Strainatatea (2)

Continua discutia pe forumul nou. Apasa aici

Raspunsuri - Pagina 3

Yasmine spune:

Dragii mei, continuatzi, va citesc cu interes!
:)) hehe "Tzintzaru" Armasaru, sunt sigura ca ai intzeles papadie :))

Corinna, Andreas, Alexandru shi orezu mic http://www.rhp.ro/Andreasn/

nelia spune:

quote:
pt. Nelia: Emotionanta pledoarie, cam patimasa, izvorata cred din frustarile acumulate de-a lungul vietii atit in Ro cit si in Canada. Nu inteleg cu ce sint eu vinovat pt toate neimplinirile dumneavoastra personale dinainte si de dupa '89!!!. Pt. cele din RO inteleg ca sistemul e de vina, dar in Canada cine nu v-a permis sa va realizati mai mult decit o viata "de-cen-ta"? Dati o fuga pina la subiectul "Cu incredere spre Canada" si veti vedea ca nu sintem putini cei carora ar trebui sa ne fie rusine ca o ducem bine sau chiar foarte bine in RO din munca cinstita

Dinu, tu esti departe de a folosi un ton civilizat, as putea spune –cer scuze DC-ului, sper sa nu ma sanctionati prea tare, dar asa nu se mai poate – ca prin unele locuri filologul din tine a fost porc de-a binelea si ai folosit ironia, chiar exprimata literar (cel putin asa spui tu, eu as putea sa-ti demonstrez ca filologul din tine nu e chiar atit de mare precum il faci sa para, chestie valabila si pentru multe alte „calitati“ ale domniei voastre) pentru a insulta aproape toate persoanele de aici. Si ca sa nu ma mai repet, te rog sa mai citesti inca o data mesajul lui Nelke, la care subscriu, e ca si cum ar fi scris in locul meu.
Revenind la ce ai scris despre mine... pot sa-ti spun ca da, sint o patimasa si inca nu ai vazut tot. Si nici nu-ti doresc sa vezi! Crede-ma, ca stiu ce spun. Nu o consider neaparat o calitate, desi poate fi in multe situatii.

Sint o patimasa in toate, asa cum tu esti un sarcastic, un ingimfat si un dispretuitor. Asta e natura noastra, nu cred ca putem schimba prea multe, poate ca putem lucra pe unele locuri cu ajutorul bunului simt (daca il avem!) si cu putin autocontrol. Dar patima mea nu vine din frustrari acumulate, asa cum crezi tu sau asa cum ai gasit tu de cuviinta sa-mi inchizi gura, fara sa vii cu argumente la ceea ce am scris, asa cum ma asteptam. Stiu sa-mi rezolv problemele si sa-mi duc frustrarile daca exista fara sa fac parada cu ele pe forum. Era doar descrierea unei vieti grele pe care am dus-o in Romania si pe care au dus-o si o mai duc inca cele citeva milioane bune de romani (iti fac cunostinta cu vreo mie, ca ii cunosc personal, poate ii convingi si pe ei ca realitatea este cea pe care o descrii tu si nu cea pe care o traiesc ei!). Desi nu am neaparata nevoie sa stii mai multe despre mine, vreau sa-ti spun totusi ca sint departe de a fi un om frustrat. Dimpotriva, sint un om normal, mult mai normal decit multi altii si poate chiar si decit tine... si in ciuda greutatilor materiale si nu numai cu care m-am confruntat de-a lungul vietii mele, am trait frumos si nu as da viata mea pe nici o alta viata, chiar daca nu am petrecut concedii in Dubai si mi-e familiara Londra. Cel putin nu viata care a depins de mine! Sint o femeie implinita, am iubit si am fost iubita, am un sot minunat si un copil si mai, pe care ii iubesc din tot sufletul etc., etc. Am spus viata de-cen-ta in Canada pentru ca asta am dorit si asta am, nu am facut mai multe pentru ca sint doar de un an si jumatate aici, din care un an am stat acasa si am crescut un copil. Si nu am venit aici decit ca sa fiu lasata sa traiesc asa cum imi doresc... decent si frumos sint primele cuvinte cu care pot sa-mi descriu dorinta. Imi iubesc tara mult mai mult decit crezi tu ca o iubesti si cine ma cunoaste o stie foarte bine, cunosc si iubesc muntii Romaniei mult mai bine decit ai putea tu sa o faci vreodata si as putea oricind sa-ti aduc argumente si contraargumente la tot ce debitezi tu pe acest forum... si chiar nu inteleg de ce ai nevoie sa o faci... sau poate o faci din experienta cu frustrarile pe care tocmai mi-ai pus-o mie in circa. Dar in acelasi timp sint obiectiva, cunosc o realitate a vietii din Romania pe care tu nu ai cum sa o cunosti si chiar daca nu-mi placi ca om, crede-ma, iti doresc din suflet sa nu ajungi sa o cunosti si am dreptul sa-ti mai tai din nesimtire cind da pe din afara. Nu e genul meu sa folosesc acest gen de cuvinte, de obicei sint o fire extrem de tolerenta, dar de obicei nu poti raspunde mitocaniilor decit cu alte mitocanii. Nu e frumos, dar e sanatos. Pot oricind sa ma coborla nivelul tau, ceea ce am si facut de fapt... si sa incepem sa ne improscam cu noroi si sa aratam care e mai tare, dar nu stiu daca poti tu sa urci tu la nivelul meu de om... Ce zici, raspunzi la provocare, imi arati ce poti si urci pina aici!?! Si poate deschidem un alt subiect si dezbatem serios si civilizat orice problema... despre orice. Eu astept, daca poti si vrei, vino! Daca nu, ramii acolo unde esti si lasa oamenii in pace, in frustrarea in care crezi tu ca traiesc... si asta numai pentru ca nu au reusit sa traiasca in Romania, „din munca cinstita“ (asta chiar sa i-o spui lu' Mutu!) asa cum ai reusit tu.

Cornelia, mamica Agatei

Dana Claudia spune:

Draga Cornelia, nu ma intereseaza discutiile de pana acum, as vrea doar sa iti spun (tie si tuturor acelora care nu cred ca in Romania se poate trai bine si din munca cinstita) ca eu si sotul meu am trait mai mult decat decent in Romania! La 30 ani am reusit sa avem un apartament al nostru, intr-o zona buna (1 Mai), doua masini, ambele straine (Volvo si Matiz), concedii in strainatate...si toate astea din munca cinstita, fara ajutorul parintilor, rudelor sau alte forme de imprumut. Este adevarat ca sotul meu lucra foarte mult, dar in orice tara daca vrei sa o duci bine trebuie sa muncesti! Acum suntem in Japonia pentru ca ni s-a oferit aceasta oportunitate (desi mi-a fost tare greu sa ma desprind de tara si inca imi mai este) si nu am putut-o refuza! Cu experienta acumulata aici ne-am putea muta in orice tara "civilizata", dar preferam sa ne intoarcem in Romania cat de curand!
Si mai cunosc si alte cazuri, de romani, care o duc bine din munca lor. Sigur asta nu inseamna ca toti cei care o duc bine in Romania muncesc cinstit...am vrut doar sa spun ca se poate!
Imi cer scuze daca cumva nu esti printre cei care cred ca in Romania te poti realiza numai prin afaceri necinstite, dar asta a fost senzatia mea citind ce ai scris si nu e prima data cand simt asta din ceea ce scriu cei plecati din tara!
Numai bine tuturor!

http://uk.geocities.com/dana_claudia/mypage.html

liris spune:

Draga Dana,
noi nu vorbim de putinele cazuri in care sunt norocosi care s-au implinit si-n Romania . Si eu cunosc vreo 2-3 cazuri , oameni fara relatii, fara PSD , fara borfasarii , au un trai decent chiar middle to upper class.

Dar noi vorbim de o majoritate . De pensionari care s-au debransat de la caldura si acum petrec iarna-n frig, nu au bani de medicamente , de mincare . De profesori care nu mai stiu incotro s-o apuce din lipsa banilor, de medici care dupa atitia ani de invatat daca nu au spate , sau bani sau ce este nevoie , sunt vai de capul lor : nici post , nci casa , nici masa . De disponibilizati ptr care fiecare suta de mii inseamna ceva. Nu se poate sa nu-i fi remarcat in Romania, nu se poate sa nu te fi izbit imaginea lor.
Daca tu ai fi categoria reprezentativa ptr Romania nu ar fi o problema. Dar din pacate nu sunt multi ca tine.

Dinu: nu cred ca un kg de lamii pot sa-mi ia greata pe care mi-o provoaca mesajele tale. Ceea ce i-ai spus Catalinei nu are nume. E departe de orice minim bun simt, intelegere .
Citeste putina economie si apoi vorbeste. Eu nu stiu ce afaceri faci tu la Londra, dar de economie n-ai habar. Mai citeste ce-i ala trade deficit si scuteste-ma de masini si supermarketuri .

Deja ai enervat multa lume pe aici . Cineva te sfatuia deja sa te retragi si bine facea.

Dana Claudia spune:

Buna liris, eu nu am avut pretentia ca as reprezenta o majoritate ci pur si simplu am vrut sa spun ca se poate!

http://uk.geocities.com/dana_claudia/mypage.html

liris spune:

salve Dana! stiu ca nu ai avut astfel de pretentii . ca se poate ti-am dat dreptate : si eu cunosc citeva cazuri . eu subliniam ca probabilitatea sa ai noroc sa-ti gasesti ceva bun de lucru(dpdv profesional si financiar) in Romania este mica .
Sa fim seriosi ptr bani adevarati multi romani ar munci pe brinci! dar citi au sansa?!

Andrada spune:

Avertisment oficial pentru Dinu:
Ai incalcat punctele 4,5,7,9 din regulament.
Moderator

giani spune:

N-am vrut sa plec din Romania, m-am zbatut sa ramin, mi-am zis ca prin munca imposibil sa nu ajungi la niste standarde decente, ma rog, casa cu ceva lucruri prin ea, TV color, concedii la mare, nici nu mai tin minte ce insemna o viata decenta in Ro acum vo 10-12 ani. Drept urmare m-am agitat sa dau tot felul de concursuri la tot felul de firme de stat, n-am reusit, nu luam nici un concurs, ca era concurenta mare si concuram cu rudele si prietenii directorilor. Pina la urma m-am angajat tot cu relatii, dar pe masura lor, adica dactilografa. Fiind dactilografa la centrul de calcul, mi-am bagat nasu-n programare si mi-am zis ca nu strica sa invat. La vo doi ani cu inca cineva, am scos un progam de gestiune si contabilitate pe care am inceput sa il comercializam. Munceam cit 7, ca se mai gaseau firme private sa il cumpere, da' ma rog, nu era usor deloc, iar banii... nu prea erau. Dupa care am zis, ca sa aplic in Bucuresti pentru o pozitie de programator, ca deja incepusera sa apara servicii mai bine platite pe la firme private. Da' pe unde trimiteam toate erau in strainatate si pina la urma n-am avut de ales, prea aratau bine ofertele alea.
Nu-mi pare rau ca am plecat, dar tot stau sa ma gindesc ce era cu indirjirea aia de a nu pleca

nelia spune:

Sint foarte trista pentru ca, pentru prima data, pe acest forum, ajung la discutii constradicitorii. Dar nu pot sa tac si sa fiu de acord cu ce se spune la acest subiect si cit timp moderatorii ne dau voie, vreau sa-mi sustin si eu punctul de vedere. De data aceasta civilizat, singura exceptie pentru mine a fost Dinu, caruia i-am raspuns in stilul lui, nu al meu, dar asta pentru ca prea a mers departe cu jignirile.
Da, Dana, tu ai dreptate. Pina si eu am doi prieteni care traiesc bine in Romania din munca lor, aproape cinstita (au afaceri si cind te bagi in asa ceva, trebuie sa dansezi de cele mai multe ori cum ti se cinta – exceptiile intaresc regula) si alti trei prieteni, programatori, care isi asigura o viata buna pentru ca au avut sansa sa obtina niste posturi foarte bune la firme importante. Dar toti cei despre care vorbesc sint niste oameni tari, carora le functioneaza o mare parte din creier mult mai bine decit la majoritatea, unul dintre ei este chiar un mic geniu in ale programarii... Si muncesc, nu zic nu, nu chiar pe rupte, pentru ca atunci cind ajungi la un anumit nivel e si normal sa muncesti mai putin decit pina atunci, ca doar acesta a fost scopul, nu sa tragi toata viata... Dar, si chiar imi pare rau ca insist si nu cred odata ce tot spuneti, si anume ca in Romania se poate trai bine, daca fac un calcul numai raportindu-ma la mine si la grupul meu de cunostinte, situatia se prezinta cam asa: daca din suta de prieteni si cunostinte, 5 au reusit sa traiasca bine si 95 se chinuie sa-si plateasca chiria si intretinerea, eu nu pot sa cred ca aceasta este o tara despre care se poate spune ca se traieste bine. Sint de acord ca cei care merita trebuie sa-si ocupe locul acolo sus. Dar esti de acord cu mine ca nu toata lumea poate sa faca afaceri, curate sau mai putin curate, ca nu toata lumea poate sa fie programator sau sa exceleze in meseria sa... ca exista si oameni normali, care nu exceleaza in nimic si ca au si ei dreptul sa traiasca. Si daca ar fi vorba de o minoritate, nu le-as tine atit de mult partea, dar acestia despre care vorbesc sint cele citeva milioane despre care vorbesc. Parerea mea este ca atita timp cit intr-o tara nu exista o patura medie vizibila, care sa traiasca decent, deasupra si dedesuptul acestia existind extremele in minoritate... in tara aceea nu se paote spune ca se traieste bine. Cum pot eu sa ma conving ca in Romania s-a schimbat atit de mult lucrurile de cind am plecat eu, cind o scumpa si draga mea prietena se chinuie de citiva ani cu un cancer necrutator, fara nici un ajutor de nicaieri, desi a muncit o viata intreaga pe rupte cit au tinut-o puterile, cei de sus au rezolvat foarte usor problema, e trecuta pe linie moarta, de ce sa mai cheltuim bani cu ea (norocul ei face ca este sotia programatorului despre care tocmai spuneam mai sus ca este un mic geniu si care si poate totusi sa-si cumpere medicamentele de care are nevoie, care nu i se dau sau i se dau cu intirziere si sa-si faca analizele scumpe... dar daca ar fi un om obisnuit, al carui venit nu ar trece de 6 milioane pe luna!!! Gindeste-te putin, unde sint banii pe care fiecare om care munceste si a muncit in Romania i-a platit constiincios si ii plateste inca pentru asigurarea medicala, unde e contributia guvernului la o problema de genul acesta... unde sint acele asigurari medicale banalel, cu care tot ne ameninta fiecare guvernare inainte de alegeri si de care uita imediat dupa... intr-o tara ca America, lipsa acestor asigurari medicale duce oamenii la disperare, unde salariile sint cum sint, intr-o tara cum e Romania unde milioane de oameni se lupta sa se tina pe linia de plutire nici nu mai are rost sa comentez absenta sau insuficienta lor... In Vaslui, mama si sora mea, oamenii poate cei mai muncitori pe care i-am cunoscut vreodata si alturi de ele mii de familii, traiesc de pe o zi pe alta. Stii ce se intimpla acolo, nu cu un om sau doi, ci cu 95 la suta din populatie... Imi vine sa pling cind scriu... Nu au avut apa calda ani de zile, blocurile sint din beton si de caldura nu prea au auzit, desi platesc milioane la intretinere... S-au bagat in datorii ca sa-si puna apometre si centrale termice proprii pentru ca erau furati din toate partile... Tinerii, prietenii mei din Bucuresti, care au terminat facultati bune si frumoase si care sint profesori, artisti, scriitori, restauratori de opere de arta, cu specializari prin strainatate... din salariile obtinute si din alte zeci de ore suplimentare abia daca reusesc sa-si achite datoriile, sa manince si sa-si cumpere strictul necesar, cu datorii pe care le poarta de la o luna la alta. Crezi ca acestia nu muncesc sau nu ar munci si mai mult daca ar avea unde, pentru un trai mai linistit si mai bun. Sint niste sufletisti si niste idealisti, ca si mine de altfel si in afara de cei cinci despre care vorbesc si inca una care a primit o casa de la parinti, nici unul din prietenii mei nu are casa si nici posibilitatea de a si-o cumpara, macar in rate. Cred ca nu mai are rost sa spun ca in afara de cei care lucreaza cu calculatorul si au acces la internet la servici, ceilalti nu-si permit sa intre aici si sa va spuna realitatea lor. Si eu am o suta de prieteni si daca ar fi numai aceasta 95 la suta in situatia descrisa de mine, as spune ca asta e, ghinionul este de partea noastra si da, in Romania, de cealalta parte se traieste bine. Dar nu e asa, din pacate, aceasta suta este inmultita de prea multe ori ca sa mai pot face vreun calcul... Eu nu stiu statistici, nu cunosc cifre, am scris exclusiv din experienta mea si a prietenilor mei. Dar nici nu ma intereseaza! Atunci cind macar 50 la suta dintre acesti prieteni vor trai decent, 30 la suta foarte bine si restul de 20 la suta excelent, atunci da, voi da crezare cifrelor, zvonurilor si altor surse care spun ca in Romania se traieste bine sau chiar foarte bine. Pina atunci nu-mi ramine decit sa-i felicit pe cei care au reusit, incepind cu prietenii mei si terminind cu tine Dana, sint sigura ca se poate trai si din munca cinstita in Romania (problema mare este daor procentajul), ceea ce am scris in mesajul anterior este valabil doar pentru Dinu, pina la proba contrarie, ma indoiesc ca un om care poate jigni alti oameni asa cum a facut-o el prin mesajele sale poate avea cinstit in el si in general intuitia mea nu prea ma insala. Si sa ma rog ca Romania, acest loc atit de drag mie si unde traiesc prietenii mei dragi, sa ajunga sa traiasca ziua in care sa se poata spuna „se traieste bine aici“ si majoritatea sa fie de acord. Iertati-ma daca am suparat cu ceva, dar supararea naste suparare!

Cornelia, mamica Agatei