Sapte ani de asteptare...
Raspunsuri - Pagina 2
MirelaV spune:
citind povestea ta, ma regasesc pe mine la 17 ani..o relatie cu cineva mai mare..care nu se purta urat cu mine..care imi oferea toata atentia lui..dar nu putea renunta la alte aventuri..
mereu imi spunea k tot eu sunt in inima lui indiferent ce ar face el..am acceptat..de dragul iubirii...
peste 5 ani..trebuia sa ne casatorim..si atunci a trebuit sa iau o decizie.."vreau oare sa traiesc langa omul asta o viata?" raspunsul bineinteles k a fost negativ.
vorbim in continuare f des..il admir ptr tot ce m-a invatat..ptr ceea ce este el..(fara partea cu..)..suntem despartiti de 3 ani jumate..in care s-au intamplat multe..ne-am despartit omeneste..a inteles...
ce sa-ti zic..sa fii fericita, sa ai o sarcina usoara si un bebic sanatos si voinic
MirelaV
peca spune:
este de admirat ceea ce ai facut in numele dragostei,in cei 7 ani, adica sa accepti bataia. Eu imi iubesc sotul enorm, as face orice pt. el, mi-as da si viata mea, daca asta ar insemna sa o slavez pe a lui,dar nu as accepta nicodata nici macar o palma! a fost una din cele 3 conditii puse de mine, le-a acceptat si stie ca la acea palma luata cu merit sau fara, am plecat fara sa ma uit inapoi.
Bucura-te ca ai acum langa tine un om..care se poate numi OM!
" Nu intotdeauna trebuie sa intoarcem pagina, uneori trebuie sa o rupem" ( Achille Chavee)-asta e pt. trecut.
" A iubi, nu inseamna a se privi, unul pe celalat, ci a privi impreuna, in aceeasi directie!" ( Antoine de Sain-Exupery) -- iar asta e pt. viitor
Denisa_35 spune:
Draga Ana,
In primul rand iti doresc multa sanatate, fericire si un bb sanatos! In al doilea rand toata admiratia pentru puterea de care ai dat dovada cand ti-ai ales viitorul. Daca ai fi ramas cu ex-ul, viata ta ar fi fost un lung sir de suferinte si compromisuri...si stii tu uneori dragostea vine cu timpul, inveti sa iubesti in doi...cat despre ranile sufletesti....timpul este cel mai bun leac...nu se stie cat va dura dar vor trece cu siguranta!
Inca o data multa sanatate si numai bine!
Denisa si copilul Alecu
remy spune:
Bine ai venit in marea noastra familie>Imi pare tare rau pentru suferinta pe care ai avut-o si sper ca dragostea celor sapte ani pierduti sa se reverse asupra bb si sa fii capabila de si mai multa dragoste pentru al tau copil si actualul tau sot.Ei merita mai mult decit ex.tau logodnic.
PrInTeSs2_ spune:
Wow Ana esti de admirat ce pot sa zic. Eu una am avut o experienta grea la 19 ani, si am stat in relatie doar un an si jumatate, timp in care am incercat sa schimb acea persoana insa nu am facut altceva decat mi-am irosit timpul aiurea.
Felicitari pt taria pe care ai avut-o sa iesi din acea relatie si sa iti cladesti un viitor.
Sanatate tie si tau.
Imi_incep_viatza spune:
Povestea vietzii tale de pană acum m-a inmărmurit....imi imaginez că parcă uneori si sorele strălucea nedrept de frumos pentru lumea in care trăiai, cand tu simtzeai numai o ploaie rece in suflet...si totusi ai luptat si ti-ai păstrat sperantza...Si chiar dacă stiai că nu poti opri noaptea , si chiar dacă vedeai că lumea continuă să se invartească in jurul tău chiar dacă parcă totul stătea in loc uneori.....atata durere, atatea lacrimi...Si parcă ai stiut că odată cu fiecare sfarsit trebuie să vină si un inceput, chiar dacă acum nimic nu ti se pare cert...Citesc si recitesc mesajul tău...si parcă mi se pare nedrept că anotimpurile s-au mai schimbat ani acestia, mi se pare nedrept că viatza a continuat asa...că nimic nu s-a revoltat....atat de multă iubire neimpărtăsită, atat de multe sperantze, atatea vise....Si erai un copil, un ingeras, un suflet ..
Nu pot decat să itzi doresc ca si de acum in drumul vietzii tale să ai la fel de mult curaj, să ai tot atat de multă fortză să crezi in ceea ce este in inima ta...să ai puterea să continui si de-acum ca in toti acesti ani, timpul si ceea ce ai trăit pană acum te-au clădit mai puternică...intr-o zi din viatza ta vei simtzi mai bine ca niciodată miracolul iubirii....
Mult succes acum, cand incepi un nou capitol al vietzii tale!
acina spune:
Bine ai venit printre noi.
Trista povestea ta dar vezi pana la urma totul
merge spre bine.Ai grija de tine si de bb-ul din burtica.
Acina
Aliada spune:
Bine ai venit printre noi Ana-Maria!
Ai avut infipt in inima ta un ghimpe timp de sapte ani si ti-a adus atata suferinta ca nici nu pot sa cred ca ai reusit sa ramai cu inima intreaga atata timp.Ai dreptul la fericire si se pare ca Dumnezeu ti-a oferit sansa asta.O usa se inchide ,o alta se deschide.Te admir ca ai avut atata putere si mai ales curaj sa te rupi dintr-o relatie atat de vicioasa.Bravo tie,continua sa iubesti si uita vechile spaime!
try spune:
Cineva definea ca act de curaj faptul ca ai stat 7 ani intr-o astfel de relatie. Eu as numi-o mai degraba slabiciune. Slabiciunea de a nu te putea rupe de cel pe care-l iubesti cand cu mintea constientizezi ca totul ar fi mult mai bine fara el. Dupa parerea mea pozitia ta in acea relatie era una de sclavie: trebuia sa accepti toate regulile impuse de el, altfel riscai despartire (ma rog, cel putin asa te ameninta el), lucru care cu siguranta pe tine te inspaimanta. Din ce-ai povestit reiese ca tu nu ai avut nici un cuvant de spus in toata relatia asta, pana in final cand ai putut sa-ti faci bagajelul si sa pleci de acolo. Ne place sa credem ca-i curaj si dragoste ceea ce ne face sa rezistam in astfel de relatii atat de mult timp, dar eu cred ca tocmai lipsa de curaj ne face sa rabdam injosirile astea. Cate oare dintre femei ar putea indura ce-ai indurat tu? Nu multe, asta e clar. Dar asta nu inseamna ca celellate femei nu au puterea de-a iubi la fel de mult sau de profund ca si tine, ci pentru ca au puterea de a pune piciorul in prag atunci cand e nevoie. Acesti "asupritori" reusesc sa creeze o relatie de dependeta atat de puternica incat "scalvul" sa nu poata sa-si revendice libertatea. Faptul ca tu erai o copila cand l-ai cunoscut, iar el era deja trecut prin viata, independent dpdv financiar (avea propria afacere) a facilitat si mai mult subjugarea ta. Tu erai copila pe care el a cautat s-o modeleze dupa cum a vrut muschiul lui. Genul asta de dependenta incearca sa-l stabileasca si unii parinti fata de copiii lor, incostient desigur (vezi cazul fetei care a fost pusa sa se casatoreasca cu Italianul pervers si care era terorizata de parinti si care totusi nu se putea rupe de ei - povestit aici de o membra de pe grup). Asta nu demonstreaza decat cat de defectuos vad iubirea unii oameni, confunda iubirea cu asuprirea, se cred mici Dumnezei pe pamant. Dovada faptul ca imediat cum tu ai "indraznit" sa-ti manifesti libertatea (ai plecat fara ca el sa-ti dea voie) el si-a schimbat imediat atitudinea, din tartor a devenit unil. Nu te-a crezut niciodata suficient de puternica pentru a-l parasi, iar cand ai facut-o a crezut ca te va coplesi cu rugaminti de a te intoarce.
Din pacate, si eu sunt o fiinta la fel de slaba ca si tine. Mi-am pus de mai multe ori intrebarea, mai ales de cand citesc pe acest forum si am vazut nenumarate cazuri si situatii, "Ce as face daca maine as afla ca sotul ma inseala? L-as parasi fara sa cartesc, l-as ierta si asa trece peste?" Chiar daca mi-ar placea sa cred ca as fi brava, trebuie sa recunosc ca asa face parte din categoria celor care ar trece peste. Sunt prea slaba sa pot sa-mi inchipui ca ma pot rupe de el, sunt prea slaba sa infrunt viata de una singura fara sa-l am alaturi. Slava Domnului ca soarta mi-a scos in cale un om care ma iubeste si cu o etica greu de zdruncinat.
Si Slava Domnului ca toata povestea asta s-a terminat pentru tine si viata te-a rasplatit pentru cat ai suferit si ai indurat. Iti doresc sa aveti un bebe sanatos si voios si sa nu mai ajungi vreodata sa traiesti macar a 10-a parte din ce-ai trait in acesti 10 ani, iar viata sa nu te mai puna la astfel de incercari. Banuiesc ca fiecare mangaiere pe obraz sau vorba buna ai invatat sa le pretuiesti cum putine dintre noi o facem.
"Tot ceea ce nu te doboara, te face mai puternic"
Alecsia spune:
M-a impresionat povestea ta.Credeam ca nu mai este nimeni ca mine.Eu tocmai am intrerupt o relatie de aproape 5 ani.Sau ...asa vreau , sper sa si reusesc.Te admir ca ai avut curajul si puterea sa-ti vezi de viata ta , sa lasi in urma tot ce a fost, dar ceea ce nu inteleg este de ce ai rabdat atatea? La mine povestea e putin altfel, eu am de a face cu un om care nu stie ce vrea de la viata, nu se vede niciodata angajat,si care are nevoie de o a doua mamica.Ca practic m-am cam saturat sa-i veghez fiecare pas.
Iti doresc multa fericire si sanatate tie si lui bebe.
Mihaela