America/vs/Europa
Raspunsuri - Pagina 2
amal spune:
eu una as pleca la orice ora inapoi ACASA, in Romania.
nu stiu de ce zice Ruxij ca daca nu-ti place o tara ...nu te tine nimeni sa traiesti acolo...!
mie nu-mi place America, dar ma tine sotul si viitorul bebe
pupici!!!
Basilisk spune:
quote:
Originally posted by amal
eu una as pleca la orice ora inapoi ACASA, in Romania.
nu stiu de ce zice Ruxij ca daca nu-ti place o tara ...nu te tine nimeni sa traiesti acolo...!
mie nu-mi place America, dar ma tine sotul si viitorul bebe
pupici!!!
"Ubi bene ibi patria" sau cu alte cuvinte "patria este acolo unde platesc impozitul pe venituri".
viorela hoff spune:
Culmea! In visele mele cele mai "intime" imi doream sa ajung in America! E pt. mine si acum o tara de vis. Acolo e Holywood-ul (nu ca mi-as fi dorit sa devin actrita, dar sunt o cinefila infocata),vedeam oamenii fara prejudecati si neinchistati, multa libertate, engleza pe care o iubesc ca uneori si noaptea visez in aceasta limba,clima, ce mai! O lume de vis pt. mine!
Dar niciodata nu sti ce surprize iti face viata!
Am ajuns in Germania. De cate ori am probleme cu limba si imi spun in gand "Ah, daca as fi fost in America!"
Am venit din Ro cu o conceptie proAmerica, pt. ca eu stiu ca asa e la noi,romanii sunt filo Am.
Am ajuns aici sa aud lucruri nu prea frumoase despre ei. Aici lumea nu prea ii "iubeste" ca in Ro.
Acum caut incet , incei tot ce e frumos aici, sa descopar ce-mi place , ca sa-mi pot face traiul mai usor!
Dar marea mea dragoste ramane tot America!
adunapurici spune:
Eu nu am fost in Europa decat pentru turism, asa ca voi vorbi putintel despre SUA, mai bine zis despre statele pe care le-am vazut, pentru ca "americanii" de pe Coasta de Est sunt foarte diferiti de cei din Centrul si Vestul Americii. In zona New York- New Jersey- Philadelphia este un amestec de rase si culturi, care intr-un fel te face sa te simti bine si sa "iti deschizi mintea".
Ce m-a socat pe mine cel mai tare la inceput a fost "falsitatea" si zambetele fortate ale oamenilor. Calatorind foarte mult cu trenul, observam o persoana innegurata pe peron, care brusc devenea joviala la intalnirea cu o cunostinta :"Oh, how are you?" , "Very good (nu se zice well, hihihi), how about you?, "Very good, thank you", se desparteau si primul personaj revenea la starea innegurata. Mai mult, mi s-a spus ca niciodata nu raspunzi ca faci rau, pentru ca nimeni nu vrea sa auda asa ceva!!!!!! Asta m-a disperat, prea mult formalism pentru mine! Apoi m-am obisnuit, o obligatie ca oricare alta, o particularitate a educatiei care probabil ca nu e cea mai rea (ma gandeam ca cine stie cate avem si noi si nu ne dam seama...), dar de apropiat sufleteste nu m-am apropiat de nici un american...tot europeni si est-europeni, pentru ca suntem atat de asemanatori, avem subiecte comune de discutie (putini americani au auzit de Dostoievsky, iar chinezii si indienii au auzit cum am auzit si noi de scriitorii lor!), avem experiente asemanatoare ca popoare, prietena mea cea mai buna este albaneza si nu mi-am imaginat vreodata ca Bucurestiul seamana atat de mult cu Tirana (mai ales locuitorii, evident, caini...tot ce vrei!). Desigur, intervine factorul subiectiv, unii au radacini mai puternice decat altii, unii isi doresc anumite lucruri in viata, altii altele...eu mi-am promis sa nu imi neg niciodata radacinile, cu binele si raul pe care il implica..iar intoarcerea la ele si permanentul contact sunt lucruri care ma tin in viata, oriunde as fi...
In legatura cu educatia, interesante de observat sunt relatiile dintre parinti si copii, uneori extrem de reci...de fapt, este tara individualismului feroce, unde probabil ca peste cateva sute de ani notiunea de familie se va mentine in comunitati destul de izolate (parerea mea, nu dati cu pietre!).
O alta faza haioasa: am mers in NY intr-o duminica si se lucra la linie de metrou, destul de dimineata, noi era nou-veniti, asa ca habar n-aveam cum putem sa ajungem, daca linia care ne trebuia nu era functionala. Ne-am apucat sa intrebam si in stanga si in dreapta si...surpriza, nu am gasit pe nimeni care sa vorbeasca engleza! Pana la urma, ne-am inteles (3 sferturi prin semne) cu o tipa care vorbea spaniola...
Acum, societatea americana din Centru si Vest este foarte diferita...familia traditionala, se spune rugaciunea inainte de masa...interesant, dar n-as vrea sa traiesc acolo! Prea multa izolare (pentru mine!)
In California am fost doar in San Diego, superb pentru turism, asteptam cu interes sa vedem San Francisco, orasul despre care am auzi atatea
Cineva zicea de Hollywood...toata lumea zice ca e uratel tare (nu suspina, eu asa am auzit!!)
SArbatori fericite pentru toata lumea (eu deja am inceput sa ascult colindele lui Hrusca)
Ellie spune:
Eu,de exemplu as pleca chiar maine inapoi in tara,nu-mi place SUA si gata din motive sociale nu culturale.SSunt aci de un an de zile si vad ca oriunde esti tziganit si dus de nas.
Eu sunt insarcinata in luna a 8-a si n-am nici un fel de facilitate,asa cum ne ziceau cei de la spital inca in primele luni ca n-o sa platim asa cum se cuvine chiar toate cheltuielile de control si nastere,cand am inceput sa primim bil-uri de sute si mii de dolari,....nu-ti permiti sa traiesti nici cu doua salarii medii aici,serios...mai bine mor de foame la mine-n tara decat aici.
Caci daca sotul meu are probleme cu dantura n-avem unde sa mergem caci nu avem asigurare medicala si apoi se incepe,la farmacie nu poti lua nici un medicament decat cu prescriptie,si e mare aiureala...farmacistul ala e atat de incompetent incat imi venea sa-l scuip in fata,mi-a zis sa-mi torn ulei fierbinte in ureche daca ma doare maseaua caci n-aveam indreptare de la medic,pai daca aveam un dictofon ,traiam bogata pana la sfarsitul vietii din ceea ce castigam daca-l dadeam in judecata.
Parerea mea e ca daca nu ai un serviviu decent in SUA nu poti sa traiesti,mari cheltuieli pe intretinere se duc,nu mai vorbesc de a economisi ceva,dar daca esti si bolnav....te-ai dus...
Ally
8 luni
amuleta spune:
Pentru Ellie : intreleg ca va este destul de greu in SUA dar asa le este multor emigranti la inceput, pina termina o scoala si inceteaza sa spele vasele la restaurant. Dar daca sentimentele tale sint asa de negative, de ce-ti amarasti sufletul si nu te intorci in Romania ?
Ellie spune:
Draga Amuleta ,iti multumesc pentru intelegere si sustinere,problema-i ca ma tine in aceasta tara speranta ca ne va oferi un viitor cat de cat mai decent copiilor nostri si noi sa avem alte preocupari decat sa astupam in fiecare luna cate o gaura...daca ma intzelegi ce vreau sa spun.
Poate ca am exagerat putin in primul raspuns dar m-am cam saturat sa traiesc in neajunsuri...intradevar daca nu ai o scoala terminata aici esti un nimic.Eu ce folos ca am facut dreptul in Romania daca aici n-am ce face cu el.Toata speranta e la sot,care in cateva luni va absolvi MBA-ul si sper sa se schimbe ceva.
Aceste lucruri ma tin aici,ca de altfel eram de mult in Romania.
amuleta spune:
Draga Ellie, sa stii ca multi am trecut prin asta la inceput, un fel de disperare ca ai fost cineva la tine in tara si vii aici si trebuie s-o iei de la inceput. Secretul este, intr-adevar sa ai o diploma cu stampila americana, sa trimiti sute de CV-uri fara sa disperi si sa te duci la interviu zimbind cu gura pina la urechi, ca si cind postul este deja al tau. Trebuie sa ai obrazul foarte gros si un singur tel in fata. Iti garantez ca perseverenta renteaza in America (spre deosebire de Romania).
Dupa ce sotul tau termina studiile, trebuie sa incepi si tu undeva. Am constatat ca intelectualii cu meserii fara cautare aici ( ca dreptul, arhitectura, literatura romana samd) sint cei mai deziluzionati si amariti de America. Problema multora este ca in loc sa se replieze, continua sa se lamenteze pentru restul vietii despre cit de salbatic este capitalismul american. Si poate ca au dreptate dar este contraproductiv si sper din tot sufletul ca tu sa nu cazi in cercul acesta vicios.
biankita spune:
Am studiat pentru putzina vreme in Ithaca NY, am stat in NY, Washington, Chicago. In prezent muncesc la o firma Canadiana in Cipru, shi vad Canada ( Vancouver, Toronto, Montreal)cel putzin de 2 ori pe an. Traiesc in Cipru. Vazut mare parte din Europa: stat o vara in Lisabona la studii, vazut Germania, Frantza, Spania, Grecia+ Insule, Ungaria.
( Continui cu Cehia de Revelion shi restul Europei cat de curand:))
Clar, pentru nevoile intelectuale, sociale shi familiale n-ash da Europe pe America sub nici o forma.
Aparentzele insheala enorm in America: pare deschisa, primitoare, organizata, deschizatoare de drumuri - realitatea e cruda shi trista pentru 80%: munca, acasa, platit cheltuielile shi ratele.Viatza sociala e la pamant, te simtzi un strain intr-un haos de natzii care nu mai au nici o identitate shi totzi striga "I'm proud to be American!" Birocratzia e mult mai cumplita decat in negrele vremuri comuniste iar drumurile sunt deschise bogatashilor shi alora cu spate shi mai shi decat in Romania super corupta de azi.La restaurant mananci o jumate de vaca fara gust shi te bucuri de ornamentele super kitch de pe peretzi. Pantofii doamnelor se aseamana cu cei ai domnilor shi toata lumea poarta Nike shi blue jeans dupa moda din 80.
Europa: pare haotica, complicata in birocratzie, indiferenta, urashte emigrantzii, greu in a te afirma. Realitatea e mult mai dulce, Europenii shtiu sa traiasca, respecta familia, valorile umane, intelectuale, shi daca tzi-ai facut familie shi prieteni integrarea e mult mai ushoara decat in America. In Europa exista simtzul rafinat al gustului, mirosului, modei, artei....Eu n-ash trai fericita fara o mancare rafinata intr-un mediu elegant shi de bun gust, fara o expozitzie de tapisserie din secolul 12, sau un concert de camera, fara un pantof elegant ( nu Adidas) shi un tzol traznit Dolce & Gabana.
Asta sunt eu, ash continua la nesfarshit cu exemple, insa nu are rost....
biankita
amuleta spune:
Draga Biankita, cunosc citiva romani cu o atitudine ca a ta fata de America. In general fie au stat prea putin, fie au fost prea pirliti ca sa vada si viata rafinata a Americii.
Insa un lucru este cert : emigrantii snobi , cei slabi de inger, cei incremeniti in lozinci socialiste si cei care asteapta ca statul sa le "dea" n-au ce cauta in America.