Divort dupa o viata impreuna

Buna
Citesc de ceva timp subiectele de pe forumul acesta, dar mi-am facut cont special ca sa cer un sfat. Sunt intr-o mare dilema, parintii mei au decis sa se desparta dupa o viata petrecuta impreuna. Ma rog, au decis e prost spus, mama nu doreste divortul si este chiar disperata ca tata a deschis discutia asta.
Eu nu sunt aproape de ei iar frati mei au fost ori prea preocupati ca sa observe ruptura ori pur si simplu nu au dorit sa intervina.
Sincer nici eu nu stiu exact ce anume as fi putut face sa ajut la repararea relatiei dintre parintii mei. Ma gandesc la cat de greu imi este mie sa-mi mentin relatiile si ma gandesc ca nu sunt de loc ce-a mai indicata persoana sa intervin.
Credeam/speram ca relatiile care au rezistat atata timp sunt solide, credeam ca parintii mei sunt intr-o relatie buna dar m-am inselat.
Se pare ca nu-si mai vorbesc de cativa ani desi stau in aceeasi casa. Mama e casnica, si sincer uneori chiar mi-as dori sa iasa din rutina asta de "spalat, calcat, sacrificat pentru copii/nepoti". I-am sugerat hobby-uri, un job "de placere" care sa-i aduca un venit personal cat de mic si socializare a refuzat tot. Tata munceste, prea mult zic eu pentru varsta lui (60 ani), uneori si cate 10 -12 ore.
Initial discutiile dintre ei se porneau pe chestii de casa, o renovare pe care mama dorea sa o faca, mobila care trebuie cumparata. Apoi mamei mele i-a intrat in cap ca tata are amanta (chestie pe care eu nu reusesc sa o digerez oricat de mult m-as stradui). S-au certat se pare si pe treaba asta (eu n-am stiut), iar fratele meu sustine ca atunci cand l-a intrebat pe tata de amanta tata i-a confirmat. Eu insa cred ca tata s-a saturat de acuzatii si i-a zis-o doar asa ca sa scape de ei.

Nu stiu ce sa fac, in caz de divort, mama sigur va intra in depresie. Nu mai vorbesc de implicatiile financiare (nici unul nu are bani de platit partea celuilalt din apartament, piata e cum e sigur trebuie sa-l vanda si sa imparta banii si raman fara nimic).

Si mai rau este ca eu nu stiu sa vorbesc cu parintii mei despre asta. La noi in familie ei au fost capul si noi doar faceam ce ziceau ei, imi e greu acum sa ma transform in cel care descurca itele relatiei lor. Daca ar fi vorba de prieteni de-ai mei le-as zice consilier marital, dar cum sa zici parintilor tai asta? Cum o pui in cuvinte?
Nici macar nu imi pot aduna cuvintele sa il intreb pe tata daca chiar i-a cerut mamei divort.

Imi cer scuze de incoerenta si cantitatea mesajului. Ma simt ca intr-un meci de box, unde iti vin loviturile din toate partile si tu nu mai reusesti sa parezi.

michelle7 spune:

Imi pare rau pentru ce ti se intampla, din pacate doar ei doi stiu ce e intre ei. Ai putea eventual sa vorbesti cu fiecare in parte separat fara sa judeci si de abia dupa aia sa tragi concluzii si sa ii sfatuiesti

marius spune:

Ce inseamna "parintii mei au decis sa se desparta?" De unde ai informatia aceasta? Detalizaa doar aceasta idee atat cat se poate.

eumada spune:

Amanta la 60 de ani?

Eu zic sa incerci sa vezi care e adevarul....parintii tai te iubesc si ar putea,de dragul tau sa incerce sa discute...esti departe,dar daca ai merge la ei sau ai incerca sa-i aduci la tine pentru cateva luni......

Elle_seb spune:

Feliceara, nu este o situatie absolut deloc placuta, insa in cazul lor nu cred ca va conta prea tare parerea ta.
Daca ar fi fost ambii de acord, poate ar fi fost mai usor, insa daca mama ta nu vrea divortul, ea va fi, asa cum stii, cea care va suferi cel mai mult. Poate ca i-ar face bine mamei tale sa o iei un pic la tine, sa mai iasa din rutina asta zilnica, sa vada alta lume si cine stie, poate tonusul ei emotional se va schimba un pic. Cunosc femei trecute de prima tinerete care efectiv se schimba atunci cand au contact cu occidentul, cu alte tari, cand au sansa sa cunoasca si alt fel.
In ce priveste apartamentul, poate o solutie de compromis ar fi buna in cazul in care se vor desparti: sa-l pastreze pentru voi, copiii, unul dintre ei sa plece in chirie iar chiria celui care pleaca sa o plateasca ambii parinti.

Adela99 spune:

marius, feliceara a spus si "Ma rog, au decis e prost spus, mama nu doreste divortul si este chiar disperata ca tata a deschis discutia asta." probabil a aflat de la fratele ei "fratele meu sustine ca atunci cand l-a intrebat pe tata de amanta tata i-a confirmat".

eumada, ce te minunezi, feliceara a spus ca tatal ei are 60 de ani, lucreaza, inca prea mult - deci e sanatos, n-a spus ca sta sa moara. e viu! chiar daca are 60 de ani. chiar ai impresia ca viata, implicit cea sexuala se termina asa pe undeva in prag de 50-60? :)

femiceara, spui ca "Se pare ca nu-si mai vorbesc de cativa ani desi stau in aceeasi casa" ... no, aici trebuie sa inceapa: sa vorbeasca unu' cu altu', nu sa se certe sa-si vorbeasca. nu cred ca o separare de moment (unu' din parinti in vizita la tine) aduce vreo rezolvare. da' poate merita incercat totusi.
io le-as spune sa se apuce sa comunice unu' cu altu', sa-si spuna pasu', poate se mai poate salva ceva, poate reusesc sa se-nteleaga unu' pe altu' ... ca doar nici asta nu e viata sa imparti doar apartamentu' unu' cu altu', fara o vorba, un gest de tandrete ca sa nu zic sex sa n-o uluiesc pe eumada :)

marius spune:

Da, reformulez....

De unde ai informatia ca tatal tau a deschis discutia de a divorta? Ai fost prezenta, ti-a spus tie tatal/mama in mod particular?
Ma intereseaza tatal tau in mod special. Povesteste-mi despre el.

eumada spune:

Mie mi se pare ca la o varsta la care este bunic,ar trebui sa fie si matur in gandire si impacat cu viata....

Si cu alegerile facute...ma gandesc ca "iluminarea" se produce ca urmare a unor fapte,insa unde e intelepciunea varstei?Care poate ajuta la punerea in balanta a tuturor faptelor?

andacos spune:

Da' sotzul colegei tale...in ce categorie de virsta se incadreaza?

Eu sincer nu stiu care e scopul subiectului,nu i-am intzeles mesajul...pentru ca daca autoarea vrea sfaturi cum sa-si tzina parintzii intr-o casnicie nefunctzionala...si de la distantza...sincer nu stiu cum e posibil.

Eu sincer nu cred ca s epoate face nimic,asta nu e o decizie care sa stea in miinile copiilor,chiar daca ei sunt deja majori si cu vietzi proprii.

Dana

eumada spune:

Mai pe fosta mea colega nu am vazut-o de anul trecut..dar el avea 54 atnci....

Totusi ...am si eu parinti batrani,care au avut si rele si bune,dar nu i-am auzit punand problema asa nici cand tatal meu a avut o perioada foarte proasta...

marius spune:

Da, cred ca este delicat - in general copiii mediaza greu interrelatiile propriilor parinti. In acest caz si mai greu pentru ca profilul familiei este destul de conturat, acea familie "standard" al anilor 1960-1980.