Adolescentul meu Nu vrea sa invete!

giulia71 spune:

Histamina, mai este pina la capacitate.
Nu capacitatea este subiectul de fata. Eu intreb cum sa-l responsabilizez pe copil fara a se simti presat.

Mamele cu copii mici imi dau sfaturi de parca mi-as teroriza copilul, parca ar face armata.
Se pare ca toata lumea mi-a conturat un portret de mama odioasa, eu nu sunt deloc asa si cred ca am o relatie foarte buna cu copilul meu.

Vad ca nu se pricepe nimeni sau foarte putini sa dea sfaturi concrete cum sa ajungi sa responsabilizezi un copil, fara a fi autoritar, fara a ajunge la experiente dure pentru el.

L-am intrebat aseara: tu ce vrei sa te faci? Raspuns: nu stiu
Dar ce iti place cel mai mult sa faci? Sa merg la mall, sa cheltui bani!

Nu-mi spuneti ca asa a vazut ca eu detest mallurile, merg de nevoie cand trebuie sa-mi iau ceva de imbracat.


Toata lumea e ingrozita de promovabilitatea redusa de la BAC si gasesc un singur vinovat: sistemul.
Bun. O fi numai sistemul de vina?
Nu cumva or fi si copii nostri, lipsa lor de interes in ceea ce priveste scoala/cariera/viata lor pina la urma.

Esecul lor ne loveste crunt, ca o palitura zdravana caci toti ne dorim mai bine pentru copilul> Insa intrebare mea este: noi, noi ca parinti ce am facut ca copii nostri sa nu ajunga in situatia asta?

Laura25 spune:

Daca vrea sa urmeze facultatea de informatica, are nevoie de mate ca sa treaca de examenele la analiza si algebra ce se fac in primii 2 ani. Dupa aia, doar de se orienteaza spre ceva programe f, specialiate sa aiba nevoie de mate. Eu fac soft de 11 ani si nu mi-a trebuit deloc sa stiu matematica in munca de zi cu zi (cel putin nu ma mult de adunari, scaderi, ecuatii simple) . Probabil in design are nevoie de notiuni de geometrie si desen tehnic.

giulia71 spune:

Filofteia, citeste posturile mele de mai inainte. Vrea sa ajunga sus, dar cu efort minim sau deloc, ceea ce nu se poate.

Orice si-a dorit pina acum, i-am spus ca trebuie efort, ca nu se poate sa ajungi sus fara efort.

A vrut regizor o perioada, l-am incurajat, apoi i-am spus sa citeasca literatura, istorie, geografie, macar de cultura generala. Cand a auzit a lasat-o moale. Desigur nu i-am spus ca si cum sa invete de pe acuma, asa la modul general

Urmeaza exact tendinta generala, sa aibe bani, glamour, sa fie vedeta, dar fara efort.

Marcia03 spune:

Si in Elvetia e scoala mai relaxata. Copiii nu sunt stresati cu lectii aiurea, li se lasa timp sa se joace, sa aiba activitati extrascolare. Mai toti copiii au astfel de activitati (fiica-mea are 3, a avut 4 anul trecut). Si aici au scoala si dimineata si dupa-masa (deci cei mici dupa ora 16 sunt liberi). Exceptie face ziua de miercuri, cand dupa-masa e libera. Fiica-mea merge in vizite la colege sau vin colegele la ea. Si asta chiar si in cursul saptamanii. In weekend, sta ft mult afara (indiferent de vreme) sau se vede cu colegele.

Aici nu se cer studii universitare pt orice job sau mai bine zis pt ft putine joburi se cer cursuri universitare. Pt postul de secretara/asistenta manager nu se cere facultate. Se cere in general diploma aceea de practica de 3-4 ani, in care invata efectiv "meseria" (in germana se cheama Ausbildung, nu ii gasesc traducerea exacta in lb.roamna). Se tine ft mult cont de ce poate respectiva persoana, ce experienta are, limbile straine. Ca un ex, pt meseriile de zidar, zugrav etc nu se cere diploma de bac, ci doar diploma obtinuta pt meseria respectiva (deci cei 3-4 ani de practica combinata cu scoala). Aici meseriile nu se fac dupa ureche, pt a lucra ca zugrav tb sa ai diploma respectiva, altfel nu te angajeaza nimeni. Am colegi in functii de conducere care nu au facultate, au terminat doar liceul (sau au invatat o meserie), dupa care au facut diverse cursuri care i-au ajutat sa promoveze. Aici se pune accent si pe cursurile facute dupa ce ai terminat liceul/facultatea (se numesc Weiterbildungkurse), nu numai pe diploma in sine.

Ceea ce vroiam eu sa mentionez este ca in Elvetia facultatea nu este obligatorie pt a avea un job ft bun. Aici doar 10% din absolventi urmeaza o facultate. Bineinteles ca daca vrei sa te faci medic sau inginer iti tb studii superioare, dar pt a presta o munca de birou (secretara, receptionera, asistent manager, contabil, specialist resurse umane, angajat la banc-la ghiseu) in general nu iti tb.

Numai bine.

Mihaela

MariaG spune:

ce inseamna ca "munciti ca nebunii"?
ce anume nu ii place la matematica?
Matematica in scoala generala n-ar trebui sa iste sentimente asa de puternice, adica ar trebui sa fie ceva ce tu sa ii poti explica acolo unde nu intelege el.
Sunt notiuni pe care le folosim in mod curent (multimi de numere naturale/rationale/reale, formule de calcul la algebra, ecuatii de gradul I si II si elemente de geometrie plana - arii, distante, denumiri).
Daca ii este greu sa retina lucrurile respective, gaseste tu o modalitate prin care sa-l ajuti sa le repete, fara sa-l cicalesti sau sa ii reprosezi ceva.

Examenul de capacitate nu e acelasi peste tot? Sau metoda de predare difera la scoala franceza?
Personal cred ca scoala franceza este o alegere buna, dar asta tine de fiecare parinte in parte.
Din ce ai povestit tu despre el, tot nu inteleg de ce esti asa de suparat pe el.


Eu insist pe partea asta pentru ca sora mea era o eleva buna pana cand a simtit ca nimeni nu e multumit de ea, si apoi a devenit o eleva catastrofala si n-a mai invatat nimic.

Selene_Bunny spune:

Eu zic sa pregatiti smoala si penele pentru giulia, ce atatea discutii...

Nu conteaza ca se da peste cap sa-i asigure copilului toate conditiile necesare pentru un start bun in viatza, nu conteaza ca o droaie de parinti se plang ca "generatia Facebook" n-are niciun plan de viitor, niciun ideal, nimic pentru care sa puna realmente osu' la treaba, ca nu-i intereseaza decat cum sa piarda timpul mai cool, mai trendy, mai cu multi bani si munca putina sau deloc, nuuu, la stalpul infamiei cu ea, sigur e 100% vina ei...

Scoala franceza? Meditatii? Psiholog? Neah, fitze, presiune pe copil.

Deja am vazut-o pe giulia batand in retragere.

adinag spune:

Giulia, eu cred ca rar sunt copiii care la 13 ani stiu ce vor. Personal nu stiu nici unul

andacos spune:

Giulia,linisteste-te,eu nu-mi fac absolut nicio impresie negativa despre tine...pentru ca te intzeleg.

Sa stii ca nici fii mio nu stie ce vrea sa fie,desi e mult mai mare decit al tau.

Eu zic ca e o etapa fireasca in dezvoltarea lui ca si adult si o etapa fireasca in viatza ta de mama.

Ai incredere in copilul tau,va veni vremea cind vei zimbi de cite griji itzi faci acum.

Dana

MariaG spune:

Pentru responsabilizare si coborarea din nori poti incerca targurile de joburi pentru absolventi sau targurile de studii (cred ca asa se cheama, cele la care universitatile vin si prezinta ce cursuri/burse au ei).

Pe de alta parte si noi eram cam tot asa de nauci la varsta lor si (parca) tot asa se crizau parintii nostrii la gandul ca urmeaza sa dam admitere la liceu si noi visam fluturasi pe pereti.

Incearca sa iei in calcul si varsta si faptul sa s-ar putea ca pubertatea sa-si spuna cuvantul si de aici lipsa de interes fata de orice. Poate poti sa-l ajuti si in sensul acesta:
- vitamine,
- mai mult somn (cica ar avea nevoie la varsta asta de vreo 12 ore de somn),
- o activitate fizica ceva mai sustinuta (pentru a putea sa se odihneasca noaptea) - inot, o bicicleta, poate e posibil ceva chiar in cadrul scolii

arunc cu idei poate ceva vei simti ca se potriveste si voua

Selene_Bunny spune:

adinag, eu am stiut. Nu la 13, un an mai tarziu. La 14 ani plecam de acasa, la liceu. Si am muncit pe branci pentru liceul ala. Dar mie mi-a placut scoala. Matematica nu mi-a placut, nici chimia, nu le-am inteles niciodata. Dar scoala, in general, da.

Acum sunt alte vremuri, e foarte greu pentru un parinte sa tina directia buna in ziua de azi. Eu deocamdata zambesc cand a mea imi spune "pai de-aia muncesti, ca sa-mi iei mie aia si ailalta" (are 4 ani), da' numai gluma n-o sa fie, peste cativa ani. Si a mea declara de acum sus si tare ca ea nu vrea sa mearga la scoala, ca nu vrea sa invete lucruri noi.