povesti de succes
Raspunsuri - Pagina 10
Oana_B spune:
Fetelor, cititi www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=35477" target="_blank">Manuel si Ami...o poveste
.
M-a impresionat teribil perseverenta angivei
, se poate sa reusim numai nu trebuie sa ne lasam invinse.
Oana_B
Ile spune:
Buna, fetelor!Va citesc de un an,dar deabia azi m-am inregistrat.Sa va spun povestea mea:Cand aveam 27 ani, am ramas de trei ori gravida in interval de 6 luni si si ca o inconstienta nu vroiam sa fac copii,dar nici nu ma protejam ca sa nu se intample.Si cum totul pe lumea asta se plateste,m-am trezit la 30 de ani ca vreau un bebe.A trecut un an si nu mai ramaneam insarcinata ,ceea ce m-a facut sa intru in panica.Deja ma gandeam sa merg sa-mi fac analize dar ceva ma oprea pt ca stiam ca e pedeapsa de la Doamne Doamne.Si asa a fost.Dar pt ca m-am cait foarte tare, Bunul Dumnezeu m-a ajutat si azi sunt insarcinata in 17 sapt.Concluzia mea este ca nimic nu e intamplator si daca Doamne Doamne vrea ,totul e posibil!!!!!PS-fara sa-mi fac analzele hormonale un medic mai in varsta de la spit Bucur mi-=a dat sa fac cate o injectie Pregnyl 500UI in zilele 13,15,17 si din ziua 25 am luat utrogestan una pe zi.Asta a fost tot ,dar eu stiu ca totul s-a intamplat pt ca asa avrut bunul Dumnezeu nu neaparat ca am facut acest mic tratament.Va doresc tuturor celor care vreti copii sa va rugati la Cel de Sus,pt ca acolo se afla cheia!!
micha08 spune:
Buna dimineata, dragele mele!!
Am hotarat sa incerc sa va impartasesc si eu povestea mea de succes! Poate ca sunteti foarte multe in situatia mea, veti vedea ca se poate reusi si increderea voastra in voi insiva va spori. De un an de zile sunt cu voi pe acest site.
N-am reusit niciodata pana acum (la 30 de ani) sa raman insarcinata. De anul trecut m-am dus la Dr. Niculescu. La primele analize hormonale situatia nu parea foarte grava: prolactina marita, medicatie "Broncriptina". Am facut si un HCG care a iesit destul de buna. Dar in acest timp nimic nu se intampla. Intre timp descoperim ca si sotul mea avea ceva probleme.
Acum o luna fac din nou dozari hormonale care ies ....."dezastruoase". Nu va spun decat ca Progesteronul era 0.6. Am scris atunci pe site si am primit incurajarile voastre pentru care va multumesc mult!!! Dr. mi-a spus ca n-am nici un fel de ovulatie si ca va trebui probabil sa fac stimulare si IAS. Eram cu moralul la pamant. Nu puteam sa-mi imaginez ca voi ajunge atat de departe.
Dar........atunci cand medicul imi citea acele rezultate care erau facute in aceeasi luna .....bebita era deja instalat.
La cateva zile am facut un test de sarcina (chiar daca medicul imi spusese ca eu nu avusesem nici un fel de ovulatie )si surpriza. Testul a fost pozitiv.
Ieri am fost din nou la medic numai ca de data asta mi-a spus ca am scapat de toate chinurile asteptarii si ca bebe are deja o luna.
Prin aceasta poveste as vrea sa va spun sa nu credeti absolut tot!!! Medicina mai poate si ea gresi!!! Dupa analizele facute eu n-as fi avut nici o sansa fara ajutor hormonal. Dar analizele acelea erau complet eronate. Ele ar fi trebuit sa arate ovulatia si dupa aceea..noua viata care se forma.
Va doresc mult, mult, mult noroc si totdeauna sa credeti ca exista o sansa!!!!!
hannah spune:
Pentru Puffy ...daca ajunge ca citeasca mesajul meu
si eu am pierdut anul trecut o sarcina in 22 saptamani...bebita pe care am pierdut-o avea ..250gr .. :(( era micuta rau pt varsta ei!!! :((
Tot din cauza unui col scurt, o insuficienta istmico-cervica a colului si in plus era si retrovers ....aveam si toxo si listeria dar in titruri mici ... a fost cumplit mai ales ca aveam 29 ani ..si ne doream un bebe mult, mult...
Dar nu mi-am pierdut speranta!! ... am inceput analize si tratamente si echografii ..si pana la urma mi-au mai descoperit si un sindrom al anticorpilor antifosfolipidici... Am facut tratament si dupa 6 luni am ramas insarcinata din nou!
Am facut cerclaj la 14 saptamani si apoi am stat numai in pat, am facut tratament la 8 ore(pastile - gynipral, no-spa, duphaston) + clivarin 1 injectie in mana, subcutanat in fiecare zi si la sfarsitul a 38 de saptamani de sarcina (30 iunie 2004) am nascut o fetita sanatoasa 3,150 Kg si 46 cm :)
Tot timpul auzeam ..daca ajungem pe 20 mai este foarte bine, adica sa termin 7 luni...bebele apasa pe fir...sau firul o sa taie colul..si etc...sa stai in pat, sa nu te scremi..sa nu te constipi, sa nu faci nici un fel de efort..nici macar o ceasca sa nu duci in mana...etc...si de fiecare data cand veneam de la doctor ma lipeam si mai bine in pat ...contractii am avut de la inceputul lunii mai, in nu stiu cate seri am zis gata nasc..aveam contractii...si burta nu o aveam mare fata de alte gravide a caror sarcina avea aceeasi varsta cu a mea...of... tremuram de fiecare data cand ma duceam la doctor...
Dar a fost bine pana la urma...la vreo 8 ore dupa ce m-a internat pentru o banala monitorizare ii ziceam doctoritei ca ma doare burta mai tare decat la ciclu (eu la ciclu nu am dureri..dar stiam cam ce inseamna sa nasti caci anul trecut m-am chinuit 6 ore ...) si surpriza..aveam dilatatie 8 ...si atunci mi-a rupt doctorita membranele...si mi-a zis ..'fuga in sala de nasteri ca nasti pe drum ..:)' erau 10metri pana la sala de ansteri..si intr-o ora am nascut..
Nu-ti pierde speranta...si curaj!!
sanatate la toata lumea si numai bine,
Karina 
si
ana maria spune:
Am asteptat sa nasc ca sa pot spune si eu povestea mea de succes. Am fost si eu doi ani aspiranta pe forum. Despre sarcina mea am povestit destul de mult. Acum, puteti citi si despre continuare.
http://www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=39952
Ana Maria
Succes si s-auzim numai de bine!!!
rocado spune:
Buna,
dupa ce am citit povestea ta Daniela, imi dau seama ca problemele mele pe care le intampin in dorinta mea de a ramane 
nu reprezinta nimic, in comparatie cu ce ai scris tu si celelalte fete. Iti multumesc, nici nu stii cata putere mi-ai dat prin postarea povestii tale.
multumesc inca o data.
Roxana
Elise spune:
buna... am citit povestile voastre si sint extraordinare... Din pacate, eu sint inca aspiranta - tocmai am facut o laparoscopie care mi-a rezolvat ovarele (decorticare) si trompele(erau infundate) - si am o intrebare, poate naiva, dar asta e: a ramas vreuna dintre voi in 3-4 luni de la laparo?
Pentru ca de operatie am trecut...acum ramine sa incerc....
10x,
Elisa
Tia spune:
fetelor, cititi povestea postata de rachel:
www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=42093" target="_blank">"II VOM MULTUMI LUI DUMNEZEU, ALBERTO, IN FIECARE ZI, PENTRU CA TE-A CREAT!"
16+
anis spune:
Tia...asteptam si povestea ta...mie mi se pare miraculoasa!
Pupici si bb sanatosi sa avem!
AniS
"Happiness is like perfume,you can't pour on others without getting a few drops on yourself."
Giana spune:
Dragele mele,povestile voastre m-au impresionat pana la lacrimi,ma intreb de unde atata putere sa te lupti cu asa multe tratamente grele,sa treci peste atatea esecuri si totusi sa ai speranta vie ca minunea va veni?!Pentru mine sunteti mai mult decat niste luptatoare,niste eroine!
Candva,am facut o greseala care am crezut ca ma va costa enorm,bucuria de a deveni mama!
Eram foarte neexperimentata cand am ramas insarcinata si nici nu-mi trecea prin gand sa duc sarcina la sfarsit.Asa ca am facut o intrerupere de sarcina in saptamana a 10-a la un Dr. de care nici nu vreau sa-mi amintesc (Parvu din C-ta).Un medic fara suflet,care mi-a vorbit oribil pe tot parcursul interventiei si care mai ca nu mi-a facut-o pe viu.Am simtit totul,m-am zbatut,am tipat,dar degeaba....
Au fost niste momente oribile pe care nu vreau sa le traiasca nimeni si de care nici nu vreau sa-mi mai amintesc.Din cate am aflat dupa,normal era sa mi se prescrie si niste antibiotice dupa chiuretaj,dar nimic!Nu a fost usor sa trec peste acele momente de dupa,cu depresie si pareri de rau...dar am zis ca asa e cel mai bine.
Si timpul a trecut si avand o relatie foarte stabila,am incetat sa ne mai protejam.Nu ne doream neaparat un bb la momentul respectiv,dar pur-simplu nu ne mai feream,venea de la sine.Dupa mai multe luni,mi-am dat seama ca este ceva in neregula.Nu ramaneam insarcinata,desi nu tineam cont nici de calendar nici de nimic.De atunci a inceput un calvar psihic,mai ales pentru mine,reprosandu-mi ca nu voi mai putea face niciodata pentru pacatul pe care l-am comis.Am mers la doctor unde mi s-a spus ca nu am nici o problema,doar uter retrovers si e posibil din cauza unei anexite vechi sa am trompele infundate.Mi s-a explicat foarte amanuntit cum se face in spital un examen cu o solutie iodata pentru a se vedea daca sunt infundate si cu un simplu tratament se rezolva toata treaba.Acel medic m-a linistit spunanu-mi sa nu-mi fac griji ca asa ceva nu se agraveaza,cand voi fi decisa sa raman insarcinata sa ma prezint la dansul.Asa m-am mai linistit cat de cat.Dar cum nu eram inca decisi am hotarat sa mai asteptam.Si au trecut ceva ani de atunci si am fost la multi medici,dar stiti cum e o mie de medici-o mie de diagnostice,fiecare cu ale lui.
Sincera sa fiu nici nu am facut vre-un tratament,nu am incercat sa depistez exact motivul infertilitatii mele desi sunt aproape sigura ca a fost din cauza acelui chiuretaj.In vara acestui an planuiam cu (acum) sotul meu sa ne ocupam serios de problema mea.Aveam o teama imensa ca nu voi mai putea.Plangeam de cate ori vedeam vre-o nastere la tv sau de cate ori vedeam vre-un bb mic de tot plangand.Mi se parea o minune imensa de care eu eram ocolita.
Cu toate astea,cand ma asteptam mai putin,menstruatia mea a intarziat.Bine,asta nu era o noutate,mereu se intampla cateva luni sa vina fix pe aceeasi data ca apoi sa sara inainte sau inapoi cu vre-o saptamana.Asa ca nu mi-am facut sperante prea mari.Nici eu si nici sotul meu.Dar a trecut o luna si nimic.Abea dupa o luna jumate mi-am luat primul test de depistare a sarcinii si mi l-am facut.Nu-i spusesem nimic sotului de test pentru ca eram sigura ca nu va fi pozitiv.Era imposibil fara nici un fel de tratament.Si totusi.....eram insarcinata!!!!! Cand am vazut cele doua dungi rosii mi-a venit sa sar in sus de fericire.I-am dat vestea sotului si nu ne venea a crede.Aproape ca plangeam amandoi de fericire ca doi copii! 
Dupa doua saptamani am facut primul echo si cand am vazut ce minune am si eu acolo in burtica,ce inimioara mica,ce comoara...,abea atunci mi-a venit cu adevarat a crede ca vom devenii parinti.
Am o sarcina foarte usoara,fara greuri si sper sa fie toate bune pana la capat!
Cred ca Dumnezeu mi-a iertat greseala 
si ne-a binecuvantat cu un pe care asteptam sa-l tinem in brate si sa-l iubim,dar asta in august abea.
In perioada in care am ramas insarcinata,am gasit un fes de baietel pe care sotul in noaptea de revelion l-a legat de lustra punandu-si o dorinta!Va dati seama ce dorinta,nu???
Dupa cum vedeti,nu am trecut prin cate a-ti trecut voi,nici nu se compara,dar asa cum spune si Doctorul meu,minunea vine cand te astepti mai putin,cand te gandesti mai putin!
Asa ca intr-o buna zi sunt convinsa ca veti fi
Va doresc tot binele din lume,sanatate si optimism!
Giana 14+