sa mai asteptam. S-a intamplat sa raman insarcinata la scurt timp, dar am pierdut sarcina la 7 saptamani. Am fost internata in spital, degeaba doctorii m-au pus la pat arest, sarcina nu a putut fii salvata.
Dupa 1-2 ani de incercari fara roade, au inceput cercetarile, iar dupa Laparascopie, mi s-a spus ca nu este nimic ce ne-ar putea impiedica sa avem un copil.
Medicul-fertility-specialist, ne-a recomandat diferite tratamente si dupa mai mult de 2 ani de pastile, injectii, sex la comanda, temperaturi luate, sarcina dorita a aparut... Din pacate la numai citeva saptamini, s-a produs avortul spontan.
La nici 6 luni, o noua sarcina...de data asta mi-am tinut gura inchisa, nu am mai batut toba la familie/prieteni, numa'eu si sotul. Dar la cateva saptanani am inceput sa sangerez, si a trebuit sa-mi administrez cateva luni, supozitoare-progesterol.
Din cauza varstei mele, am luat acid folic cu mult inainte de-a ramane insarcinata. Triplul test recomandat de medic, pentru a deduce eventualele anomalii ale fatului, l-am refuzat.
Fiul nostru s-a nascut sanatos prin cezariana, la peste 40 de saptamani.
De 2 ani aproape, incercam pentru o sora/frate pentru Alex. Speram din toata inima sa reusim.
Garo
Sanatate, ca-i mai buna ca toate.
Laura_72819 spune:
Avem deja 5 povesti de succes , sa nu cumva sa va opriti.
Eu cred ca ne vom scrie pe rand, aici, povestile de succes.
anne-marry spune:
hop si eu sa povestesc. noi incercam de 17 luni, si nik, am facut tratamente mai usoare, cum ar fi cele pt anexita,sperand ca stfel se va rezolva problema. am laut in vara si trtatament cu utrogestan, vitamina e etc. si tot nik, am stat si cu piicoarele pe pereti, bai fierbinti in zona......X..... si tot degeaba. pana cand am zis ca este momentul sa o mai rarim cu bebele, desi NE DOREAM AMANDOI EXTRAORDINAR DE MULT, (si cat am mai plans eu de durere lunile astea 17...) si exact cand nu am mai luat nici temperatura, si nici pastile.nik...a VENIT SI BEBELE.
adevarul este ca e tare buna zicala aceea ca re zice ca NU MOR CAII CAND VOR CAINII....
a! in luna aceea, pana sa ne hotaram s ao lasam mai moale, am laut vreo 10 zile parca, cate 2 pastiel de acid folic si prenatale. nu stiu daca au ajutat la ceva, da.....bebele a venit.
pupici dulci...
anne-marry 
10 sapt
si...albumul meu cu poze:
http://poze.acasa.ro/poze/album?id=1513
NICIODATA SA NU SPUI NICIODATA
orzu irina spune:
Buna fetelor! vreau sa va relatez nu povestea mea, multumesc lui Dumnezeu nu am avut probleme, ci a nasilor mei. Nasii mei sunt casatoriti de 8 ani. Si in tot acest timp nasa a incercat sa ramana inasarcinata. Anul trecut, nasul (pt. ca la el ar fi avut un mic "cui") chiar a facut 2 operatii in acest sens, sa ma scuzati nu stiu exact care a fost diagosticul. Insa nimic. Unde vreau sa ajung. Nasii mei de cand s-au casatorit nu au mai calcat pe la BISERICA. In nici un an de la casatorie ei nu s-au impartasit odata.. Si ne-au cununat pe noi si le-a mers atat de bine ca la vre-o 2 saptamani ea a ramas insarcinata si acum are o mandrete de fata. A fost un miracol pt ca dupa nunta noastra se gandeau sa apeleze la inseminare artificiala. Fetelor care sunteti aspirante, nu va pierdeti speranta si sa mergeti la biserica ca veti vedea de ce minuni veti avea parte. Va doresc numia bine.
irina, mama lui Alex
anis spune:
Fetelor, multumesc frumos ca v-ati spus povestile. M-ati ajutat sa-mi recapat optimismul!
AniS
BLUE ANGEL spune:
sa fiti optimiste fetelor ... da asta este o mare solutie !
dar trebuie sa gasesti si calea ... cine-mi spune mie ca se poate relaxa si de stresa .. eu nu-l cred ! asta-i viata pe care o traim !
noi suntem casatoriti de 2 ani si cam tot de atunci am lasata anticonceptionalele... chiar am facut-o cu frica (ha,ha ) vreo 2 luni ca auzisem ca nu este bine sa ramai imediat dupa ce ai lasata pastilele .. ca organismul sa-si revina ,etc... deci pot sa spun ca incercam de 1 si jumatate ... timp in care am facut analize , am schimbat medici, am masurat temp. , am incercat pozitii , am facut calcule , ufffff ! stiti ce ma innebunea pe mine .. CSD -contactul sexual dirijat ... ai chef , n-ai chef ... utza , utza musai ! parca faceam dragoste din obligatie si ma gandeam mereu :acum o fi ???
in iunie anul trecut am facut o analiza care a necesitat o inteventie chirurgicala -laparoscopie ... rezultatul a fost bun .. diagnostic : anovulatie !!!! ba mai mult analizele hormonale aratau ba ca prolactina era prea mare , ba progesteronul prea mic ,etc ....varza ! si da-i cu stimulari medicamentoase !!!! a fost groaznic ptr. ca nu am reactionat prea bine .. mai ales ca nu-mi place sa iau medicamente ! pana cand am zis ....gata !!!! Nu mai fac nimic ! .... dar nu m-am potolit ... si am incercat tratamentul Liviei ...Sa-i dea Dumnezeu sanatate ! nu am fost eu foarte riguroasa dar sunt convinsa ca a ajutat ....
dar intre timp mi-am dat seama ca viata mea nu mai poate continua asa ... am o viata frumoasa , un sot minunat , un job bun , sunt sanatoasa (nu am probleme mari ) si viata asta asta este una singura si nu -mi permit sa-mi bat joc de ea ...am cunostinte care au picat in depresie rau de tot cu alte complicatii ....
si m-am orientat catre adoptie ...am luat legatura cu o gramada de fete de pe site-ul asta care m-au sfatuit si care m-au sustinut si carora le multumesc frumos ... mi-am canalizat toata energia in sensul asta !!!! nu am ami masurat nimic , nu am mai facut nici un CSD , am mai luat din tratamentul Liviei cateva pastile si am facut trei Polidine in primele trei zile ale ciclului .... ahaaa si am botezat un baietel pe 27 dec !
pe 28 dec afuristul de test arata 2 liniutze ... acum sunt in 7 saptamani si inca nu-mi vine sa cred ce mi s-a intamplat ...
nu am abandonat nici acum ideea adoptiei ... m-am simtit foarte bine , foarte impacata cu mine atunci cand am luat aceasta decizie ... dar stiu ca multi oameni sunt reticenti cand vine vorba de adoptie .. pentru mine a fost solutia !!!!si poate ca voi adopta .. ptr. ca imi doresc doi copii si am deja 35 de ani ... dar nu vreau sa mai fac planuri .... si trebuie sa-l mai conving si pe sotul meu !!!!
deci solutia : Fiti optimiste ! stiu ca suna patetic , sau ca un cliseu .. dar viata asta chiar este frumoasa si cateodata mai este si asa cum ne-o facem noi !!!!!
asta este povestea mea ... va doresc sa aveti numai povesti frumoase ...multa sanatate si curaj in gasirea solutiilor !
va pup dulce
blue angel
aurelursu@k.ro spune:
Va multumesc fetelor, mi-a revenit optimismul. pupici gabi
Tia spune:
aduc acest subiect in actualitate pentru ca eu cred ca in aceasta lunga asteptare avem mare nevoie sa auzim cat mai multe povesti cu final fericit 
asadar, celor care au reusit sa aduca - cu greu - un ingeras in viata lor... va asteptam sa ne spuneti povestea voastra minunata 
Tia spune:
postat de mina
Trimise - 15/01/2004 : 11:27:55
--------------------------------------------------------------------------------
Am revenit ! Va multumesc pentru toate urarile voastre si sper sa vi le intorc in cel mai scurt timp.
Povestea mea e ca sunt aspiranta de prin august. Cu analize in regula dar fara dozari hormonale sau monitorizari ecografice ale ovulatiei. In acest timp am avut grija sa profitam d eperioada fertila si m-am stresat de fiecare data cand, la o zi de intarziere a ciclului, testul de sarcina iesea negativ. Ca bonus, in aceste luni am si avut niste dereglari de ciclu, mai prea devreme, ba prea tarziu, ca s ama stresez asa, un pic.
Ei si prin noiembrie, la vizita la doctor, am zis hai sa facem o histerografie, dar dupa urmatoarea menstruatie. Eram destul de suparata ca au trecut atatea luni si nimic.
dar la inceput de decembrie, cand au inceput sa misune cadourile pretutindeni, mi-am zis: luna asta nu fac nimic, nu-mi pasa, e decembrie, ne bucuram de sarbatori. Am facut dragoste cand am avut chef, am stat foarte putin in pozitiile indicate pentru dupa, si nu m-am supravegheat aproape deloc, sa nu interpretez iar orice ca semn de sarcina.
De Craciun am inceput sa am dureri ca de ciclu si mi-am zis ca e clara treaba, o sa vina mai devreme. Si tot am asteptat, tot cu dureri, pana mai ieri alaltaieri. La inceputul acestei saptamani am inceput sa ma simt rau, aveam stomacul in gat si ma durea parca si ficatul sau ceva pe acolo. Nici un moment nu mi-am pus problema ca ar fi bebe si daca-mi venea cheful sa ma gandesc la asta si sa-mi fac sperante, ma apucam repede de altceva, sa-mi tin mintea ocupata.....
Dar cand a venit o zi in care nu am putut manca decat suc mi-am adunat curajul si mi-am facut un test. Restul in stiti.
Ar mai fi de adaugat ca din octombrie am inceput sa includ cat mai multa miere in alimentatie si cam toata luna decembrie am luat vitamina C, pentru ca ma temeam de gripa. Probabil ca nu degeaba se numeste vitamina fertilitati.... mai ales ca in a doua jumatate a lunii decembrie am facut dragoste doar de trei ori, fiind mai mult in vizita pe la bunici, parinti, rude.
Prin urmare la mine bebe a venit atunci cand nu eram atat de atenta si cramponata ca vreau sa vina, a venit asa, normal si firesc. Crecd ca asa si trebuie. Si asta va sfatuiesc si pe voi, nu va cramponati, vedeti-va fericite si linistite de viata, aveti grija de voi si fiti un pic vigilente sa profitati de perioada fertila, ascultati-va medicul si minunea se va intampla. Si mai trebuie sa aveti incredere ca asa va fi si sa nu renuntati niciodata la speranta.
Va pup !
Mina
Sa va bucurati in fiecare zi de ceva