Nu ne mai intelegem!!

Buna fetelor! Pana mai ieri aveam impresia ca pot fi o mamica ideala,care sa isi inteleaga propriul copil,sa stie cand sa ii dea voie sa faca ceva si cand nu,unde are voie si unde nu,insa de la o vreme pur si simplu ma depasesc aceste probleme carora nu le mai pot face fatza psihic si fizic...Fizic pentru ca am multe de facut,nu stau numai cu copilul,si psihic pentru ca nu pot si nu stiu cum sa procedez cu fetita mea,(2 ani si 4 luni)care are o personalitate destul de puternica,si o energie extraordinara incat sa nu faca ce ii spun eu,sa nu isi stranga jucariile niciodata,face numai ce stie ca nu are voie,are si unele iesiri in public care pe mine ma fac sa rosesc,in semnul ca mai atinge cate un copil,daca vrea ceva dintr-un magazin si ii spun "nu", tipa la mine si ridica si palmuta;si nu ca i-as fi facut poftele mereu,nu am invatat-o cu "de toate"jucarii i-am cumparat mai rarut,tocmai pentru a aprecia aceste mici eforturi din partea noastra...Are momente cand intelege foarte bine de vorba buna,si momente cand vrea 2-3 la fundulet caci altfel nu o potolesc;insa de la un timp nu mai am rabdare,tip la ea si probabil ca imita la randul ei comportamentul meu.Merge la cresa pana pe la ora 16,si cand vine acasa,este si foarte obosita caci nu prea doarme asa bine acolo,si de aici pornesc multe certuri:ca vrea nu stiu ce si nu stiu unde...;si uite asa ma enervez de tare ca ii dau la fundulet zdravan dupa care ea urla de nu se poate si eu ma pun pe plans intr-un colt al casei,din cauza remuscarilor:de ce am dat in ea,de ce nu am pus altfel problema...etc...Nu stiu poate sunt eu prea pretentioasa,si cer prea multe unui copil atat de mic,sau poate chiar nu mai am rabdare deloc cu ea,insa voi va confruntati cu astfel de probleme?mi-ati putea da va rog niste sfaturi care sa ma ajute sa trec altfel peste ceea ce copilul face,sau strica...Cand vine vremea sa o iau de la cresa,abea astept sa o vad,sa o iau in brate si sa ma bucur de zambetul cu care ma inatampina cand ma vede,de bucurie,insa pe drum, cateodata,trebuie sa faca circ cu mine ca nu o iau in brate daca vrea ea,iar eu am de ceva timp dureri de spate care ma supara seriosin ultima vreme si nu pot sa o car mai ales asa gros imbracata.Multumesc ca ati ascultat aceasta "mica-mare"probema a mea care ma apasa in ultima vreme si ma deprima in acelasi timp... .. Vreau sa va spun ca toata lumea e inebunita dupa ea,vecinii din bloc o iau pe la ei sau cand ne vad pe afara stau de vorba cu ea,ce sa mai cam toata lumea o rasfata,si probabil ca in viziunea ei mami si tati sunt "calaii"sau cei care nu o inteleg .... Multa sanatate !!!
Mamica lui Jill...

Ira spune:

Doamne, cred ca am stat 5 minute sa ma uit
la poza fetitei tale...
Este extraordinar de frumoasa si de desteapta,
se vede dupa ochi!Fantastic!


Iarta-ma ca iti spun asa de direct,
poate par dura,
dar cred cu toata convingerea ca tu esti de vina
in relatia ta cu Jill.
Am citit pe undeva un articol pe site
care scria ca copiii care se rasfata
nu sunt suficient de iubiti
adica cei care se simt in siguranta
nu simt nevoia sa se dea in spectacol in public,
sa ceara des in brate, etc.

Problema e ca tu nu stii sa-i arati ca o iubesti
sau ea nu percepe semnalele tale de iubire.
Ai gresit foarte mult ca ai batut-o la fundulet
si ca ai tipat la ea,
in felul asta ti-ai aratat si fata de ea si fata de tine
slabiciunea de a nu sti sa rezolvi problema altfel.
Eu acum nu-ti pot da solutii,
fiecare situatie se rezolva in particular,
va fi si mai greu sa repari si sa refaci totul ca la inceput,
dar trebuie.
Sa stii ca ea ridica mana la tine si la ceilalti copii
pentru ca te ia pe tine de exemplu...

E pacat sa continui asa
pentru ca va fi din ce in ce mai greu sa rezolvi aceasta problema.
Eu cred ca trebuie sa privesti aceasta situatie
foarte serios si foarte matur
daca vrei sa aiba o finalitate onorabila.

cu drag,
Irina

ps. Crede-ma, rar am vazut o fata de copil
care sa ma impresioneze asa de mult!

Irina si Sofia cea jucausa

Samara spune:

Eu nu sunt mamica dar citesc mai peste tot pe forum ca sa invat. Am vazut-o pe Jill si am ramas placut impresionata, e o fetita foarte frumoasa. Sa iti traiasca si sa fie cumintica, Gabriella! Te sfatuiesc doar atat sa nu o mai bati. Si mama mea ne batea pe mine si sora de la varste foarte mici, iar eu de frica sa nu mai iau bataie de multe ori cand greseam sau faceam ceva rau, luam o nota proasta, minteam sau nu spuneam doar ca sa nu fiu batuta si ma obisnuisem sa dau si in sora mea, iar aceasta s-a invatat sa ridice palma chiar si la mama. Mama noatra se e nerveaza repede si ridica tonul si de aceea nu ne-am putut apropia de ea si multe din chestiile pe care le discuta mama si fiica, noi le discutam intre noi, fie cu prietenele. Sora mea mai locuieste inca cu mama dar nu se inteleg, mama nu are rabdare sa o asculte, incepe sa tipe, iar sora de multe ori o evita iar cand nu mai suporta se tipa si ea la mama!

Mult succes si sper sa va intelegeti cat mai bine!

Samara care vrea sa fie

Jackie spune:

Draga Gabriella,
Te inteleg foarte bine cind spui ca fetita are o personalitate puternica si e plina de energie...si a mea e la fel si face tot felul de figuri si asta de multa vreme, ca ne apropiem de 5 ani. M-am lovit si ma mai lovesc de toate problemele tale, inclusiv momentele cind te lasa nervii. Si nu cred ca se pune problema, cum scria cineva, ca nu se simte copilul iubit sau in siguranta, si de aia ar proceda asa. Eu cred ca tine si de temperamentul copilului. Le-am studiat de exemplu pe colegele ei de gradinita si vad ca sint alte fetite mult mai linistite, mai docile, pe cind a mea zici ca e pe baterii. Si evident ca atunci cine exagereaza mai ia citeva la fund. Stiu ca nu e bine, nici nu prea are efect, dar sint momente cind o cauta cu luminarea - asa ca nu esti singura care trece prin situatia asta, cu tot cu remuscarile aferente. Trebuie sa eviti sa te lasi provocata (asta mi-o spun si mie!) si ai sa vezi ca o sa mai incepi sa te intelegi cu ea pe masura ce sa mareste si isi gaseste preocupari de copil mare. Uite, si eu am avut o perioada cind dusul la cumparaturi era un chin si eram obligata sa o iau cu mine, dar acum s-a potolit. La fel si cu strinsul jucariilor...acum stie ca daca isi rastoarna lada cu minuni trebuie sa le si puna la loc...
Pina la urma o sa fie bine!

klavier spune:

draga Gabriela,

noi avem o fetita de 2 ani si aproape 3 luni, deci sunt destul de apropiate ca varsta. junioara e foarte jucausa si activa si de multe ori ni se bat interesele cap in cap.

asemanarea cu ce povestesti - si o eventuala solutie - e ca intr-un timp ii mai scapam si noi cate o palmuta la fund sau peste mana daca nu o mai puteam controla in nici un fel. Dupa vreo luna incepuse si ea sa dea in noi si oricum nu era mai usor de potolit daca facea vreo criza de personalitate. din fericire mi-au cazut in mana niste carti impresionante de Alice Miller (psiholog, trateaza copilariiile traumatizate) - si chiar daca ceea ce povesteste ea e mult mai grav decat palmuta accidentala pe care o primea Adriana, mi-am promis ca nu o sa o mai ating niciodata. dupa vreo luna a incetat si ea sa dea in noi si de atunci ne intelegem mult mai bine.
pe de alta parte, si oboseala de la cresa - si faptul ca sta mult departe de tine - o face sa fie asa de iritabila. Adriana a mers si ea la cresa suficient, acum sta acasa pentru ca in ianuarie vine bebe 2 si eu oricum nu mai merg nicaieri, deci ne-am hotarat sa nu o mai ducem. eventual incearca sa ii dedici exclusiv orele de dupa cresa, incearca sa iti lasi oboseala deoparte - stiu ca e aproape imposibil din proprie experienta, dar asta va poate ajuta. copiii simt foarte bine cand parintele e stresat, fac scandal, parintele se streseaza si mai tare si tot asa.

singura metoda "educativa" (?) pe care o folosim acum e cam asa: cand incepe sa urle ca nu ii convine ceva - si e o dorinta imposibila, ca de exemplu "bomboane" din cutia cu medicamente, o trimit in camera cealalta si ii spun sa se intoarca doar dupa ce s-a potolit. de obicei urla 10 secunde dupa care se opreste si asculta. atunci o intreb: Gata? ti-a trecut? vii sa te iert? si vine cu o fata spasita de trebuie sa ma abtin puternic sa nu pufnesc in ras - dar si ea isi da seama de asta - ma ia in brate, o pup si ii spun ca am iertat-o. si cu asta i-a trecut.

sper ca te-am ajutat macar un pic.

Adriana

ponicid spune:

Gabriella si eu mai patesc ca tine: o cert, ridic tonul, ii mai dau la fund si apoi imi pare rau ca nu am stiut sa rezolv situatia in alt mod. Problema este ca cea mica seamana cu mine ca temperament. Amandoua suntem ca niste vulcani si cand ne suparam si cand ne bucuram. Iar cand ne suparam ies scantei. Amandoua avem personalitati foarte puternice iar eu in 99% din cazuri am si mai multa minte decat cea mica. In 99% din cazuri incerc sa driblez conflictul, sa-i explic, sa-i abat atentia si toate cele bune, de-mi vine sa ma felicit in oglinda pentru tact. Ei dar ma prinde uneori si cu capsa pusa. Si dupa ce am treaba, am probleme si toate cele mai ma haituie si ea de imi vine sa. Si atunci imi ies din fire si stricam relatia. Chiar daca am avut dreptate sa ma burzuluiesc la ea, intotdeauna imi pare rau apoi.
Ce incerc eu sa fac? Incerc sa ma controlez cat pot eu de tare. Daca mi-am iesit din fire, cand ne calmam amandoua ii explic in liniste de ce m-am suparat si ce astept alta data de la ea. Daca consider ca mi-am iesit din fire prea usor sau realizez ca de fapt copilul n-avea de unde sa-si dea seama ca face un lucru rau imi cer scuze. Eu toata viata nu am spus iarta-ma cuiva. Am invatat sa fac acest lucru cu copilul meu. Ii spun iarta-ma ca am fost nervoasa si te-am certat prea tare pentru un lucru atat de mic. Seara la culcare, daca peste zi am avut un conflict ii spun haide sa ne rugam sa ne ierte Doamne-Doamne pe tine pentru ca nu m-ai ascultat iar pe mine pentru ca am tipat la tine.
In alta ordine de idei, incerc sa fiu foarte afectuoasa. Si daca numai trece pe langa mine ori o mangai, ori o pup, ori numai o ating. Daca in majoritatea timpului copilul iti simte dragostea si intelegerea, atunci cand ai un conflict cu el il va supara foarte tare si o uitatura mai dura sau un ton mai rece si nu trebuie sa mai ajungi la bataie. In ceea ce priveste faptul ca se simte atrasa de vecinii pe care ii considera mai buni decat pe voi parintii gandeste-te daca cu mintea lor aia mica nu au pe undeva dreptate: cand se duce la un vecin, acela ii face toate poftele, nu ii impune interdictii, este numai lapte si miere pentru ca copilul este un musafir mic si dragalas pe care il are ca oaspete 20 minute si gata. Copilul nu are cum sa-si dea seama de toate astea.
Si nu in ultimul rand gandeste-te ca in jurul varstei de 2 ani este perioada "micii adolescente". Toti copiii sunt naravasi la aceasta varsta. Pe la 3 ani si ceva devin mai intelepti si nu mai simt nevoia sa se dea cu fundul de pamant cand nu-i satisfaci vreo dorinta.
Asa ca, rabdare si tutun ca vor veni si zile mai bune!

Daniela, mamica de Ana-Maria

mamica dulce spune:

draga gabriella,am citit problema ta,ti.am vazut minune de fetita(apropo,o cer de nevasta pt fi.meu)si,desi inca mai avem pana implinim doi ani..eu cred ca traiesc acum o varianta a crizelor lui Jill...Marc a inceput de curand sa faca asa niste scene de ma lasa cu gura cascata,si nu e departe timpul cand o sa.mi urle in magazine sau sa bata copii(pe mine ma pocneste si ma pisca de nu ma vad daca nu fac ce vrea el..si eu NICIODATA nu l.-am "alintat" la fund cu palma,deci nu are de unde sa stie din alta parte decat propria lui imaginatie si nervi.
si sigur se simte iubit al meu,la fel cum sigur se simte si Jill,este doar caracterul mai iute al lor(marc parca are elice la fund)

greseala pe care realizez ca am facut.o (si cred ca si tu) este ca,la primele semne de personalitate am cedat fara discutii..vrea copilul,mama da imediat si acum nu are rabdare sa asteüte o clipa,tranteste si arunca,se da cu fundul de pamant,ma trage de par si alte pozne.

eu asta incerc sa schimb acum,atitudinea mea-sper sa am noroc,ca marc are doar un an dar este foarte precoce)insa fara palme la fund si tipete,desi ma lasa si pe mine nervii si.mi vine sa.i trag doua palmute peste pampers sau pe manuta cand face ce vrea el,desi stie exact ca nu e voie( si stiu sigur ca stie pt ca..ex: vrea sa faca ceva ,o pozna mare..cand sunt acolo ii spun de 10 ori Nu,mami nu e bine,se uita la mine milog si il vad ca abia se abtine dar cum am intors capul a comis.o)
multa bafta ,sa ne tii la curent!


http://www.desprecopii.com/chatnew/Desprecopiichat/PaginapersonalaView.asp?nickname=mamica%20dulce

tinatache spune:

eu iti recomand din toata inima cartea Dr Spock, tocmai a anuntat aici pe site cineva ca a reaparut. Nu-ti spun mai multe, decat ca e f buna, ca psiholog il consider un profesionist f bun. Si are un capitol separat pt copilul intre 2 si 3 ani. Pupici!

Cristina, mamica cu burtoaie

Mazarica spune:

In primul rand sa-ti traiasca minunea ta frumoasa. E superba .
Eu am un baietel de 11 luni si deja ma confrunt cam cu aceleasi probleme. Eu am intrebat si medicul daca la varsta lui percepe pedeapsa sau cum sa procedez cand incepe a urla nejustificat. Sfatul a fost sa-l pedepsesc atunci cand da in mine.
Are o placere nebuna sa mearga pana la televizor si sa-l inchida. I-am spus de cateva ori ca nu are voie, mi-a ras in nas, apoi l-am pus in carut si l-am dus in alta camera. A plans 5 minute, apoi iarasi a venit tinta la telvizor, iarasi dus in alta camera. Cand l-am readus in camera cu televizorul, aceeasi tinta, dar i-am spus ca daca se atinge de televizor se intoarce in cealalta camera: si-a schimbat brusc directia, iar in acea seara nu s-a mai atins de telvizor.
Bine, ca a doua zi am luat-o de la capat, asta e alta poveste, dar macar mi-a demonstrat ca intelege si ca daca vrea poate sa asculte.
Eu cred ca daca ai discuta cu fetita ta, i-ai explica pe un ton calm ca esti obosita si n-o poti lua in brate, te-ar intelege.
Am observat ca de vorba buna , cu explicatii si eventual cu pedepse copii sunt mult mai receptivi. marea majoritate a copiilor nu reactioneaza la bataie, chiar se obisnuiesc cu ea si nu reactioneaza la ea, in schimb sunt mult mai sensibili la o pedepsa.
Daca isi doreste foarte mult ceva, promitei ca va avea lucrul respectiv daca e cuminte sau altceva. Dar, neaparat trebuie sa te tii de cuvant.
Rabdare si tutun , de asta avem nevoie .

Gabriella spune:

Fetelor,multumesc foarte mult pentru parerile si sfaturile voastre care imi sunt atat de folos,unele ma linistesc,altele ma fac sa imi revizuiesc comportamentul,altele imi dau de gandit,va dati seama cate imi trec prin minte citind parerile voastre....Nu se pune problema ca nu stiu sa ii arat dragostea mea copilului,de foarte multe ori am iertat,cand si-a dorit ceva care nu era pentru ea am consolat-o cu mangaieri si vorbe frumoase in ciuda crizelor care le facea;uneori am impresia ca poate nu ii atrag atentia cand trebuie,poate cedez cateodata,in ciuda faptului ca are o restrictie(de exp daca eu am coca cola pe masa,si ea stie ca nu are voie sa bea,mai cere cateodata si chiar face crize daca nu ii dau;eu ca sa se linisteasca sa nu mai urle ii dau sa guste,binenteles ca ea pricepe aceasta victorie castigata de ea si va mai cere si a2-a si a 3-a oara)Asta este un exemplu care mi-a venit in minte acuma dar sunt -n... Nu stiu,cred ca s-a inrait foarte mult si la cresa,ptr ca acolo invata multe lucruri bune dar si negative...Intradevar,cum spunea cineva tine foarte mult si de temperamentul copilului,pentru ca sa stiti ca in Romania parintii au o alta educatie,nu toti gandesc din punct de vedere psihologic al copilului,ci pur si simplu pentru ca asa le dicteaza constiinta,si acei copii am vazut ca sunt destul de educati,ceea ce am urat dintotdeauna ca ,copilul sa aibe un respect de frica si nu din inima....Sper sa nu va ganditi ca sunt un "calau",Doamne imi iubesc fetita mai mult decat orice pe lume si ii multumesc lui Dumnezeu ca macar este sanatoasa...Nu m-am suparat,fiecare om vede lucrurile din punctul lui de vedere si le intelege numai daca a trecut prin ele,insa stiu ca e doar vina mea,dar asta nu inseamna ca fetita nu se simte iubita;e o idee foarte buna cea cu trimisul in alta camera,am cunoscut pe cineva care facea acest lucru si avea succes insa credeti-ma ca eu nu pot sa o trimit,nu am incredere pentru ca cine stie ce mai strica pe acolo,de regula sare in pat si imi e frica sa nu cada,trage de tapet de un colt pe care evident tot ea "l-a inceput",zilele trecute statea culcata in fata usii de la balcon,va inchipuiti ce frig venea pe acolo,ca avea obrazul si urechea rece ca gheata.Acuma are febra mare 39 cu 4,nu stiu daca i se trage de atunci,ca mai si tusea,si nici nu stiu de cand statea ea acolo 5-10-15 minute;pentru ea era un mod de joaca...Multumesc inca o data,stiam eu ca sunteti niste mamici intelepte si ca ma pot baza pe voi, de aceea am apelat la opiniile voastre care au mai facut lumina in sufletul meu si m-au facut sa imi revizuiesc atitudinea acolo unde este cazul!!! Multa sanatate si tot ce va doriti!!!!! Mamica lui Jill...

gabrielat spune:

De unde poate fi procurata cartea de care vorbiti?
Poate ma ajuta si pe mine sa ma inteleg cu baiatul meu de 5 ani care are o personalitate prea puterica si este foarte incapatanat.

gabi