Azi, am fost miscat/a de...

Alizee spune:

Corect.

Eu am tendinta, instinctual, sa ajut copiii care vad ca au nevoie de ajutor si sa ajut persoanele care imi inspira mila.
Nu ma simt speciala, doar binecuvantata, ca nu am sufletul impietrit.

Selene_Bunny spune:

Dorsilia, nu ma simt "altfel", daca altfel inseamna impaunare, mandrie, mama, ce buna am fost pe ziua de azi. Dar ma simt "altfel" daca altfel inseamna sa-mi simt sufletul... cald si zambitor.

Imi pare rau ca astfel de gesturi sunt, astazi, iremediabil legate de existenta pericolelor - si inca ce pericole - pentru copii.

michelle-usa spune:

mie mi-a placut gestul lui Selene si nu as merge mai departe sa ma gandesc ca "dar daca...". a fost un gest simplu, pornit spontan din inima.
poate ca daca nu s-ar fi intimplat sa fie in pizzarie si fetitza la geam ...nu s-ar fi gindit sa o ia dupa strada sa o duca intr-o pizarie...

Victoria_mami spune:

Selene, daca vei avea aceasta conversatie cu fetita, nu-i spune doar de barbati; sunt si femei care lucreaza in complicitate cu barbatii. Si explica-i ca oamenii aia rai nu arata cu nimic diferit de cei buni. Aici la noi a fost un caz acum multi ani cand un el si o ea (sotia), care aratau ca si Barbie si Ken! au omorat 3 fete! Ea le atragea, le aducea acasa, el le molesta (de fapt, le molestau impreuna) si apoi le-au omorat! Una dintre fetele omorate a fost chiar sora ei. (Mai multe informatii puteti gasi cu o simpla cautare google dupa numele "Karla Homolka").

Victoria_mami spune:

Mai vreau sa spun un lucru: rar se intampla ca un pedofil sa vizeze un copil strain. In general, sunt copii cunoscuti, din familie sau din vecini.

ralualexandrei spune:

Selene pt gestul tau .
Ba da acum cativa ani m-a miscat pana in strafundurile sufletului o intamplare,poate pt ca inca imi lipseste foarte mult mama,poate ca asa a fost sa fie...nu stiu,redau aici povestea asa cum am scris-o la vremea aceea unui prieten caci simteam nevoia de a impartasi cu cineva ceea ce simteam.

"Azi m-am trezit dupa cateva ore de somn,am pregatit trupa pt scoala,servici ,gradi,i-am "distribuit",apoi am plecat in "cursele" zilnice:piata,casa,banca,iar piata pt ca uitasem sa-i iau Mariei fire textile pt ora de lucru manual.In tot acest du-te vino al meu nu-mi zumzaie prin cap decat ce si cate am de facut,traiesc mereu cu sentimentul ca timpul e prea scurt si eu prea inceata,ca as putea face mai mult si nu fac.
Ma indreptam grabita catre scoala si intr-un moment de respiro vad la coltul strazii o batranica cu ochi albastri pe jumatate ascunsi de riduri,sprijinindu-se pe un cos de cumparaturi gol si rapciugos.Nu prea indraznea sa intinda mana insa judecand dupa silueta plapanda ascunsa in zdrente era evident ca ii era foame.Ma opresc si o intreb ce are nevoie cu gandul ca in functie de raspunsul ei sa ii dau sau nu ceva.Imi raspunde ca are nevoie de mancare.
-Ce mancare?
-De la piata ,zice,cartofi ,ceapa...
-Bine ,zic grabita,ma duc pana la scoala si ma intorc repede si-ti iau.
-Te asteapta buna,imi raspunde,si cu glas mai slab adauga,o bucatica de carne as vrea daca poti.
Aceasta adaugare timida m-a lovit pana in strafundurile inimii.Eu care arareori plang,eu care sunt, se pare, atat de aspra incat majoritatea barbatilor cu care lucrez se tem sa vorbeasca cu mine si prin telefon,eu care cand urlu o data depasesc in decibeli toate bormasinile,mergeam pe strada zabauca cu lacrimile siroindu-mi de sub ochelarii de soare..
La intoarcere m-am oprit intr-un magazin si i-am luat carnea mult dorita,branza,masline,paine,ce am gasit mai bun.Nici prin cap nu mi-a trecut ca aceasta oprire a nascut in ea teama ca nu ma voi intoarce.
Ma astepta sprijinta pe carucior.
-Ma uitam dupa tine,credeam ca nu te mai intorci.
Am deschis cosul si am intrebat-o ce are in el sa nu strivesc ceva cand pun sacosa cu alimente.
-Am niste carpe,si in soapta spune,daca nu ajung repede la wc fac pe mine.
I-am pus cele necesare in cos si i-am spus ca i-am luat carne mai multa sa o portioneze si sa o puna la congelator,atunci mi-a insfacat mana sa mi-o sarute ,mi-am retras-o repede dar totusi prea tarziu,nu meritam.I-am intors mana si i-am sarutat-o eu,cu dor,cu acel dor care imi sfasie inima de cand mama a murit.M-am uitat in ochii ei senini,zambeau.Ma apuca de brate incercand sa ma traga in jos:
-Vreau sa te sarut pe frunte.
Am inchis ochii si pt o clipa am fost fericita ca acum cativa ani.
-Ai copii?
Cu glasul dogit de lacrimile care deja imi urcasera in gat i-am spus ca da,am patru.
-Sa-ti traisca ,sa fie sanatosi!
-Sa dea Dzeu,si asta a fost tot ce am mai putut sa ingaim caci am plecat val vartej de teama ploii din mine.
Norocul meu ca am ajuns acasa repede si am putut sa-mi dau frau liber revoltei,neputintei,furiei,si tuturor sentimentelor care ma invadasera vazand cum este apusul unora.
Oricare din cunoscutii mei,poate si copiii sau ursu ,daca m-ar fi vazut ar fi fost socati de cat si cum sunt in stare sa plang,si majoritatea m-ar fi catalogat drept nebuna asa cum fac mai mereu,ca doar ar trebui sa ignor multe in virtutea faptului ca am destule probleme ,familie mare,multe treburi casnice pe care ma incapatanez sa le fac singura,firma,etc.
Adevarul este ca nu pot sa ignor nu pt ca as fi buna ci pt ca apoi as avea niste procese de constiinta cumplite.
Nu am uitat cum este sa-ti fie foame,frig,sete...
Simteam nevoia sa povestesc cuiva care sa nu-si zica in gand "uite-o si p-asta ,daca n-are probleme isi face singura"

Daca m-am simtit altfel?Da,neputincioasa asa m-am simtit.

carolinah spune:

Doamne, Andra, plang si nu ma mai opresc...

Victoria_mami spune:

Ralu, eu sunt genul de om care in general sunt catalogata "Rece". Tu m-ai facut sa plang.

eumada spune:

Eu...eu am la gradinita Evei o ingrijitoare,o femeie blanda si buna,luminoasa,care are un zambet si o vorba de alint pentru fiecare..ea a izbutit s-o adapteze pe Eva..
Pentru ca mi-a placut cum se poarta cu comoara mea,am incercat sa-i aflu povestea....i-a murit o fetita de 10 ani de cancer...si are un baiat de 28 care are limfom nonhodkin...cred,pentru care a facut transplant de maduva(bani stransi de la oameni si a izbutit sa intre intr-un program)

Sotul ei a castigat bine,dar dupa ce i-a murit primul copil a luat-o pe aratura.Rau.Si acum traiesc din salariul ei de ingrijitoarebaiatul are nevoie de alimentatie sanatoasa si medicamente..cumplit.

Acu` vreo trei saptamani stiu ca fusese cu baiatul la analizele anuale,sa vada daca nu a recidivat....toata saptamana pana a venit de la Bucuresti am simtit nevoia cumplita s-o caut si sa-i dau niste bani.De 8 martie ,fara sa stiou daca a venit sau nu am luat la mine banii(nu spun cat,dar mai mult decat salariul ei) si m-am dus la serbare.Am vazut-o i-am dat banii..nu a realizat cat erau,mi-a spus "bogdaproste"...am plecat.Seara,ma suna mama,de care s-a lipit mai mult.Si-mi spune ca Lacramioara plangea la telefon.Mama s-a speriat ca s-a intamplat ceva rau cu baiatul.Dar Lacramioara i-a spus printre lacrimi ca toata noaptea se rugase la Dumnezeu sa faca ceva ca nu mai avea bani si ii trebuiau pentru medicamentul baiatului si de mancare...si s-a rugat atat de mult,iar dimineata am aparut eu cu banii.Si i-a zis"dumnezeu a coborat in fata matale,doamna si baiatul meu a avut medicament".M-am simtit rau..de ec sa fiu comparata cu o unealta a Domnului,eu doar am gandit ca o mama.Am ajutat-o si continui s-o ajut din suflet,plang de fiecare data cand o vad..cata bunatate,cata seninatate...ma simt mica si vinovata intr-un fel...ca unii sufera nepermis de mult iar eu ma pierd in amanunte penibile.

Inca continui s-o ajut si voi continua...produse naturale,bani....e o mama care lupta pentru copilul ei..atat.

ralualexandrei spune:

Dupa parerea mea ,Selene a actionat din instinct,ca mine,ca Mada,pur si simplu exista momente in care ne lasam calauziti de suflet,de aceea nu avem cum sa gresim .Selene nu a stat sa disece ce si de ce simtea,a actionat si atat,la fel si eu ,nu m-am gandit la nimic ,am simtit si atat,de aceea Mada a fost acolo unde trebuia cand trebuia.Uneori e bine sa ne ascultam inima si atat,cand?! asta stie fiecare dintre noi.