Adolescentul meu Nu vrea sa invete!

Adriana mica spune:

Giulia, te inteleg perfect. Copilul meu este mai mic, nu imi permit sa dau sfaturi, sunt insa anumite aspecte pe care psihologul si invatatoarea ni le-au semnalat, altele pe care le-am observat noi, incercam sa gasim solutii, pt a nu se complica mai tarziu.

Chestia asta cu responsabilizarea merge la unii copilasi mai greu decat la altii. Suntem in aceeasi situatie, noua ni s-a recomandat sa marim treptat "distanta", sa-i acordam mai mult credit, sa-l lasam sa se confrunte cu consecintele, samd. Se vad ceva schimbari, cred ca, pe termen lung, suntem in directia cea buna. Rabdare si consecventa, acestea sunt principiile pe care incercam sa le aplicam.

In ceea ce priveste organizarea timpului alocat temelor, tind sa cred ca varianta unui program stabilit de comun acord, in special pt weekend, poate ajuta. Nu neaparat cu intervale pe ore, macar o lista in care sa vedeti cum este cel mai eficient sa ordonati activitatile (eg. terminam temele, iar timpul ramas il folosim pt activitati recreative).

Apropo de preocupari si pasiuni, pe noi ne-a surprins de cateva ori copilul cu interesul foarte mare pt emisiuni gen making of... filmul sau concertul vizionat, in care cei implicati povesteau cum au facut efectele speciale, coloana sonora, etc. Sau pt documentare pe diverse teme (despre inventii, animale pe cale de disparitie, etc). Chestia asta il ajuta sa inteleaga modul in care anumite cunostinte si abilitati sunt folosite in viata reala, ma gandesc ca poate fi punctul de pornire pt a dezvolta o idee ca cea pe care a avut-o baiatul tau (sa devina regizor).

Evident, si o activitate extra sau o colaborare cu un profesionst in domeniul IT sunt variante pe care le puteti incerca, desfasurarea unei activitati in afara casei are in plus o componenta de socializare foarte importanta.

dana vio spune:

Am mai mult de spus, dar acum nu am timp, asa ca un singur lucru vreau sa va povestesc: tocmai m-a sunat sora mea sa-mi spuna ca fetita ei (in clasa 2) este singura din clasa care a facut 100pct/100 la ceva test de mate (smart?). Si replica fetei: imi iei tableta? Nu.
Pana la urma cred ca-i va lua totusi o jucarie. E recompensata, dar nu excesiv.

Alexandra Maria
14.12.2007

adinag spune:

Fata mea e in clasa a 4-a, de un an de zile oficial in faza prepubertara.

De felul ei e foarte, foarte iute, nu trebuie sa-i zic niciodata sa-si faca temele. Insa de invatat - I se pare ceva aiurea tare, pierdere de timp . Pentru ca asta nu se poate face la viteza maxima, ca Speedy Gonzales.
Pe de o parte e fain ca e asa rapida, de multe ori ma suna alte mame ale colegilor ei sa ma intrebe de teme, eu habar nu am, ca ea le face si le si strange inainte de a sti eu ce si cum.
Partea proasta: de multe ori face alte exercitii decat trebuie, caietele arata de parca ar scrie cu ochii legati si bineinteles ca I se intampa greseli din neatentie (sa scrie 36 in loc de 361 de exemplu).
Cam de doua ori pe saptamana iese din casa fara ghiozdan, cara lucruri care nu ii trebuie si ce ii trebuie lasa acasa – ceea ce la invatatoarea ei e o tragedie, e mereu un minus dac anu ai totul – si daca uita sa-si scrie numele pe o foaie e un minus.
Am constatat ca nu schimb nimic daca sunt mereu cu gura pe ea. Deci o las in pace sa-si faca singura in continuare, si din cand in cand purtam o discutie mai mult sau mai putin serioasa.
Nici nu vreti sa stiti de cate ori apar recipiente de plastic in care avusese un sandwich pentru pauza, in care deja creste ceva #61516;. Un timp ii aduceam aminte zilnic sa le scoata din ghiozdan, ea pretindea ca-s deja scoase, si tot acolo erau. Insa nu o face premeditate, asta ii e felul.
Acum o las in pace si culmea, m-am relaxat eu si a inceput si ea sa se uite mai mult.

Cred ca fiecare om este cum este, clar sunt unele insusiri la care trebuie sa lucram, insa nu cred ca ajuta sa stau eu cu gur ape ea, va veni momentul cand se va intampla ceva si se va produce un click in capusorul ei, iar lucrurile se vor schimba de la sine, usor, fiind dorinta ei.

Nici nu va zic cum arata la ea in camera… Nu conteaza daca ii zic, ea nu vede lucrurile intinse pe jos si gata. Nu inteleg cum se poate, dar e un fapt concret. Ma mai apuca disperarea, insa pentru linistea familiei noastre respire adanc si o iau cum e. Nu face intentionat, asa este ea.

Vic spune:

La intrebarea asta am raspuns pe la pagina 14:
Pe cel mare l-am trimis cu un prieten topograf sa vada cum lucreaza, o zi intreaga. La intoarcere l-am intrebat ce i-a placut si ce nu. A zis ca nu-i place sa stea toata ziua in picioare, desi i-a placut sa se joace cu aparatele - si oamenii astia nu au doar munca de teren, ci si de birou. Am discutat despre asta, a decis ce vrea. Le-am aratat la amandoi omul care ne spala si repara acoperisul si i-am intrebat daca le-ar place, sau pe cei de la gaze. Dar le-am zis si ca pana si unul care sapa santuri, tot tre' sa stie putina carte, cat sa citeasca planurile si sa faca masuratori, sa stie de unde pana unde sapa, ca altfel risca sa munceasca in plus.
In plus, cel mare a avut intr-a 10a obligatoriu o saptamana de work experience. Cu toate astea intr-a 11a inca nu era prea sigur ce vrea sa faca desi dintr-a 10a a trebuit sa aleaga materii care sa-l ajute sa intre unde vrea, iar intr-a 12a avea doar o idee vaga, cava science sau IT. Ca urmare acum face degree dublu, sa cuprinda si stiinta si calculatoarele, alegerea lui.

Din experienta cu cel mic, aici pana intr-a 6a scoala e foarte lejera, au lectii cand si cand, de regula ceva exercitii la mate de luni pana vineri, desi nu ia mai mult de 15 minute in total, si de citit macar 15 minute ceva, ce vor ei - doar ca nu-i verifica nimeni. In ghiozdan n-avea decat mancarea pentru pranz si o umbrela, ca restul stateau la scoala. Si-a venit clasa a 7a, primul an de liceu aici. Materii diferite cu profesori diferiti, ceva mai multe teme, teste, note. Fiind schimbare de scoala si sistem, a fost usor sa schimbam rutina, DAR a trebuit sa ma tin eu tare si sa nu ma bag in seama, ca sa-l responsabilizez pe copil. Asa ca seara, cand ii spuneam ca e timpul sa se pregateasca de culcare, ii aminteam ca are de facut ghiozdanul, si eventual il mai intrebam o data chiar inainte sa se bage in pat, dar nu i l-am facut eu. In 8 saptamani o singura data a facut ghiozdanul dimineata, o data si-a uitat cartea si caietul de mate si a cerut o foaie de la un coleg, iar altadata si-a uitat agenda acasa, si pentru asta a trebuit sa ceara pass la student managers (doi profesori responsabili cu anumite chestii organizatorice la clasa a 7a). Cu temele am stabilit de la bun inceput (dar era regula si cu temele, asa putine cum erau, din anii anteriori) ca dupa scoala are program de voie pana la 4pm (ajunge acasa in jur de 3.30pm), apoi se apuca de temele de la scoala, intai de cele pentru ziua urmatoare, apoi se poate uita si pentru zilele urmatoare, macar sa-si faca un plan, apoi se poate juca - maxim o ora pe zi pe electronice (daca are de folosit calculatorul la teme, perioada respectiva nu se numara). Apoi il mai intreb doar la general cum sta cu temele sau ce mai are de facut sau daca are nevoie de ajutor. Nu insist mult, ca mi-a zis ca nu-i place sa repet acelasi lucru de mai multe ori..
Dupa teste discutam ce a gresit, de ce, si-l intreb ce crede el ca poate face sa nu mai repete aceleasi greseli. Daca e ceva ce chiar nu a stiut il intreb cum/unde afla raspunsul/rezolvarea ca sa stie cu alta ocazie. Dar eu intreb si-l las pe el sa vina cu solutii, sau sa-mi explice ce si de ce a gresit.

adinag spune:

Eu nu vorbesc in mod premeditat cu fiica-mea despre viitor. Doar folosesc ocaziile care pica oricum. Adica sunt oportunista, in cazul asta ;)
Stie ca trebuie sa castige candva bani, stie ca trebuie sa castige atat incat sa-si acopere costurile fixe, mancat, haine, masina si doar din ce ramane isi poate face mofturi. Am si calculate candva impreuna, insa asa, ca un joc, cu glume si chitzaieli de fete.
Nu poate sti acum ce va face mai tarziu, nici nu cunoaste asa multe meserii. Interese are diverse in momentul de fata. Stie insa ca orice va face, pana tunci are de invatat, pentru ca asa isi mentine optiunile deschise. Sigu nu va face niciodata ceva legat de istorie, geografie, pentru ca nu o intereseaza absolute deloc. Restul… e o carte inca nescrisa #61514;

Deci eu nu ii prezint viitorul, pentru ca el nu e cert, ce va face, cum va fi. Doar ca va trebui sa castige bani, ca e important sa fie pe picioarele ei, sa aiba o meserie din care sa poata trai, sa se intretina singura sis a nu fie dependenta de nimeni mai tarziu, nici de mine, nici de un partener de viata. Si acelasi lucru sper ca il va invata si baiatul meu, acum e prea mic sa inteleaga. El stie doar ca va trebui sa castige multi bani casa aiba masini faine :D

giulia71 spune:

Vic, imi place abordarea ta si cumva imi dau seama, ca cel putin in cazul fiului meu, lectiile incarcate din clasele 2 pina 6, l-au facut sa deteste scoala.In special matematica, acolo unde nu se pricepe.
Este singura explicatie care mi-o dau.

Azi le-a dat un test fulger la mate,m-a sunat ca nu a facut mai nimic.

Aseara l-am rugat sa isi faca temele(ca in fiecare seara de altfel), e drept am ajuns mai tarziu din oras , am cumparat unele lucruri tot pentru scoala, a venit dupa o jumatate de ora sa-i dau voie pe calculator, i-am dat voie cam o jumatate de ora, patruzeci de minute avand incredere ca si-a facut temele, ca s-a pregatit.

O sa spuneti ca ce daca nu s-a descurcat la test, eu va raspund ca asa ar fi la toate materiile daca nu as sta cu gura pe el.

Care e calea cea mai buna? Cum s-o dau sa fie bine?

dana vio spune:

Eu aici nu sunt de acord cu tine: fara calculator DELOC pana nu vad o imbunatatire la note. Mai mult - fara calculator in timpul saptamanii.
Tu esti veriga slaba, ar trebui sa fii mai ferma cu el.
Te rog frumos, sa nu te superi.

Alexandra Maria
14.12.2007

andacos spune:

Eu nu cred ca asemenea constringeri (vezi fara calculator )ar avea rezultate.

Ok...ii interzici calculatorul,asta nu inseamna ca el se va duce in camera lui si va invatza.Nu...va sta cu cartea-n mina ,sa-tzi "satisfaca"(de fapt te persifleaza pur si simplu)tzie dorintza...de fapt minte alui si ochii sunt in alta parte.

Si nu va invatza,pina nu va vrea el.Ma repet a nu stiu cita oara insa ,doar atunci cind copilul din proprie convingere va sti ca trebuie sa invetze,doar atunci va invatza.

Eu sunt impotriva pedepselor(fara calculator,TV,mobile daca esti cazul sau mai stiu eu ce gadgeturi-bineintzeles ca in timpul asta ,tu ca parinte te folosesti de cele ce-i interzici copilului,creind bineintzeles o frustrare si mai mare si o incapatzinare pe masura),nu duc decit la ruperea(completa chiar)a relatziilor cu proprii copii.

Nici cu recompensele nu sunt de acord,sunt chiar convinsa ca e o metoda de dresaj neeficienta!8o fi la o anumita virsta si pe perioada scurta,dar nu pe termen lung si cu eficientza de durata)

Dana

giulia71 spune:

Ei cam in impasul asta am ajuns. Nu vreau sa-l (mai) pedepsesc prin lipsa calculatorului, dar nici asa nu-mi vine sa-l las.

Il afecteaza un esec. Azi. Maine uita.

Cel mai super mega fericit e in vacanta, cand n-are responsabilitati.
Cand incepe scoala, e belea, o luam de la capat

Promit ca voi redeschide acest subiect peste vreo doi ani, sper din inima ca atunci, macar putin, lucrurile se vor schimba.
M-as bucura in primul rand pentru el, nu pentru fericirea mea.

Aseara a facut alta, am fost la un supermarchet mai mic, la un moment dat a disparut, eu am crezut ca isi cauta una alta pentru el.
De unde?! El s-a dus sa reclame un baiat ca bause un iaurt fara sa-l plateasca

histamina spune:

initial as putea spune ca e simt civic, in realiatate poate fi si asta,dar si o consecinta ca permanent el trebuie sa raporteze teme, rezultate,ca permanent e criticat.fiint voi putin tolerant cu el e si el cu altii.

e corect legal ce a facut, dar ca evolutie spirituala, nus tiu ce za spun.
tu ce i-ai spus?