Divort dupa o viata impreuna

eumada spune:

Eu as face tot posibilul sa-i vad fericiti....
I-as ajuta sa descopere,sa vorbeasca,familia asta tipica de care spui,Marius,nu stie sa comunice de multe ori,nu stie sau poate nu constientizeaza cuvant psiholog,psihanaliza...copilul lor i-ar putea ajuta..dar de la distanta e cam greu...

andacos spune:

Madalina si chiar daca ar fi acolo,cum crezi tu concret ca i-ar putea ajuta?

Eu cred ca o doare(pe autoarea subiectului,scriu de pe "raspunde rapid"si nu vad cine a initziat subiectul)sa-si vada parintzii in etapa asta a vietzii,mama mea e moarta d e16 ani si eu inca visez ca "l-a parasit"pe tata pentru un alt barbat!

Dana

eumada spune:

eu pornesc de la relatia pe care o am eu cu ai
mei.Ei m-ar asculta,ar discuta...as incerca sa vad care e de fapt problema.De ce spun vorbe grele...poate ei nu realizeaza.

andacos spune:

Aaa ok,am intzeles!

Insa ...nu stii ce relatzie au ei(copii acestei familii)cu parintzii,nu stii ce viatza au avut(poate chiar a fost o viatza d ecompromis si de-o parte si d ealta,ca asa cum spune si Marius cam asta era trendul anilor 60-70,multzi au stat impreuna doar de teama divortzului renegat chiar si in zilele noastre),sunt atitea enigme...

N-am vazut ca autoarea subiectului sa ne relateze o mare poveste de dragoste intre parintzii ei...deci...nu stiu ce sa spun.

Dana

Eleni spune:

Eu cred ca, asa cum spunea si Marius, parintii tau traiesc intr-un cliseu al casatoriilor din perioada aceea. Mama ta s-a sacrificat, asta e cuvantul vietii ei si automartirizarea a adus multa frustrare.
Tatal tau munceste prea mult, ca sa nu stea acasa sa il toace mama ta. Nu o spun cu lipsa de respect, o spun cu realism.
Eu cred ca ea atata l-a frecat la cap cu renovare/mobile/sacrificul ei ca sta si face de mancare toata ziua/lipsa lui de acasa incat lui i s-a luat.
In cazul in care la modul realist nu are vreo prietena cu care nu neaparat face lucruri de natura sexuala (madalina, de ce crezi ca la 60 de ani unui om, indiferent de sex, nu i se mai poate parea interesanta o aventura?!), este suficienta p vizita a ta sau a unuia din fratii tai, care sa stea cateva zile si sa le explice pe puncte cum nu o sa poata sa isi duca viata separat fix din cauza finatelor (asa cum spuneai si tu o casa vanduta acum e paguba, nici unul nu are bani, etc). Asa ca trebuie pur si simplu pusi pe o directie decenta: mama ta sa nu-l mai toace la cap, el sa ii acorde un minim de aentie pentru ca tine totusi casa...
Eu cred ca buba principala este frustrarea mamei tale, sacrificata prin prisma vremurilor si acum a propriei vointe.
Organizati-va unul sau 2 din voi sa mergeti sa le vorbiti. Eventual cu un preot alaturi, daca tin la relatia lor cu biserica.

marius spune:

Eleni... 100% gandul meu.

buflea spune:

Ideea Elenei e buna ...trebuie aflat in ce stadiu exact e relatia dintre ei ...daca e asa rece si indiferenta de cativa ani, poate e mai bine sa-si dea drumul unul altuia ...
Poate sunt nefericiti de multi ani si n-au avut timp sa se gandeasca la asta din cauza responsabilitatilor zilnice ...acum copiii sunt plecat, sunt cam a finalul vietii, de ce sa nu isi mai gaseasca o gura de fericire, daca asta nu este in familie de ani buni ?
Important este sa stie ca voi copiii veti fi alaturi de ei, de amandoi ...

Eleni spune:

Buflea, putini oameni din soiul asta stiu sa se bucure de viata la final. in pricipiu dupa ce raman fara copii/nepoti, in loc sa se bucure de viata (singuri sau impreuna) intra in depresie. Ei nu stiu altfel, decat sa munceasca pentru noi... nu stiu, nu au fost invatati sa se valorizeze decat prin prisma noastra.

emanouela spune:

Cunosc oameni care la 60 ani sunt mai vii decat mine, decat multi dintre noi....
Clar ca ei sunt nefericiti impreuna...mama ta in "scenariul" zilnic liber ales, tatal tau idem. Eu nu m-as amesteca, eventual i-as ajuta doar sa isi vorbesca, sa-si afle fiecare sursa nefericirii, ei, nu eu...cum nu sunt de acord cu bagatul parintilor/socrilor in familiile copiilor lor, nu sunt de acord nici cu bagatul copiilor in deciziile parintilor....da, iti poti spune parerea, sa-i ajuti daca ti se cere....in rest, le-as fi alaturi indiferent de ce decizie iau.

Rufus spune:

Nu stiu cum le poti fi de ajutor.
Dar un prim pas ar fi, dupa cum deja s-a spus, sa afli variantele lor.
Vei gasi multe informatii in ele.
Asta daca vor dori sa vorbeasca.
Daca nu, accepta te rog faptul ca sunt doi oameni liberi, cu aspiratii si trairi proprii.
60 de ani nu inseamna mort si ingropat, inseamna o simpla varsta.
In orice formula sunt parintii tai (vostri) si merita toata consideratia voastra, indiferent de relatiile dintre ei.
Nu te gandi la implicatii financiare sau orice alte implicatii, lasa-i sa-si rezolve situatia. Daca au fost in stare sa creasca copii, or fi in stare sa-si rezolve propriile probleme...