povesti de succes
Raspunsuri - Pagina 11
floarea de colt spune:
draga giana...
povestea ta..se apropie mult mult de a mea...si citind randurile tale..mai sper parca si eu...ca intr-o zi...si finalul povestii tale va fi si finalul povestii mele...
aceasi inconstienta pe la 26 de ani, nu ne-am gandit de doua ori..si am facut intrerupere, imediat dupa , am facut peritonita, si ..desi o fosta asisitenta ne-a spus de pe atunci ca nu vom mai putea face copii niciodata nu am vrut sa o credem..
aniii au trecut..si ...pentru ca relatia s-a stabilizat, ne doream un copil,dar uite ca e mai bine de un an de cand nu ne protejam si..pana acum..nimic..
am vb cu doctori..care mi-au spus ca exista rscuri mari ca din cauza peritonitei sa nu mai putem face copii pe cale naturala...si acest lucru ma descurajeaza...si eu plang la emisiunile tv cu nasteri si ma topesc cand iau in brate copii micuti...dar ai altora...nu al meu...
mi se pare ca sunt pedepsita..si desi imi pare rau ...foarte rau..de ce am facut...e prea tarziu acum...
si totusi...se poate...tu giana ai aratat ca e posibil si minuni..deci mai sper...intr-o buna zi...
pupici cu bafta multa la toata lumea...
dana_lucia spune:
Dragele mele desi povestea mea nu are la baza tratamentele si este relativ asemanatoare cu cea a Gianei totusi doresc sa v-a spun si voua.
In urma cu 8 ani cind atit eu cit si sotul(doar iubit pe atunci) am facut prostia sa decidem interuperea unei sarcini la 4 saptamini caci am zis eu la vremea aceea e mai bine asa caci inca eram in perioada de studii (imi facema doctoratul etc). Dupa acest episod care m-a marcar foarte mult psihic am luat aproape mereu anticonceptionale aminind cam mult un bebe. Anul trecut in vara ne-am decis sa incercam pentru un bebe. Multa lume, inclusiv un doctor de familie imi spusese ca sunt deja in virsta (am 37 de ani) si ca sansele sunt relativ mici. Atit eu cit si sotul ne-am zis, vom incerca pe cale absolut naturala daca merge bine, daca nu, asta e! Tot doctorul de familie mi-a recomandat ca 3-4 luni dupa anticonceptionale sa ma protejez ceea ce am si facut.Apoi de pe la sfirsitul lui noiembrie anul trecut am incetat sa mai "prestam" protejat si Cel de Sus ne-a ajutat astfel ca acum sunt in sapt. 10 si ma simt inca de la inceputul sarcinii foaste bine totul fiind OK ceea ce sper si de acum incolo.
Va doresc numai bine si in curind bebici frumosi si sanatosi.
Va 
,
Dana_Lucia
bogdan_dab spune:
bravo fetelor, unele dintre voi dati adevarate exemple de viata si comportament. Sa va fie sanatasi bb , pt cele ce au , iar celorlalte printrecare se numara si sotia mea le doresc sa li se implineasca visul cat mai repede
aileene spune:
Inca de la-nceput tin sa felicit frumoasele povesti traite si scrise cu sufletul , povesti unele mai frumoase ca altele scrise cu atata inima , BRAVO tuturor !
Si eu as avea o poveste de povestit ! Sunt casatorita de 12 ani , dupa 2 ani de la casatorie nici urma de bb , aveam 27 de ani si sotul 33 , incepusem sa ne facem griji in privinta asta , si ne-am decis sa "vedem" ce si cum ? Investigatiile incepute , tot felul de analize si echografii , progaramari de tot felul si mai ales "dragoste la comanda" , totul era adunat la un loc , intr-un unic sens , cel de-a face un bb-ic mic ! Tratamentele au durat 4 ani ! Eu aveam o problema mica , nu produceam destui hormoni oestrogeni iar sotul o spermograma "saraca" , am facu 6xIAC-uri si 2xFIV (cel de-al 2 lea a fost ok) , sarcina mea debutase , atunci cand nu mai credeam , atunci cand mi-am zis ca ma saturasem si ca vroiam sa las totul balta spunindu-mi ca , asa este , va trebui sa ramanem fara copii din nefericire ! Dar cand am facut testul sangelui , am asteptat ca sotul sa vina acasa si sa sune el insusi la laborator ca sa afle rezultatul ca eu nu aveam forta necesara sa mai aflu (in cazul in care era negativ rezultatul) , iar cum eu pusesem telefonul ca s-aud si eu ce spune persoana de la laborator , am auzit ca spune : sarcina debutanta !!! am crezut ca mi se taie respiratia si mi se rup picioarele , n-am mai avut forta sa stau in picioare si m-am asezat repede c-altfel cred ca as fi cazut ! Nu ne mai incapeam in piele de fericiti si priveam burtica , care bineinteles nu se vedea inca nimic ! Maine zi de dimineata mi-am facut un test de farmacie ca sa confirm ceea ce nu-mi venea inca sa realizez , bineinteles ca era "+++" cele 2= erau acolo , nu visam ! Peste 2 zile am refacut testul in laborator si bineinteles ca totul era pe cale fff buna ! IN safarsit eram 
si o viitoare mamica fericita si beata 
de bucurie ! Sotului ii era teama sa se imbete un pic cu prietenii de teama sa nu fie rau si sarcina sa se "duca" , deci statea cumintel si ma privea cu niste ochi incredibili spunandu-mi : gata , totul e bine , acum trebuie sa ma ocup de pregatitul camerei sa-l intampinam cum se cuvine pe bb ! Sarcina a decurs f bine , n-am avut greturi deloc , se spune ca sarcina e ca o grefa , organismul ori il accepta ori nu , dar al meu l-a acceptat fff bine ! La 4 luni am aflat ca era un baietel , eram f fericiti ! Am nascut prin cezariana din pacate , ptr ca Alexandre( asa il cheama ) se prezenta cu "funduletul" si nasterea ar fi fost prea riscanta ptr amnadoi ! Un baietel frumos de 3,500 kg si 49 cm. care ne umple inimile si zilele de bucurie de cand s-a nascut , in data de 22.09.1999 , acum are 5,5 anisori si ne bucuram mult de el !!!
Alexandre incepe sa-si doreasca un fratior sau o surioara , chiar daca are o pisica si pestisori frumosi intr-un acvariu si multe jucarii , tot nu se poate-nlocui cu un copil cu care sa se poata juca si cu care sa faca nazbatii ... !
Deci cu mult curaj si incredere am luat problema-n maini si am inceput acelasi drum lung si anevoios ptr bb 2 (un fratior
de preferinta sau chiar si o 
fetita ar fi binevenita) , cu toate ca varsta noastra est mai inaintata acuma (eu 36 , sotul 42) , speranta mai exista , speranta nu moare ea e intotdeauna in sufletele noastre si in celor care au loc ptr ea ! Mult succes la toti si curaj si incredere , viata e frumoasa si plina de surprize , noi trebuie sa stim cand e momentul sa prindem ocazia si sa n-o ratam ! Numai bine tuturor si multe realizari
Alexandre si Aileene o 
ptr fiecare
Tia spune:
o poveste incredibila despre curaj si credinta, cititi:
www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=45516" target="_blank">Am asteptat de peste 8 ani aceasta minune
22+
mihaipopescu spune:
tuturor aspirantelor, ma numesc Mihaela, am 34ani(peste 1luna),sunt din Craiova si doresc sa va impartasesc si voua bucuria care ne-a umplut sufletele(mie si sotului meu).Povestea mea este putin cam lunga dar sper sa aveti rabdare sa o cititi si poate va ajuta in vreun fel cel putin pe cele care au aceeasi problema pe care am avut-o si eu.Suntem casatoriti de 10 ani,timp in care am facut tot felul de analize si eu si sotul meu, am fost la "n" controale ginec.la renumiti 
aici in Craiova,toti ne spuneau ca totul este ok, ca nu avem nici un fel de probleme, fapt pt.care nimeni nu ne dadea nici un trat.dar nici 
nu venea,desi de aprox.2 ani pot sa spun ca munceam luna de luna.
Norocul ne-a suras anul trecut cand de 1MAI am hotarat impreuna sa mergem la renumita Manastire Nicula sa ne 
si sa ne inchinam la Sfanta Icoana Facatoare de minuni a Maici Domnului.Desi drumul a fost ff lung si obositor,ne-am intors dupa 2zile si o noapte petrecute la manastire cu rugaciuni si multe sfaturi intelepte de la un preot 
pe nume Dimitrie Irimia cu o lumina de speranta ca bunul Dumnezeu si Sfanta Fecioara ne vor ajuta prin si ff multa credinta.
Pot sa spun ca de atunci Dumnezeu a fost alaturi de noi desi mai aveam un drum lung si greu de strabatut pana sa reusim.
La o luna de zile am incercat la un altaici in Craiova f.tanar, despre care nu aflasem decat ca are cea mai buna aparatura din oras.Este vorba despre dr.VADUVA CRISTIAN, singurul medic care mi-a dat sa fac in plus fata de analizele facute pana la acea data niste analize de sange pentru anticorpi antispermatici, analiza repetata in trei laboratoare diferite(2 Craiova,1Bucuresti-Synevo), toate rezultatele fiind aceleasi,titrul f.mare peste normal.Diagnostic clar:infertilitate din cauza acestor anticorpi care distrugeau orice
speranta de a mai avea un bebe, deoarece medicul mi-a spus ca nu exista tratament pentru asa ceva singura sansa fiind inseminarea artificiala.Am plecat
distrusa de la cabinet,nu vroiam sa cred ca nu exista tratament(mi-a dat sa iau prednison 10zile/luna timp de trei luni,medicament in care nu am avut incredere fiind f.ieftin si citind prospectul nu am gasit nici cea mai mica legatura cu ce aveam eu) .In paralel auzisem de dr.Niculescu de la Giulesti la care dupa doua controale mi-a zis ca totul este bine si la mine si la sot(dupa analizele refacute la cabinetul dansului),cand i-am spus de anticorpi mi-a raspuns scurt ca nu exista analize de sange pt.acesti anticorpi,sa prestam in perioada de ovulatie si atat,nu tratamente, nu alte explicatii;si totusi m-am incapatanat si in toamna m-am programat la inseminare la Bucuresti la acest dr.renumit trei luni la rand(sept,oct,nov). Prima zi faceam monitorizare ecografica (endometru 9mm-12mm,foliculi peste 20 numai pe ov.drept in ziua 11-a sau a 12-a,spermograma-normospermie) si a doua zi inseminare(prima inseminare cu d-ta Moisa,a doua Niculescu-Moisa, a treia Niculescu-Cocei),insa dupa trei incercari nimic, nici un rezultat.
Din nou dezamagita, din nou
,, nervi pe sot,certuri, nu vroiam sa mai vad si sa mai aud de nimeni si de nimic.
In tot acest timp ma rugam zilnic la bunul Dumnezeu si la Sf.Fecioara pentru a avea bebe.Din luna dec.2004 am inceput
sa caut pe net orice care ma putea ajuta sa gasesc ceva legat de problema mea.V-am gasit pe voi
,de la care am invatat foarte
multe lucruri despre ovulatie,endometru, foliculi,chiar si inseminare pentru care va multumesc tuturor aspirantelor si va doresc sa aveti incredere in voi pentru ca Dumnezeu este bun si atunci cand va asteptati mai putin atunci va aduce bucuria.
Dupa seri intregi de cautari am gasit un site englezesc in care amintea acelasi tratament pe care mi l-a prescris dr.Vaduva.Am luat prednison trei luni consecutiv din prima zi de menstruatie pana in ziua a 10-a (4 pastilute/zi,2dim,2pranz),si dupa trei luni am repetat analiza si nu-mi venea sa cred 
de la un titru de 160U/ml au scazut la 70U/ml(normal fiind pana la 60U/ml).Dupa un asemenea rezultat m-am programat in aceeasi luna(febr.2005)la prima inseminare la dr.VADUVA. Va spun cu mana pe inima ca puteam sa fac 100 de inseminari la Bucuresti si nu cred ca as fi reusit.Nu vreau sa fiu rea sau sa va dezamagesc ,dar pot sa spun ca dupa trei experiente la Bucuresti unde imi pusesem toate sperantele auzind atatea lucruri bune si atatea reusite la spital la Giulesti parca faceam parte din norma
zilnica de inseminari pe care trebuiau sa o realizeze - cel putin asa am ramas cu impresia aproximativ 2min.inseminarea si 15 min.dupa inseminare si Dumnezeu cu mila daca se prinde ceva .La dr.VADUVA inseminarea propriu-zisa,a durat cel putin 15min.cu spalaturi inainte,ridicare de col avand uterul retrovers fara a ma lasa sa ma dau jos decat dupa ce treceau 30 minute de la inseminare, ceea ce m-a facut sa am incredere deplina in acest doctor si eram sigura ca am sa reusesc cu dansul. Nu a fost din prima incercare dar a doua a fost sigura, iar acum avem in burtica o inimioara de 7+,suntem tare fericiti si ii multumesc lui Dumnezeu ca mi-a indreptat pasii catre acest mare om si doctor care este CRISTIAN VADUVA si caruia ii multumesc din suflet pentru puiul care creste in mine.Cu siguranta sufletelul din burtica va purta numele acestui doctor,mai ales ca va veni si de Craciun.
Aveti incredere in voi, aveti incredere in Cel de Sus si foarte important aveti incredere ca medicul vostru este cel mai bun ( conteaza enorm ) si cu siguranta veti reusi.Dumnezeu si viata sa va surada oriunde va aflati ,pentru ca va inteleg pe fiecare prin ce treceti si toate meritam sa ne bucuram de aceasta minune.
speranta spune:
Felicitari Mihaela,frumoasa poveste, D-zeu sa va binecuvanteze !
Ti-am scris un mail.
Anca Wish spune:
Mihaela, impresionanta povestea ta si sunt de acord cu tine privind inseminarile din Bucuresti. Hai sa nu generalizam...la unele cabinete.
Eu am facut 3 in aceleasi conditii in care le-ai facut si tu pe cele din bucuresti.
Intrebarea mea este: daca Prednisonul ti-a scazut titriu si anticoprpii antispermatici fiind singura piedica, dr. ti-au recomandat inseminarea????
Adica natural nu ai fi avut nici o sansa???
Sarcina usoara, un bebe sanatos si sper sa-mi raspunzi curand.
anca...poate intr-o zi
http://community.webshots.com/user/ancawish
mihaipopescu spune:
Buna Anca, te stiu de pe forum, va citesc aproape in fiecare seara si imi cer scuze daca am fost putin dura cu d-rii din Bucuresti dar pe mine m-au dezamagit putin, cel putin dr.Niculescu in care imi pusesesm atatea sperante, poate totusi la cabinetul partic.al dansului isi da mai mult interesul pentru o astel de interventie,deoarece la consultatii ....
Va salut pe toate pacientele d-tei Moisa pentru ca am cunoscut-o la prima inseminare(era in zi de sarbatoare si dr.Niculescu nu facea inseminari) si mi s-a parut f.draguta ,ne-a intrebat daca am avut contact in perioada interzisa(cele 3 zile), aceasta fiind cauza producerii acestor anticorpi;va doresc din tot sufletul sa reusiti cu dansa pentru ca am citit ca ar avea cele mai multe reusite in inseminari la Giulesti.
Cand am aflat de acesti anticorpi, Dr.Vaduva mi-a spus ca singura noastra sansa este inseminarea. Pe cale naturala nu mi-a dat un raspuns sigur, dar dupa atatia ani de incercari de ce nu s-a prins nimic in conditiile in care la noi totul era bine ? Aceleasi informatii le-am obtinut de pe net-inseminare sau FIV si prin telefon de la d-ta Cocei (in conditiile in care ma repet, dr.Niculescu mi-a spus ca nu exista analize de sange pentru anticorpi antispermatici).Lucreaza impreuna , cum unul imi spune ceva si celalalt contrariul?
Fie ca Dumnezeu sa fie alaturi de tine, fie ca acea zi mult asteptata in care vei fi sa vina cat mai repede.
Cu drag, Mihaela.
musete spune:
Intr-adevar, minunata poveste draga Mihaela. Si eu ,ma chinui de aproape 6 ani! In tot acest timp am facut zeci de investigatii, care dadeau rezultate mai mult decat favorabile. si, totusi, minuneanu s-a intamplat. Abia anul asta un doctor minunat si-a dat seama ca problema ar putea fi la sot. ei, bine dupa o spermograma foarte amanuntita, s-a depistat la sotul meu o infectie destul de veche care relevau o cantitate mare de anticorpi antispermatici. Dupa tratamentul adecvat,de aproape 2 luni, noua spermograma a indicat anticorpi antispermatici O ! Akum, mai ales dupa ce am citit minunata ta poveste, am incredere deplina ca minunea nu ma va mai ocoli!!!!!!
Pupici, Musete