stress continuu

Ramonika spune:

cu totii am invatat la scoala despre cele 4 tipuri de personalitate: coleric, sangvinic, flegmatic si melancolic. cand mi s-a cerut aprecierea, m-am incadrat undeva intre flegmatic si melancolic.
e clar ca e NORMAL ca unele persoane sa fie melancolice. ce presupune aceasta "melancolie"? presupune sa tresari la fiecare apel telefonic, la fiecare sonerie? presupune sa nu fii sociabil, sa te simti inferior majoritatii persoanelor si altele descrise de mine la inceput?

unde e limita intre normal si anormal? sunt normala (chit ca melancolica) sau anormala?

izabela88 spune:

eu stiam ca psihologul vindeca sufletul,iar psihiatrul creierul,ca organ pasibil de a se imbolnavi...
"psiholog si mai apoi psihiatru",cum zicea una dintre fete,nu cred ca e o ordine batuta in cuie
pana vezi rezultatele(sau nu) la psiholog,poate dura ani,iar la final sa descoperi ca,de fapt,e o boala a creierului,tratabila in cateva luni...
multa sanatate si echilibru interior
edit sa-ti spun ca normalitatea e relativa,depinde de cine pune eticheta

Dorsilia spune:

de la om la om limitele sunt diferite. In functie de toleranta individuala la stress, la evenimentele de viata. Capacitatea de a face fata stresului si perceptiile sunt extreeem de diferite de la om la om. Reactivitatea de asemenea. Nu e normal sa ajungi frecvent "pe marginea abisului" chiat si daca in prezent NU ai evenimente precipitante. Stresul posttraumatic se poate manifesta ani de zile. Unii trag dupa ei stresuri din copilarie, altii din adolescenta, altii din tinerete samd. Asa se ajunge incet-ncet de la depresia pasagera, acuta, de la asa numitele dispozitii melancolice la depresia clinica care inseamna un dezechilibru chimic perfect reglabil.

Ilinca_M. spune:

Eu stiu ca si pentru scoala de soferi si in invatamant iti trebuie evaluare facuta de psiholog, nu de psihiatru Nu stiu in politie sau armata, dar cred ca si acolo tot psihologul ii evalueaza.

ary_v spune:

Pentru ca nu s-a inventat inca pastila miraculoasa care sa rezolve problemele sufletului.

Ramonika, parerea mea e ca, indiferent ce temperament ai avea, te poti simti impacata cu ceea ce esti si poti avea o viata fericita. Fericirea nu tine de temperament, dar trebuie sa muncesti cu tine, eu nu cred in calea scurta, drumul e greu si sinuos, dar se merita din plin.

BellaDonna spune:

pai tocmai ca cu tine insuti e cel mai greu de muncit si iti trebuie ani.... si inca nu sant psihologi asa de buni incat gata in cateva luni zici ca esti vindecat , daca ai ani de pierdut ....
cea mai buna combinatie eu zic e psiholog cu psihiatru, in timp ce esti pe medicatie faci si terapie alfel ai viata un calvar sau o tarai asa , hai ca merge si asa
vezi daca psihologi din romania fac biofeedback

BellaDonna spune:

izabela88,
sufletul nu se poate vindeca daca in creier este un dezechilibru chimic e destul de greu

izabela88 spune:

de acord
acelasi lucru incercam si eu sa-l zic,poate nu m-am facut inteleasa prea bine...

coraly spune:

Ramonika, daca ti-a iesit mai demult lipsa de Ca si Mg e foarte posibil sa o ai si acum. Nu stiu daca procedezi corect luand doar Ca, pentru ca la absorbtia calciului, corpul consuma si mai mult magneziu, de aceea intotdeauna in dublele deficiente se recomanda mai intai acoperirea deficitului de magneziu. Adica iei doar Mg, pana cand corpul are suficient, si asta e in functie de cat de mare e lipsa, si apoi continui sa iei in paralel Mg si Ca, intr-o proportie clara, o gasesti pe net. Magneziul are un rol foarte important in starile astea, si lipsa lui te poate face sa fii extrem de stresat. Deci degeaba iei Ca singur, ca iti faci mai mult rau. Alte semne ale deficientei de magneziu sunt tremuratul muschilor din diverse zone ale corpului - pleoape sau oriunde altundeva, somnul prost, iritabilitatea, si astea sunt cele mai putin grave. Citeste aici: http://sanatate.acasa.ro/boli-7/efectele-lipsei-de-magneziu-din-corp-139311.html

iarina spune:

Dupa cum descrii tu, pare a fi anxietate. Stresul e o reactie veche de cand lumea a organismului, pentru a face fatza diverselor pericole care apar in viata. Sigur, in lumea in care traim acum, aceste pericole au depasit stadiul primar de atac, foame, gasit adapost etc si sunt mult mai diversificae, complexe, insa reactiile organismului au ramas. Este normal sa te simti stresat in situatii de genul: sef insuportabil, examene, gasirea unei locuinte, insa nu este ok cand stresul se prelungeste la activitati banale, care n-ar trebui sa declanseze reactia. Cand se intampla asa, literatura de specialitate vorbeste despre anxietate. Cred ca cel mai corect ar fi sa mergi la un psiholog sa te evalueze si sa faci terapie. Cea mai indicata este cea cognitiv comportamentala, insa e mult de munca. In functie de severitatea anxietatii, psihologul poate recomanda medicament. Insa in cazul tau Ramonika, pare a fi o anxietate generalizata si nu foarte severa. Deci nu-ti face griji foarte mari.Incearca cu diverse carti de self help pana sa ajungi la terapie. In general atunci cand nu mai bajbai si intelegi ce se intampla cu tine, cand constientizezi problema, scade stresul.
Daca o sa ma intrebati cum mi-am permis sa-i pun undiagnostic, o sa va raspund ca e doar o presupunere si ma bazez pe o lunga experienta cu anxietatea. Nedorita de altfel. Dupa vreo cativa ani, incepi sa-i recunosti pe anxiosi de la o posta nu ca n-ar fi simpatici cu miiile de griji pe care si le fac zilnic