Divort dupa o viata impreuna

feliceara spune:

Informatia o am de la mama, care m-a rugat sa intervin pe langa tata sa-l conving sa nu bage divort. Initial nu am crezut-o, am zis ca exagereaza, ca nu poate fi asa de grav intre ei. Dar am vorbit si cu tata ulterior si mi-a confirmat.

Mi-am luat inima in dinti si le-am vorbit in weekend. Le-am explicat ca daca mai exista sentimente bune in relatia lor, un consilier marital poate sa ii ajute. I-am rugat sa ia in considerare optiunea asta.
Din pacate nu cred ca mai sunt solutii pentru ei. Mama a abordat subiectul complet gresit dupa parerea mea. Ii reprosaza tatei ca vrea sa distruga tot ce-au facut o viata impreuna (si nu parea sa se refere la partea sentimentala ci la material ). L-a acuzat de infidelitate din nou, si tata parea resemnat.
Am citit toate raspunsurile si va multumesc. Subiectul asta e dureros pentru mine, e greu sa intelegi cum se destrama o relatie pe care o credeai solida, acolo tot timpul.
Cineva se intreba cat de apropiati suntem de tata. Sunt foarte apropiata de amandoi, au fost parinti foarte buni si ma doare sa-i vad in situatia asta.
Tata munceste mult, mai ales pentru ca fiind singurul sustinator trebuie sa compenseze. Nu are de ales, nu suntem bogati.
Faptul ca lucrurile se rezolva financiar la un divort il stiu. Dar as fi preferat o alta rezolvare, una in care ei sa nu se desparta.
Nu ma pot convinge sa-mi intreb tatal de amanta, nu pot concepe ca tata ar putea face asa ceva.

marius spune:

Va trebui sa risti.
Logic exista doua posibilitati.
1. Sa fie real
2. Sa nu fie real.

Am sa iau al doilea punct prima data pentru ca este mai usor.. cel putin teoretic.
Daca tatal tau nu are nici o legatura externa (si eu asta cred cel putin) atunci problema majora este de ordin psihologic(psihiatric) la mama ta. Exista probabilitatea sa aiba deviatii de perceptie si implicit comportamentale care se pot agrava in timp. In acest caz cred ca ar fi foarte bine sa fie consultata initial de un psiholog si ulterior de un psihiatru. Este mai neplacut dar ... tangibil.

Daca insa tatal tau are o legatura cu o terta persoana indiferent de natura sexuala sau nonsexuala a acestei legaturi in fond nici macar nu conteaza natura relatiei ci existenta ei, deja lucrurile se complica. In acest caz chestia cu psihiatria de la punctul de mai sus cade total pentru ca exista o motivatie reala. In acest caz trebuie discutat calm dar foarte direct cu tatal tau in mod particular (separat/privat) pentru a afla ce anume doreste si mai ales cum vede el soarta sotiei actuale. De asemenea cred ca ar fi foarte foarte bine sa fie lasat sa povesteasca cum doreste el, ce anume il doare, ce anume are de reprosat si atentie...dupa toate acestea eu de exemplu l-as provoca sa vad ce solutii crede el ca ar putea sa existe din punctul lui de vedere. Insa trebuie rabdare, confidenta si foarte mult calm. Mare atentie la solutiile care ar fi avansate. De foarte multe ori acestea sunt realizabile si reprezinta rezolvarea problemelor.
Atentie insa ca de multe ori sunt disimulate. Trebuie calm, rabdare si o pozitie pozitiva.
Dar se poate.

carolinah spune:

Eu zis sa-i asculti pe fiecare in parte cand/daca vor sa discute subiectul cu tine, sa nu tii partea nimanui si sa ii lasi sa faca asa cum cred ei de cuviinta. E relatia lor, anii lor impreuna, tu esti (chiar daca matur) copilul lor.

histamina spune:

m-am abtinut a raspunde pana acum.
dupa ani d ebautura,tata a renuntat,aproape de tot.sa fie vreo 15 ani.
bun.mama tot a inceput cu amanta lui taica-tu in sus si in jos.
eram exasperati.tata a fost un alcoolic,mama o depresiva fara capacitatea de a fi puternica.a facut copii strict sa o apere de tata, iar pe mine si pe gemanauta nu ne-a dorit.punct.
asta e realitatea.
numai ca ne-a dat de gandit chestia cu amanta cand tata s-a dus la vecin la spital ,la urologie si omul ne-a zis ca e moarta si-n gropata.
atunci am intervenit.nu stiu cata dreptate a avut vecinul si nici nu cred ca are,sincer,DAR, la evaluarea psihitrica la mama a iesit dementa de tip mixt.obesia amantei, obsesiile engative de o viata de fapt asta anuntau.

indiferent de deznodamant,duceti-o la psihiatru,pt ca,daca e bolnava,tatal tau nu v aputea divorta si ceea ce e cel mai important, va urma un tratament care sa ii faca si ei viata mai usoara.nu e fericita asa.

Alice12 spune:

Am cunoscut un cuplu in US care s-a recasatorit cand erau la 65 de ani, amandoi cu foste casatorii la activ, cu multi copii si nepoti. Au traiat foarte fericiti inca 25 de ani. El a murit anul trecut. Si mai mult, tatal unei colege la lucru se va casatori in iunie si are 80 de ani, copiii si nepotii sunt foarte bucurosi pentru el. Ii admir pe oamenii astia care gasesc resurse sa se bucure de viata la orice varsta.

Pentru autoarea subiectului: si eu as fi foarte socata daca paritnii mei ar divorta dar cred ca e important sa fie fericiti. Va fi mai greu pentru mama ta care este croita dupa modelul de tip vechi de sotie. Inteleg ca nici ea nu este foarte fericita in casatoria actuala dar cred ca ea gandeste ca "este rau cu rau dar mai rau fara rau". Daca nu mai este sansa unei reconcilieri intrei ei, poti sa-i oferi suport si la telefon, e important sa vorbeasca cu cineva. Poti sa-i prezinti partile pozitive ale acestei despartiri. Ea va considera despartirea asta o catastrofa dar da-i exemple de alte femei care au trecut prin asta si care nu numai ca au supravietuit dar sunt si fericite. Poate cunosti cazuri din astea printre cunoscutii tai. Puteti sa puneti mana de la mana si sa-i cumparati o vacanta in fiecare an, poate sa mearga cu o prietena daca are sau cu fratii tai pentru cativa ani. Mama si tata( in jur de 62 de ani) merg in vacanta separat cand nu au cu cine lasa gospodaria de la tara, merg cu prietenii/prietenele, si imi spune mama ca sunt multe femei in Romania care merg fara soti in vacante si ca se simt foarte bine. Nu merg in statiuni scumpe ci la alea mai de tip vechi, unde oamenii se duc pentru ape termale. Dar de fiecare data se simt foarte bine si nu le judeca nimeni ca sunt acolo fara barbati. Exista speranta pentru mama ta daca ar divorta si in Romania.

inbox spune:

feliceara, stiu ca pare socant ce se intampla cu parintii tai, dincolo de tot ce au spus fetele, ca pana la urma este normal sa schimbi ceva la viata ta la orice varsta ( iar schimbarea asta nu vine dupa o neintelegere, cred ca sunt ani buni la mijloc in care lucrurile nu mai erau ce pareau a fi), incearca sa fii alaturi de mama ta cat poti, eu stiu de la maica-mea, care este o fire foarte independenta si cu mentalitati total opuse a ceea ce ai scris tu despre mama ta, plus ca era mult mai tanara...a facut o depresie de te lua groaza, nu-ti spun ce ganduri ii treceau prin cap, ajunsesem de o pazeam sau trageam de ea la propriu sa o scot din casa...ma duceam la scoala cu frica, sa nu o gasesc cine stie cum acasa...

Nu vreau sa te sperii, ci doar sa nu treceti cu vederea aspectele astea! Ea acum se cramponeaza, poate aiurea de apartament, de munca de o viata...fiindca de asta este invatata sa se cramponeze....