cum putem iesi din impas

MariaG spune:

Nu cred, cred ca pur si simplu asa i se pare ei normal. Asta e normalitatea ei.
Orice iese din sfera asta si o obliga la o reactie, la o hotarare, la ceva ce presupune incredere in fortele proprii o face sa bage capul in pamant sau sa se infoaie amenintator.
Nu cred ca ea stie ca se poate trai si altfel.
Vezi faptul ca nu realizeaza ce anume o deranjeaza si ca de cate ori se apropie de momentul "a-ha" da inapoi.
De-aia lista e plina de chestii generice si la orice intrebare punctuala da un raspuns abil-evaziv.
Pentru ca momentul in care stii ce te deranjeaza clar si precis (nu asa nedefinit - nu sunt inteleasa/auzita) nu mai poti sta. Si trebuie sa faci ceva, dar uite ca ea nu-si da voie sa faca ceva pentru ca nu are aprobarea unei figuri paterne (tatal/sotul). samd
Asa cum el nu stie sa-si respecte sotia din cauza modelului matern (chiar asa, ce s-a intamplat cu tatal lui?) asa ea nu stie (pe modelul ei matern) sa se valorizeze.

Sau pe partea cealalta, ea s-a invatat cu raul si nu vede nici o iesire din situatie. S-a adaptat la el, se "descurca", se raporteaza la ce are in viata ei zi de zi. A pactizat cu ceea ce noi numim "raul". Daca il atacam va iesi in apararea lui: "stati ca nu e chiar asa, si nu e dracul chiar asa de negru, si o relatie implica doi oameni, si amandoi sunt vinovati".
Si uite asa pana nu mai stie ca o relatie se bazeaza pe incredere reciproca si respect, nu pe cine are salariul mai mare.
Si ca incredere reciproca inseamna ca atunci cand esti in fata barbatului tau il privesti in ochi, nu stai cu capul plecat.
Si ca respect inseamna ca daca ea nu vrea sex, el se poate bosumfla, dar cam atat.

De-aia am si rectificat ca nu e de ras ci e de plans.

Ca sa poata iesi din cercul asta vicios are nevoie de multa consiliere.

oana_s spune:

Fetele, Ana e slaba, nu cred ca o ajuta dusul cu apa rece, dimpotriva o face sa se retraga si atunci n-am facut nimic pt ea.

Cred ca atunci cand va ajunge la limita (a ei, personala, asa cum o simte ea, nu noi), va lua o decizie si atunci poate va intelege ce am vrut sa-i transmtem.

Acum, e prea devreme si ea e si foarte insarcinata.

histamina spune:

voi va dati seama cum e primita fetita in casa aia?
cum se va descurca ana cu depresia post partum in acest context?

ana e slaba,pentru ea conteza statutul social, financiar.e insarcinata si mizeria din casa e ceva care o deranjeaza doar cand o vede,agresivitatea, jignirile si violenta nu-s demne de a fi mentionate pe lista cu puncte slabe.sunt inlocuite generic cu temperamentul.
cand trebuie sa ia o masura toate grozaviile pe care le indura devin pastelate.
inevitabil,cand ne-a cerut parerea si-a asumat si raspunsuri sincere,reale, si evident solutii,dar ana nu vrea solutii.singura solutie pt ea este ca sotul sa se schimbe.
degeaba scriem noi pe 50 de pagini ca asta e imposibil.
spre deosebire de altele in situatia ei ea are avantajul imens al casei proprii si al unei pensii alimentare menite sa o scoate din grijile pentru ziua de maine.
daca 2000 de euro nu ii ajung pentru 3 persoane,poate un tur de forta pe la subiectul cu 300 de lei pe luna i-ar prinde bine.

oana_s spune:

Tu ai toata dreptatea din lume, dar ea e la faza la care nu poate sa vada asta.

Pur si simplu acum ea nu vede drumul pana la 2000 de euro aia si la linistea din casa proprie si personala.

Nu cred ca e numai financiarul la mijloc, e presiunea parintilor, orasul e mic, n-are prieteni, n-are un umar pe care sa se bazeze, de-aia zic, cand o sa-i ajunga la os cutitul (cum a zis cineva) o sa se trezeasca.

P.S. Io sunt una dintre alea care au plecat in chirie cu copilul, acum multi ani si nici pe departe, dar nici pe departe situatia nu era asa, numai ca oamenii sunt diferiti, limitele sunt altele pt fiecare si contextele de asemenea. Una e sa stii ca la 12 noaptea daca dai un telefon, cineva vine si face ceva, orice, pt tine...si alta e sa fii singur cu adevarat (m-a ferit Dumnezeu sa stiu cum e, dar imi imaginez).

histamina spune:

se cheama ca traiesti viata ta pt altii,pe care ii doare in cot de tine,dar pe tine te doare daca ei ar spune cel mai mic lucru despre tine.

probabil ca trece drept o mare si realizata doamna,dar nimeni nu e dispus sa vada drama ei.pt ca ea nu a spus nimic si nimanui.pozeaza in cuplul perfect;casi peste casi, doi copii frumosi,sot si tata iubitor, si sotie, in pana mea cum sa nu fie multumita cand orice fata din orasel ar visa la statutul ei, ba chiar ar cere sa fie batuta oleaca,asa de control.

cel mai grav este ca ana nu stie cat valoreaza.din pacate.si nu cred ca vreodata ii va ajunge cutitul la os.

emanouela spune:

Vb chiar ieri cu cineva care a mers la un workshop cu Irina Petrea, supernanny, unde printre altele spunea ca in majoritatea familiilor exista o "victima"...de obicei e mama, care gateste, spala, munceste, creste copii, üita" de nevoile ei ca om, victima care isi zice ca se sacrifica pt un scop...copii, bani, etc...acea "victima" la un moment dat devine persecutor, santajist emotional pt cei fata de care considera ea ca s-a sacrificat, de obicei si ft trist, chiar proprii copii...soacra anei e persecutor la momentul actual...ana are toate sansele sa devina...trist.

a_alinta spune:

de mult nu am mai intrat pe la topicul asta, pentru ca am realizat ca nu am cum sa ajut pe cineva intr-o situatie de genul acesta daca nu am trecut niciodata prin asa ceva , dar vad ca sunt multe fete care dau sfaturi fara a avea habar ce inseamna sa fii in pielea personajului principal. toti suntem diferiti si interpretam diferit , hai sa nu incepem cu prezumtiile noastre de ce accepta ana sa stea in aceasta relatie.

histamina, daca tu iti accepti sotul asa cum e el este pentru ca undeva va completati, el are ceva ce tie iti lipseste , nu ca tu esti o luptatoare si el e doar norocos ca te are . eu de exemplu nu as putea fi nici macar prietena cu el daramite sotie! in orice cuplu exista ceva, o anumita "legatura" care in timp se consolideaza sau incepe sa se rupa.

iar oamenii se schimba in timp . unii ajung sa aiba doar asteptari , altii doar ofera iar altii asteapta sa primeasca doar ceea ce ofera. dupa mine casniciile fericite au loc intre oameni pentru care schimbarea se face in aceeasi directie iar in cazul in care acest lucru nu are loc, solutia depinde numai de cel care sufera.

ana , de tine depinde cum vrei sa iti traiesti viitorul . azi dimineatza fiica mea m-a intrebat daca sunt trista. am fost foarte mirata de intrebare si am intrebat-o la randul meu de ce imi pune o astfel de intrebare iar raspunsul ei cred ca este cheia rezolvarii problemei tale: daca tu esti trista si eu sunt trista!

irinabobe spune:

emanouela, orice persecutor este persecutor pt ca i se permite...
ok inteleg ca este labila, nu are forta, etc etc. dar copilul pe care il are plus cel ce va avea sa vina nu ii dau forta? forta de a le oferi o viata mai buna, mai linistita? forta sa nu isi vada copiii tremurand de frica tatalui/
si asa cum am spus asta este varianta roz in care sotul munceste...dar ce se va intampla cand nu va mai munci? bautura degradeaza...bautura plus un caracter indoielnic sunt drumul perfect spre esec si degradare. ce va face cand sotul va sta zilnic acasa, beat non stop, varsandu-si furia pe ei? si daca acum are posibilitatea sa plece cu o pensie alimentara ok, cu forta de munca si cu copiii inca nemarcati, ce va face peste cativa ani? asa cum am spus am exemple in familia apropiata, stiu ce inseamna viata pe vas , ce inseamna bautura in acest context...si sunt aproape sigura ca daca nu se va rupe acum peste cativa ani va fi cu mult mai greu...atunci cand furia sotului se va revarsa asupa ei si a copiilor, nu vor ramane decat niste copii traumatizati in urma care nu vor avea dreptul la o viata normala...macar asta ar trebui sa ii dea forta.
spre deosebire de alte femei abuzate, are casa, are servici, este tanara, sanatoasa si dupa cum scrie este o femeie inteligenta, deci din punctul meu de vedere nu tocmai de plans.

ana_maria500 spune:

Indraznesc sa revin cu un mesaj ... oamenilor nu mai pomeniti atat de pensia alimentara de 2000 euro ... pt ca situatia nu este chiar asa ... desi sotul are un salariu de 10000 euro ... acesta nu are caracter permanent ... ia banii astia doar cand este plecat in voiaj ... si este de fapt un fel de diurna ... si unde mai pui ca banii sunt castigatii teoretic in alta tara ... chiar daca sunt virati intr-un cont de la noi . El ar mai avea si un salariu in lei ... mai mic ca al meu ... dar din cate am bagat de seama ... nici asta nu il primeste mereu ... doar cand este plecat ... De aici si ideea ca pensia alimentara nu poate fi asa de mare ... Poate sunt anumite chichite avocatesti pe care nu le stiu ... de aceea voi avea nevoie de un avocat foarte bun care sa ma ajute ... iar un partaj ... costa deschiderea unui proces de acest gen ... As fi dispusa sa fac astfel de sacrificii financiare daca stiu ca merita ... Situatia dupa un eventual divort ... nu este chiar asa de simpla ... nici pe plan financiar ... nici pe plan sufletesc ... Si ganditi-va ca voi avea si un bebe ... nu va fi chiar asa usor ... Recunosc ca sunt slabita ... cel putin moral ... Cat am fost sub tratament antidepresiv a fost cum a fost ... treceam relativ mai usor peste momentele mai grele ... dar dupa ce l-am oprit acum aprox 1 an ... trebuie sa imi iau puterea si calmul din alta parte ...

a_alinta spune:

ana, tu alegi. poti alege banii sau poti alege linistea, liniste care odata instalata ( e adevarat ca in timp si cu suferinte ) aduce fericire si bani.
nici sute milioane de euro nu o sa iti dea raspunsul peste cativa zeci de ani , cand nu vei intelelege de ce copiii tai sunt nefericiti si fac aceleasi alegeri pe care tu continui sa le faci.