Strainatatea (2)
Raspunsuri - Pagina 4
danab spune:
Cornelia,
!Mare adevar graiesti!!!!
Dana
Dinu spune:
Andrada: Tinind cont ca ultima data am fost tras de urechi eronat si nu m-am suparat, cred ca putem sa facem 1-1. Eu v-am iertat, acum e rindul vostru, ce zici?
(Sa nu zici DA ca sare "Irish Republican Army" de 5 metri, ajunge pina la Curtea de la Haga!!!
)
Referitor la "04. Incercati sa combateti idei, nu persoane" si "05. Nu sunt admise jignirile, insultele, mesajele rasiste sau xenofobe" cred ca te referi la modul mai agresiv (verbal) in care am combatut ideile Catalinei, mai exact acea descriere jignitoare facuta Romaniei si celor care traiesc bine si f. bine in RO (apropos, chestiunea asta nu se pedepseste?!?). La un moment dat mi-am cerut scuze pt neintelegere celor care au luat intrebarea adresata Catalinei ca pe o ofensa dar asta s-a trecut cu vederea. Am dat si explicatiile de rigoare: sa presupunem ca o tara oarecare se limiteaza doar la aceea descriere, fara nimic pozitiv. Un cetatean care traieste intr-o tara caracterizata astfel de Catalina prin gunoaie, ciini vagabonzi, magazine cu produse exorbitant de scumpe, etc, cum va imaginati dumneavoastra ca ar putea saracul sa-si petreaca revelionul? Nu am folosit decit elemente din descrierea ei supra-realista: cautari prin gunoaie, ciini vagabonzi si vitrinele magazinelor inaccesibile omului de rind la care poate doar sa priveasca. Acum vine surpriza! In clipa in care Catalina a devenit parte din acel "peisaj" de cosmar, printre gunoaiele, ciini vagabonzi, lumea a sarit in aer: JIGNIRE, NESIMTIRE, RUSINE! "Domnu' Dinu, ne jignesti!" Cum iti permiti sa o pui pe Catalina intr-o asemenea postura? Adica descrierea aceea ofensatoare si denigratoare a tarii e valabila dar vezi dumneata "domnul" Dinu, nu si pt draguta de Catalina.
"07. Nu deviati de la subiectul discutiei". Daca te apuci de dat avertismente pe criteriul asta, ramine forumul gol-golutz.
"09. Comentariile la adresa gramaticii nu isi au rostul." Iar se zbate filologul din mine ca un mic gremlin
. Greselile gramaticale sint una, incoerenta formularilor si folosirea unor cuvinte cu sens gresit sint alta mincare de peste. Nu sint scuzabile nici chiar la ore mici din noapte, mai ales cind vin din partea unui moderator, culmea aflat in RO si nu pe meleaguri unde limba materna e pasare rara.
Multumesc pt timpul acordat.
PS: nu te obosi cu avertismentele si eventuala excludere. Tehnic nu ar fi posibila in ceea ce ma priveste. Asta nu inseamna ca imi voi permite sa incalc regulamentul mai mult decit pina acum. XXX Dinu
cataghe spune:
Auzi, Dinu, spune-mi si mie te rog, cu citat inclus, unde am spus eu ca la asta se rezuma Romania, la chestiile negative pe care le-am scris? Asa, de dragul "adevarului istoric"!
Ca asta ti-a placut tie sa intelegi din ce am scris eu, e altceva. Ca tu ai interpretat in felul asta, e cu totul alta poveste. Dar hai, pune degetul si arata-mi unde am spus eu asa ceva. La un moment dat chiar ai facut o afirmatie de genul ca iti place ca accept, in mare, si punctul tau de vedere. Du-te si citeste acolo si vezi de ce ai zis asta. Si, te rog, nu mai face afirmatii gratuite daca ai uitat ce s-a vorbit aici.
Pa!
Catalina.
This is the first day of the rest of my life!
parpalak spune:
Pai daca-l pun pe dragutul de Dinu in peisajul pictat de el, rezulta ca dragutul de Dinu si-a petrecut revelionul ca animatoare pe linga investitorii aia de care zicea mai inainte.. Cu scuze cu tot..
parpalak spune:
cataghe, Dinu nu-i in stare sa-si aduca aminte de copii cind vine vorba de suma necesara traiului, asta intr-o discutie pe un forum despre copii, si tu vrei sa tina minte ce s-a discutat..
nelia spune:
„Eu imi apar saracia... si nevoile... si neamul...“ Nu stiu de ce mi-a venit acest vers in minte, poate pentru ca asa m-am simtit cind am scris mesajul anterior... Ce rost are? Fiecare stim cum sintem, ce am avut si ce avem si ce dorim de la viata sau cel putin as putea spune ca daca noi nu o stim, atunci nimeni nu are cum sa stie mai mult decit noi insine... Si mai stim si care e realitatea in Romania, e suficienta o singura cautatura in jurul nostru, nu se poate sa nu ne dam seama, chiar daca la noi e mai roz putin totul decit la altii... Am recitit mesajele mele de la acest subiect si am simtit in ele amaraciunea omului care s-a zbatut inutil... si nici macar nu pentru foarte mult. Si apoi mi-am dat seama ca m-am prins singura in capcana si i-am raspuns lui Dinu asa cum merita, dar asa cum nu mi-e natural. Am vrut sa-l jignesc si am facut-o... nu mai conteaza daca el simte jignirea sau nu. Imi cer scuze, Dinu, in mod public, nu am de ce sa ma cobor la aces nivel de conversatie. Capcana a fost insusi subiectul, nimeni nu are cum sa cunoasca realitatea altuia mai mult decit o cunoaste el insusi. Asta e sigur! Deci ce rost are sa aruncam cu cuvinte, cu caracterizari... pentru ca ele au jignit, pentru idei nu-mi cer scuze, fie si pentru simplul fapt ca e un site unde fiecare are dreptul sa-si expuna – in mod civilizat, de aceea mi-am cerut scuze, pentru ca in privinta lui Dinu eu una cel putin nu am facut-o si inca in mod constient – parerea.
Si acum o incheiere, sper ca nu prea lunga, dar promit ca va fi ultimul mesaj la acest subiect, indiferent ce se va mai scrie la el.
Deci, incheiere sau concluzie... As minti daca as spune ca nu vreau bani, deci nu o spun.. daca ar fi sa-mi cada o suma mare de bani ca para malaiata in gura lu' natafleata... as spune saru'-mina si m-as apuca imediat sa-i cheltui (am si o lista, stiu si pe ce!
). Pe prostii, mi se spune, da, dar sint prostiile mele la care tin mai mult decit la toate lucrurile destepte din viata mea! Na! De multe ori oamenii confunda cu usurinta calitatile si posesiunile cu bunastarea interioara si astfel se ajunge la o lupta continua pentru ceva pe care de fapt nici nu ti-l doreai, doar ai crezut ca daca il ai, daca obtii acel ceva poti deveni mai puternic, mai tare, mai frumos ori mai pupular, stari confundate in general cu increderea in tine si cu o parere buna despre tine. Din pacate ar zice unii, eu zic ca din fericire, eu am simtit pe pielea mea consecinta acestui mod de a privi viata mult mai devreme decit era necesar poate si... m-am lecuit. De multisor stiu ca daca ma imbrac cu rochia lui... hm, sa zicm Nicole Kidman ca tot am vazut-o astazi in ziar, nu ma voi simti si nici macar nu voi arata ca ea, voi fi daor eu in rochia ei. Am raspuns patimas la ceea ce spunea Dinu in Romania poate si pentru faptul ca acolo interesul si dragostea depasesc inca aria sufletului si familiei mele. Am plecat de acolo pentru ca nu am vrut sa ma mai „descurc“, „sa reusesc“... Era un hatis mult prea mare si mult prea incurcat pentru firea mea simpla, deschisa si iubitoare de viata si de frumos. N-am reusit, dar nici nu mi-am fixat acest scop. Am vrut doar sa traiesc si m-a durut ca nu am reusit. Am venit aici. Nu e bine nici aici, cel putin nu binele pe care il spera unii. Dar e normal. N-O-R-M-A-L. Se intimpla si lucruri din alea anormale, dar per ansamblu e normal si bine. Asa ar putea sa traiasca si romanii, nu e mult, dar nici putin, nu e greu, dar nici usor, cel putin nu e imposibil... Ce inseamna, acum (miine nu stiu ce va fi), normal pentru mine? Simplu: am un sot si un copil pe care ii ador. Mai vrem unul. Amindoi avem niste meserii, normale, medii pe care le iubim. Mie chiar imi place si am pus o bucatica de suflet in fiecare carticica pe care mi-am pus numele. Nu excelam in meseria noastra, sintem cit se poate de normali si de banali, in comparatie cu multi pe care ii cunosc. Nu sintem in stare sa pornim afaceri si nici nu ne dorim acest lucru. Dar vrem sa traim bine si frumos, nu mai vrem sa ducem povara zilei de miine, sa muncim cite 12 ore pe zi si sa ne numaram banii de piine, nu mai vreau sa-mi cumpar viata cu maruntis pentru care am dat mai mult din trei sferturi din tot continutul meu pe o zi, iar in locul acestei poveri vreau libertate, timp si energie pentru a gindi, a asculta, a iubi, a dansa... Vreau sa ma duc opt ore la un servici, sa fac ce-mi place, atit cit ma pricep si atit cit imi permite cantitatea de energie calculata pentru asa ceva si sa cistig un salariu din care sa: am o casa (nici macar nu conteaza daca e a mea sau cu chirie, vreau doar sa nu fie chiria doua salarii si un CAR 
); sa am ce minca si ce imbraca, atit cit sa ma faca sa ma simt bine si asta fara sa ma dau cu fundu' de pamint si cu capu' de pereti; sa fie mobilata asa cum imi place; sa am toate lucrurile necesare sa-mi usureze si infrumuseteze viata, simplu si normal si din acelasi salariu, chiar daca in timp, acest timp sa nu fie o viata si ceva pe deasupra, ci acolo citiva anisori si asa destul de multi pentru o viata asa scurta ca a noastra... Sa-mi pot permite sa luxul de a avea timp liber pentru mine si pentru familia mea, mai ales pentru copilul meu, dar sa si pot face ceva cu acest timp... Si ar mai fi cite ceva pe aici, dar sint lucruri mai intime, las pe fiecare sa-si imagineze ce vrea mai departe. E mult? E putin? Nu stiu... probabil ca in comparatie cu mari idei si scopuri e cam putin... poate ca asta sint, pina aici ma tin... Sau poate nu, poate ca odata ce voi avea aceste lucruri, voi da friu liber sufletului si mintii mele si cine stie ce va iesi din mine. Nu stiu pentru ca nu am avut posibilitatea sa ma probez mai departe. Spuneam ca nu e bine in Canada, binele acela sperat de toti, dar... dintr-un salariu mic si unul singur, avem o casa, o masa, ceva de mincare, timp liber in care mergem la piscina, patinaj, kendo, aerobica, dans... Micuta mea are tot ce ii trebuie fara prea multe eforturi... Si e un inceput! Si asta nu ar fi nimic, multi au in Romania de n ori mai mult decit mine. Da... dar daca ma uit aici in jur, pe o distanta de citi km vreau eu in jurul meu (ah, de fapt nu chiar oriciti, ca putin mai incolo de mine incepe Westmount-ul, unde sint adevaratii bogatasi ai Montrealului!) vad ca toti cei care ma inconjoara au la fel si chiar mult mai mult si putini, foarte putini nu au sau au mai putin. Si de toate natiile... si de toate culorile... si din toate colturile lumii... Eu zic ca e ceva, nu? Sau oricum altceva. Asa doresc sa se traiasca si in Romania! Din tot sufletul! La revedere la acest subiect si inca o data scuze pentru toti cei care s-au simtit jigniti de ceea ce am scris. In afara de Dinu, in rest a fost fara intentie. Va pup si va doresc numai bine!
Cornelia
marius spune:
Mda!
Cu mare atentie si bagare de seama, pentru a nu deranja sensibilitatile virtuoase si cizelate asemeni muchiei unui cutit ce sta sa se infiga pana in plaselele-i de rubin in ceasuri tarzii, neiertatoare de parca o lume ... ba nu...gresesc, toata lumea se invarte-n-juru-i. Eroare sau prostie?
Si imi infig gheruta lasand pernitele moi sa dispara si uitand de tot si toate anunt pur si simplu, banal dezamagitor chiar:
"SUBIECT INCHIS!"
Marius (www.desprecopii.com)