America/vs/Europa

Salutare, dragilor!
Am citit la "V-ati intoarce in Romania?" mesajul cuiva care spunea ca regreta ca a ales Canada, ca probabil ar fi fost mai bine sa plece intr-o tara din Europa. M-a incitat subiectul pentru ca atunci cind ne-am pus problema sa plecam din tara, prima mea optiune a fost in State, dar sotul meu a fost total impotriva - e drept ca si din cauza unor motive personale care tin strict de distanta, dar si pentru ca, in opinia lui, diferenta ca mentalitate si stil de viata este prea mare fata de Europa si i-ar fi greu sa se adapteze.
Voi, cei care sinteti pe continentul american, sau cei care ati fost si acolo, si in Europa, ce parere aveti? Exista diferente mari, si daca da, in ce constau ele si cum le-ati simtit voi?
Numai bine,
Catalina.

This is the first day of the rest of my life!

oz spune:

Cred ca depinde foarte mult ce iti doresti de la viata. In tarile din lumea noua, SUA, Canada, Australia, Noua Zeelanda aproape ca nu exista traditii, sarbatorile sunt privite mai mult ca niste zile libere asociate cu ieftiniri mari la magazine, oamenii nu prea stiu exact care este legatura intre Craciun si Cristos, etc. Aici, toate, dar TOATE sarbatorile sunt la fel, indiferent daca sunt religioase sau nationale, oamenii le petrec in acelasi fel. La inceput este greu sa treci peste asta mai ales ca atunci cand esti departe de tara devine brusc vital sa ai un brad adevarat care miroase a brad sau sa ai oua rosii, etc. Oamenii isi cunosc foarte bine meseria dar...cam atat, in schimb sunt foarte draguti, saritori si senini, nu au incrancenarea romanului. Venind din Europa (chiar si de est) esti privit mai bine ca ceilalti emigranti, in general asiatici. In Europa venind din Romania esti privit mai degraba ca un tigan.
Intre tarile din lumea noua SUA este mai deosebita, acolo lupta pentru supravietuire este mult mai dura, exista peste 40 milioane de oameni care nu au asigurare medicala, au o cultura pentru munca in stil pompieristic, etc. In Australia am avut asigurare medicala din prima zi, alocatiile pentru copii sunt substantiale, somajul se plateste pe viata, etc. Toti pot trai decent (chiar daca nu lucreaza) si nu exista atat de multi frustrati si dusi cu sorcova ca in State.
Cred ca daca o iei de la inceput Canada, Australia si Noua Zeelanda sunt nemaipomenite, te ajuta foarte mult la inceput, nu te streseaza supravietuirea, poti trai mai mult decat decent dintr-un singur salariu mediu, etc. Odata ce ai diplomele recunoscute si experienta de cativa ani daca inca tanjesti dupa Europa poti sa incerci in UK, unde de obicei poti sa practici fara probleme.

lu.more spune:

Eu cred ca de "adaptare" si "integrare" merg foarte des una fara cealalta. Poti sa te adaptezi foarte bine, sa intelegi cum merge noua societate in care ai ales sa traiesti, sa-i intelegi mentalitatea, sa-ti schimbi metalitatea pentru a te "adapta", dar poate pentru a te integra iti trebuie ceva mai mult timp. Inteleg prin "a te integra" sa fii pe picioarele tale, sa ai un serviciu de care sa fii multumit, o viata mai linistita, mai prospera, in fine... depinde de obiectivele fiecaruia.
Pe de alta parte, poti sa te integrezi repede, dar sa nu te adaptezi asa usor. Adaptarea cred ca depinde foarte mult de capacitatea si de vointa fiecaruia de a accepta "noua lume" asa cum este, cu traditiile ei, fara s-o critice si fara sa faca comparatii cu "acasa".

"In Europa venind din Romania esti privit mai degraba ca un tigan"

Nu stiu ce sa zic...
Primele cuvinte pe care mi le spuneau francezii, vorbind despre Romania, erau "Ceausescu", "tigani", "copii abandonati", sau "prostituate", dar si "Ilie Nastase", "Nadia Comaneci", "programatori". Ma dura sa aud "ai vazut aseara la televizor, emisiunea despre Romania? Ti se rupe sufletul cand ii vezi pe copilasii aia!" Acum aud din ce in ce mai putin asta. Acum aud: "sunt foarte multi francezi instalati in Romania... 75 % din romani vorbesc franceza!!!" Asta le place la nebunie!

Eu nu am fost privita "ca un tigan" deci nu stiu daca se poate generaliza asta, vorbind despre romani.
Bineinteles, vor fi straini care vor pune semnul egal intre "roman" si "tigan", dar nu toti, deci nici aici nu trebuie sa generalizam...
Cred ca multi dintre romani sunt mai competenti decat multi de aici. Depinde de noi sa le dovedim asta. In momentul acela vom fi priviti cum meritam.

tinatache spune:

Depinde si cum pleci in zona respectiva... am sa spun despre noi: am venit aici cu treburile oarecum aranjate, adica sotul avea un job si stia deja limba. Ne-a fost mai usor , in felul asta, decat prietenilor nostri din alte parti ale lumii, unde au aterizat stiind engleza si atat. Asa incat parerea noastra va fi oricum mai buna decat a lor. e clar ca dupa cativa ani s-au estompat aceste dezavantaje insa prima impresie conteaza. In America nu mi-ar place sa locuiesc, daca nu vom putea ramane aici vom incerca si varianta asta insa... greu! Nu e stilul nostru, noi suntem mai ... nu stiu cums a zic, nu suntem f culti, nu stim sa studiem tablouri si opere de arta si sa la comentam cate 1/2 zi pe fiecare insa imi place sa stiu ca am unde merge din cand in cand, ca am tot ce-mi doresc sa vad pe aici pe-aproape: Franta, Austria, Italia... As merge si in Cuba, nimic de zis , insa o data si gata. Tot la cap. asta intra si aspectul general al oraselor, al locurilor... e mai aproape de sufletul nostru.
Cat despre oameni, nu ne-am simtit niciodata tratat altfel, ba din contra, suntem respectati pt pregatirea superioara, cand spui ca ai venit cu green card inseamna: facultate, salariu bunicel, o oarecare educatie. Si mai depinde si cum te porti, cat de repede incerci sa te dai dupa cei din jur, ca daca o tii sus si tare ca esti cel mai tare din parcare si ai venit sa scoti tara lor din ... greutati, atunci normal ca o sa se uite cash la tine. Dar nici sa faci pe milogul si sa te vaiti tot timpul ca la tine in tara e greu si ai venit aici ca altfel mureai de foame.
Un ex: la noi la grupa de joaca uneori se discuta despre turci, care le cam stau in gat nemtilor tocmai pt ca ai creat un fel de "enclava" aici, nu s-au integrat deloc stilului (nu toti, majoritatea) si de fiecare data cand se discuta , nu la modul pozitiv, despre ei, au tinut neaparat sa-mi spuna ca nu e vorba de imigranti in general, sa nu ma simt prost ca nu au nimic cu mine sau cu romanii, sau cu cine mai stie cine, ci doar ca ii deranjeaza f tare ca peste tot este cate o vanzatoare turca ce vb limba lor ca ei nu stiu germana (desi sunt nascuti aici!) etc.etc., nu intru in detalii. De traditii nu mai zic, deja au inceput sarbatorile, aici sunt multi catolici si Advents-urile incep cu 4 sapt. inainte de Craciun, deja avem pomi impodobiti in balcoane, ornamente frumoase, prajituri din martzipan, e f. fain.
In concluzie, daca vom putea vom ramane aici, nu ne-am simtit nici un moment exclusi sau tratati ca "imigrant" , insa daca nu, vom porni peste ocean (poate)... cu inima indoita.
Si acum despre aspectele practice: e mai greu decat in SUA/Canada sa-ti iei o casa pt ca avansul cerut e mai mare, asigurarea medicala e super (nu ma pot abtine sa nu ma enervez ori de cate ori mai aud cate o poveste cu asteptat cu orele la urgente in Canada, sau progamari peste x luni la medic. Eu am un pediatru peste drum unde ma pot duce fara programare, cel mai rau ce sa poate intampla este sa stau cate 1 ora la coada cand e f aglomerat. Am spital tot la 5 min unde iarasi ma pot duce la orice ora din zi si din noapte, din pacate a si fost nevoie deci am experimentat si asta, si unde esti tratat fara obiectii), asigurarea sociala la fel, e aproape de Ro.

Sper ca acest subiect sa nu devieze ca multe altele la fel, fiecare isi spune parerea prin prisma celor traite, va rog sa luati cele scrise ca pe o imagine formata la un moment dat, o parere personala. Comentariile si criticile nu-si au rostul, nu am sa-mi modific parerea doar pt ca cineva nu e de acord cu ce-am scris.

Cristina, mamica cu burtoaie

andreea-ana spune:

Draga Cataghe,
eu am fost cea care a spus ca ii pare rau ca nu a ales o tara din Europa, si o spun din nou. Nu este adevarat ca in Europa esti tratat ca un tigan. este adevarat in Canada sau in America iti poti gasi mult mai usor un servici, este si mai bine platit decat in europa. Canada nu este o tara care mi se potriveste, nu imi plac nici oameni ma deranjeaza superficialitate lor si sant departe de tot, de traditie, cultura, de tot ce am visat vreodata sa vad, Italia, Spania, Franta...Iar apropos de case sau apartamente de inchiriat nu cred ca santem chiar asa departe de Europa, mama mea traieste in Belgia si nu as putea spune ca este cu mult mai scump acolo decat aici. Din punct de vedere job, este bine lucrez in domeniul in care imi place mult mai civilizat decat in Romania cei drept dar sper sa nu am nevoie de asistenta medicala aici....ar mai fi multe de zis dar nu vreau sa ma lungesc

Andreea si bb Anais

Adela P spune:

quote:

---

Originally posted by oz

Cred ca depinde foarte mult ce iti doresti de la viata. In tarile din lumea noua, SUA, Canada, Australia, Noua Zeelanda aproape ca nu exista traditii, sarbatorile sunt privite mai mult ca niste zile libere asociate cu ieftiniri mari la magazine, oamenii nu prea stiu exact care este legatura intre Craciun si Cristos, etc. Aici, toate, dar TOATE sarbatorile sunt la fel, indiferent daca sunt religioase sau nationale, oamenii le petrec in acelasi fel. La inceput este greu sa treci peste asta mai ales ca atunci cand esti departe de tara devine brusc vital sa ai un brad adevarat care miroase a brad sau sa ai oua rosii, etc. Oamenii isi cunosc foarte bine meseria dar...cam atat, in schimb sunt foarte draguti, saritori si senini, nu au incrancenarea romanului. Venind din Europa (chiar si de est) esti privit mai bine ca ceilalti emigranti, in general asiatici. In Europa venind din Romania esti privit mai degraba ca un tigan.
Intre tarile din lumea noua SUA este mai deosebita, acolo lupta pentru supravietuire este mult mai dura, exista peste 40 milioane de oameni care nu au asigurare medicala, au o cultura pentru munca in stil pompieristic, etc. In Australia am avut asigurare medicala din prima zi, alocatiile pentru copii sunt substantiale, somajul se plateste pe viata, etc. Toti pot trai decent (chiar daca nu lucreaza) si nu exista atat de multi frustrati si dusi cu sorcova ca in State.
Cred ca daca o iei de la inceput Canada, Australia si Noua Zeelanda sunt nemaipomenite, te ajuta foarte mult la inceput, nu te streseaza supravietuirea, poti trai mai mult decat decent dintr-un singur salariu mediu, etc. Odata ce ai diplomele recunoscute si experienta de cativa ani daca inca tanjesti dupa Europa poti sa incerci in UK, unde de obicei poti sa practici fara probleme.

---

Total de acord.

Adela
http://www.desprecopii.com/chatnew/Desprecopiichat/PaginapersonalaView.asp?nickname=Adela%20P

ruxij spune:

Desigur ca sunt diferente intre SUA, Canada si tzarile din Europa. Eu am fost putin prin cateva tzari din Europa, cel mai mult am stat 6 luni in Germania, in 2002. Cred ca adaptarea si/sau integrarea depind foarte mult de felul de a fi al omului, experientele specifice prin care trece, oamenii pe care ii intalneste, inclinatiile lui, interesele etc etc etc. Deci problema este atat de complexa incat cred ca nu se pot da pareri aici "e alb" sau "e negru" intr-un loc sau altul. Cred de exemplu noi am putea trai atat in Europa cat si in SUA sau Canada, atata vreme cat avem satisfactii profesionale si armonie in familie.

Discutand desrpe cum vad eu America, trebuie mai intai sa va spun ca eu sunt o persoana pe care frumusetile artistice o cam lasa rece. Nu sunt o sensibila in sensul artistic, nu pictez, nu scriu poezii si ma plictisesc descrierile, ma intereseaza insa oamenii, ce simt, ce gandesc si cum traiesc. Ma rog, ca sa intelegeti, sunt inginer :)) Va spun asta ca sa intelegeti de ce spun ca de exemplu mie societatea americana mi se pare absolut perfecta pentru mine. Stiu ca antimericanismul este foarte raspandit, pe mine insa nu ma atinge. Nici patriotismul nu imi e f. apropiat, asa ca idee. Tzara mea este acolo unde mie si familiei mele ne este bine. Nici nu ma intereseaza intr-adevar daca ma "integrez" sau nu. Nu ma intereseaza ce parere au americanii despre mine sau despre romani. Nu ma intereseaza daca ne vizitam sa nu. Dc. se intampla, OK, daca nu, OK. Si nu imi pasa ce politica externa are SUA, nici nu mi se pare interesant sa discut politica interna sau internationala. Din nou, am o mare flexibilitate, as putea trai la fel de bine in Germania ca si in SUA sau Canada. N-as putea spune "eu nu m-as duce in Germania ca nemtii sunt rasisti". Sau nu m-as duce in Frantza ca francezii sunt magari. In legatura cu SUA sincer si personal nu mi se pare chiar deloc ca aici nu e atmosfera de sarbatori, nu sunt deloc de acord cu asta, este, chiar daca nu e "piata de Craciun" din Germania, sunt lucruri similare. Ca nu se stie legatura dintre Craciun si Christos, iarasi nu sunt de acord. Si ca americanii sunt inculti asa la gramada. Cine sunt americanii? Americani sunt oameni din toate tzarile lumii, de toate rasele, de toate religiile. Ce e aia "americani"? In aceasta diversitate ma simt bine. Nici in Germania nu m-am simtit rau, dar nici "integrata" si n-am luat-o nimanui in nume de rau, venisem pentru putin timp si vorbeam doar engleza. Sunt convinsa ca am putea trai si acolo si ar fi f. frumos. E mai aproape de casa si seamana mai mult cu Romania, magazinele sunt mai aproape, sunt si avantaje.
Aici iarasi ma simt bine, simt ca am viitor, ca am perspective, ca nu ma limiteaza nimic in afara de propria gandire, ca pot face orice imi propun, pentru ca aici se poate. Nu ma revolta atitudinea angajatorilor, modul in care se munceste, nimic din toate criticile pe care le aud in jurul meu, pentru mine totul e OK.
Sunt insa oameni care intr-adevar nu se adapteaza, sau ma rog critica societatea din care pana una alta fac parte. Stiu romani care locuiau in Franta si injurau francezii, de ex. Cine ii tine in Franta? Cu asta nu prea sunt de acord. Daca esti cel mai destept si nu ii suporti pe astia, nu ai decat sa te muti in alta tzara, nu cred ca te tine nimeni cu fortza. Nu ti se potriveste, e de inteles, dar de ce continui sa traiesti aici si sa injuri in acelasi timp? De ce nu faci nimic ca sa schimbi ceea ce nu iti place? Nu iti place locul, f. bine, sunt alte locuri care poate ti se potrivesc mai bine, au magazinele mai apropiate, sarbatorile mai pline de semnificatie, munca mai putina, oameni mai putin stresati, asigurari medicale mai bune etc etc etc. Este o optiune absolut personala ce loc ti se potriveste mai bine. Nu e adevarat nici ca in SUA nu ai ce vedea, depinde doar ce doresti sa vezi. Nu poti vedea Roma daca esti in NY, trebuie sa te duci la Roma. Si nici viceversa. Si inca ceva: natura umana e aceeasi pe toate meridianele.

Scuzati pentru baterea de campi, pentru "morala ieftina" sau pentru ce o mai fi nevoie, cam asta simt, Europa e o frumusete, SUA si Canada sunt si ele f. frumoase, desi diferite.

Numai bine,
Lia

ruxij

Julie spune:

Nu pot sa va impartasesc o parere personala, insa am sa-l citez pe al meu sot, care a vizitat anul acesta SUA.

Ce mi-a spus: ca americanii sunt(sau par a fi) calzi, deschsi, dezinhibati (cei cu care a venit in contact, profesional, dar si oamenii de pe strada) si ca o adaptare la viata de acolo ar fi rapida (pentru el/noi, cel putin).

New York-ul i s-a parut putin intimidant, mai sobru decat Tokyo-ul si oarecum inspaimantator. Tot in comparatie cu capitala Japoniei.

In orice caz, privind lucrurile din Japonia, America e mult mai aproape de Europa , insa in comparatie cu "batranul continent", America pare mai "deschisa".

Laura _Oprescu spune:

personal, am fost si in Canada ,acum sunt in America de ceva timp...in ambele tari, am putut sa ma adaptez...pentru mine,Canada a insemnat o tara nu departe de Romania la limita superioara insa! de la inceput m-am simtit ca acasa...ei bine, in US am simtit ca parca sunt intr-o vesnica vacanta...nu stiu sa explic ..subscriu insa la ideile lui Ruxij! acasa e unde ai familia si nici eu nu sunt de acord cu blamarile la US...nu comentez politica lor ca nu ma intereseaza...oamenii sunt extrem de draguti, politicosi, mai mereu tu ai dreptate...personal , nivelul de trai consider ca e mai ridicat in Us decat in Canada; pe de alta parte,nu pot sa uit : Canada are Assurance Maladie care e super!..singura mea temere e sa nu cumva sa fiu fortata prin vreo imprejurare sa ma intorc in Romania! puteti crede ca simt asa ceva? ma sperie si pe mine ca gandesc asta! dar va spun sincer asa simt! pupici...

lai spune:

Cand am venit prima oara in America, am avut un soc cultural destul de puternic, cu atat mai mult cu cat la prima vedere nu mi s-a parut atat de diferit de ce stiam eu din Europa, dar diferentele le-am simtit abia mai tarziu, in detalii ale vietii de zi cu zi. E adevarat ca atunci am venit singura, eram o pustoaica, am aterizat intr-un colt de tara unde nu era nici un picior de roman, in plus o comunitate rurala izolata conservatoare in care cred ca si un american de pe coasta de est sau de vest ar fi avut ceva soc cultural.

Mai tarziu la facultate mi-am facut un grup de prieteni europeni (aici nu mai eram "estica" in Europa de Vest, ci europeanca in America) si am petrecut noi multe ore impreuna plangandu-ne de superficialitatea, starea permanenta de competitie, goana dupa bani, individualismul, stresul, lipsa de esenta, transparenta societatii americane.

Ceva mai tarziu am ajuns sa petrec jumatate de an in Europa, printr-un program american. Si uite asa am ajuns eu sa ma imprietenesc la catarama cu.. americanii din programul respectiv. Asta m-a cam pus pe ganduri si m-a facut sa-mi revizuiesc atitudinea, sa inteleg natura prieteniilor circumstantiale cat si faptul ca la urma urmei oamenii nu sunt atat de diferiti, si de multe ori ii judeci din prisma pozitiei in care te gasesti (sau/si in care singur te-ai pus de multe ori) fata de ei.

Ce-am mai observat in perioada aceea in Europa a fost ca eram privita bine pentru ca veneam din.. Romania si din America.. multora dintre cei de acolo nu le placeau nici romanii, nici americanii, insa din motive diametral opuse, asa ca se anulau reciproc (chestiuni de suprafata, in fond eu tot eu eram, nici mai buna, nici mai rea, chit ca veneam din Romania, America sau oriunde altundeva).

Ce-mi place mie cel mai mult la America: daca vrei, e usor sa fii considerat american (nu ma refer la aspectele legale, ci la cele sociale). Eu aleg la momentul asta sa ma prezint ca fiind romanca, dar daca maine dimineata as hotari sa spun ca sunt americanca, nu m-ar contrazice nimeni - e drept ca vorbesc engleza ca un nativ, dar ma indoiesc ca in Europa, chiar daca as vorbi limba tarii respective la perfectie, as putea trece vreodata ca una de-a lor. (Asta e un lucru important pentru mine, dar pentru altii conteaza mult mai putin.)

Daca as pleca acum din Romania hotarata sa raman in alta parte, eu personal m-as orienta spre Canada sau Australia - asta daca nu as castiga loteria vizelor pentru SUA - pentru ca acolo as putea emigra permanent avand de la inceput acest statut, si mie asta mi-ar conferi o pretuita siguranta. In SUA unde sunt acum precum si in Europa procesul dureaza mult pana sa ajungi sa ai certitudinea legala ca poti ramane acolo permanent, iar pentru mine asta e un factor de stres.

Date fiind circumstantele mele, cel mai probabil o sa raman in SUA, desi mai e cale lunga pana la obtinerea rezidentei permanente. SUA este tara potrivita pentru mine pentru ca aici am mai multe sanse profesionale (in lumea universitara) si pentru ca la momentul asta aici am prieteni (americani, romani, si de alte natii) si am investit deja destul de mult aici (emotional si social). Dar aceleasi criterii pot fi un motiv la fel de bun pentru altcineva sa aleaga o alta tara, in functie de profesia lor si de posibilele contacte sociale si profesionale pe care le au deja intr-o parte sau alta sau pe care stiu ca si le pot stabili cu mai multa usurinta.

Eu mai am acum un singur of legat de America, si anume ca, atunci cand o sa am copii, parca as prefera sa creasca "europeni" mai degraba decat "americani." Mie mi-e bine aici pentru ca pot beneficia de avantajele societatii de aici si in acelasi timp am un bagaj cultural pe care l-am adus cu mine si pe care il pretuiesc foarte mult. Copiii mei, daca se vor naste si creste aici, oricat ma voi stradui (si o voi face) sa-i invat limba si traditiile mele, tot americani vor fi. Dar pana atunci mai este, om trai si om vedea..

Lai

cataghe spune:

Sint extrem, extrem de interesante raspunsurile voastre... Concluzia mea de pina acum ar fi ca pina la urma depinde de firea fiecaruia, de asteptari, de capacitate de adaptare... Va astept sa mai povestiti despre ce vi se pare voua interesant in tara de adoptie sau in alte tari pe unde ati mai fost, despre viata in marile orase ale lumii, despre ce v-a socat cind ati ajuns acolo, care au fost primele impresii si daca si cum s-au schimbat ele in timp... Pentru mine cel putin este ca o gura de aer proaspat sa va citesc!
Multi pupici,
Catalina.

This is the first day of the rest of my life!