Dislexie?- recomandare specialist, va rog
Raspunsuri - Pagina 2
Alizee spune:
Citat: |
citat din mesajul lui eumada Am invatat sa citesc si literele abia din clasa 1.De unde moda asta ca la 4-5 ani copilul sa stie alfabetul si sa scrie? |
Si fetita mea, la fel. La inceputul clasei I, silabele : ma me mi mo mu, pt ea, erau toate cu a. Si mie mi-a fost teama sa nu fie dislexica. Am dus-o la logoped si a fost evaluata.
Tzuc, gradinita trebuie sa aiba cel putin un logoped arondat. Vorbeste cu directoarea; stie unde este cabinetul de logopedie.
boticelina spune:
Tzuc, dupa cum vezi, eu lucrez cu copilul in scopul internalizarii unor reguli, adica scriem si citim de la stg la dreapta si de sus in jos, ca sa fim intelesi facem literele si cifrele intr-un singur fel, i-am zis ca vocalele sunt muzica din cuvinte, mai fac din cand in cand mici exercitii strecurate in joaca pt discriminare auditiva, nu o inghesui cu lucrul pe caiete sau la masuta, facem litere din pietricele, betisoare, carioci, joaca...
Copilul meu trebuie sa inteleaga mecanismele din spate ca sa invete. Imi aduc aminte ca si cu cifrele am avut un pic de furca pana a asociat simbolul cu cantitatea. Apoi a prins singura mecanismul de formare al numerelor (in multipli de zece) pt ca si eu i-am zis ca daca invata sa numere pana la 20 apoi va sti sa numere pana la infinit
Acuma priveste si partea buna a lucrurilor, limba romana e o limba fonetica, odata ce ai invatat literele stii sa citesti. Limba engleza e un cosmar pt un copil dislexic, de-aia si se incepe devreme si au foarte mult phonics in programa. In ro ai doar ce, ci, che, chi, ge, gi, ghe, ghi si s-au cam terminat "capcanele" limbii romane. Ortografia are reguli in spate si se poate invata logic.
Eu in locul tau nu as amana inscrierea la scoala la pregatitoare si pt ca oricum va trebui sa ajungeti la evaluare as vorbi si cu cei din comisia de evaluare de acolo, as spune sincer nelinistile mele si as asculta si ce zic ei. Depinde si cat de serios s-a lucrat cu copiii la gradi, daca or fi fost 30 de copiii la o educatoare nici nu ma mira ca n-a avut timp femeia sa se ocupe constant de al tau.
filofteia spune:
Citat: |
nu are a face dislexia nimic cu varsta la care mergi la scoala. si de dislexie nu s-a "vindecat" nimeni inca, nici macar nu-i boala daca e s-o iei asa. |
Foarte bine punctat, dar cu ajutor situatia poate fi ameliorata.
Eu cred ca primul pas ar fi sa vorbesti la gradinita, sa o testeze psihologul arondat gradinitei, care apoi va va indruma mai departe.
Uite aici lista Centrelor Logopedice Interscolare:
http://www.logopedics.info/centre-logopedice-interscolare-bucuresti.php
Acum... din experienta proprie, pe dislexie nu prea sunt specialisti. In general la noi logopedie = dificultati de vorbire.
Copilul meu nu are un diagnostic, dar eu cred ca este dislexic... are 12 ani si inca mai incurca b cu d, sunt cuvinte pe care le scrie despartit sau impreunat (Intot deauna, dealtfel etc). A invatat foarte greu sa citeasca/scrie, undeva prin clasa a III-a (8 ani).
In orasul meu nu am reusit sa gasesc un logoped particular care sa faca exercitii cu el.
Am fost la Centrul Logopedic Interscolar in clasa a III-a cand l-am pus sa scrie "La un moment dat" si a scris ceva de genul "La odmoment dat". Stia ce inseamna, dar i-a fost foarte greu sa sesizeze in primul rand cate cuvinte sunt. Logopeda l-a pus sa citeasca dintr-un abecedar (adica la nivel de clasa I). L-a pus sa spuna cate cuvinte sunt in "La un moment dat", iar el a spus ca trei. A fost intrebat ce note are (doar la romana avea S/ B) si mi s-a explicat ca are o deficienta, dar in program sunt luati numai cei cu esec scolar, adica I la mai multe materii.
Ce am facut eu ... am citit foarte mult despre dislexie.
Inca lucrez foarte mult cu el, il ajut sa citeasca / inteleaga lectiile, mi-am scos exercitii specifice, inca fac dictare cu el, il mai intreb chiar si ocazional :Cum se scrie de altfel? (spre exemplu).
La scoala merge foarte bine, chiar daca la romana mai are si note de 7.
Ideea este ca nu trebuie sa faci "un capat de tara" din asta. Dislexicii sunt foarte destepti... ideea este sa stii sa-i ajuti si sa-i intelegi.
boticelina spune:
Tzuc, iti dau copy-paste mai jos la marturia unui dislexic, poate te ajuta sa intelegi cum "se organizeaza" ei interior
Kalkin a spus:
Salut, Eu sunt dislexic si am trecut de mult de varsta copilariei, am 33 de ani. Din pacate am fost diagnosticat de-abia acum 10 ani (dintr-o intamplare) asa ca nu am beneficiat de tratament special, insa am fost nevoit sa tin pasul, si cateodata chiar sa o iau inainte, prin propriile mijloace experimentand din mers. M-am gandit ca v-ar fi de folos cateva sfaturi cu lucruri care au functionat (cat de cat) la mine. Imi cer scuze dinainte daca sunt putin dezlanat si pentru eventualele anagramari. Dislexia mea peste medie (prietena mea corecteaza ceea ce scriu:)). Ca sa va faceti o idee despre cum vedem lucrurile iata o mica descriere: Nu vedem litere sau simboluri ci un desen. Combinatiile de litere sunt multe si desenele seaman foarte mult. Este foarte dificil sa scriem normal, cu un creion. In scoala desenam ideograme in loc de cuvinte sau propozitii (de ex in loc de vrebul "arata" desenam o mana, "panta" era o sageata inclinata). Este mult mai simplu sa scriu la tastatura, nu stiu exact de ce. Pentru litere sau cuvinte asociez obiecte sau imi construiesc in minte o camera, o casa. In camera intru si am canapea, masuta de tv, servanta cu sertare etc... In sertar este o litera sau un cuvant, canapea semnifica ceva etc. De foarte mare ajutor atunci cand nu imi puteam lua notite foarte repede (ceea ce se intampla destul de des). "Citesc" foarte multe carti. Daca trebuie sa citesc cu voce tare imi este teribil de dificil pentru ca unele cuvinte nu imi spun nimic. In schimb din "desenul" de ansamblu imi dua seama ce se intampla cu exactitate de 90%. Ca o paralela intre modul nostru de gandire si cel normal, este ca si cum am avea nevoie de o dimensiune in plus. Litera A nu ne spune nimic. Dar litera A verde inseamna ceva. Poate fi ardei iute verde. Cu cat descrierea e mai complicata cu atat mai bine. Altfel nu inseamna nimic, se confunda cu orice si o uitam. Inca ceva: daca azi ne e ceva clar, nu inseamna ca si maine va fi la fel (asta a fost un lucru f urat de care m-am lovit). In clasele primare cand ne ridica in picioare eu povesteam intotdeauna lectia, desi citema din carte in legea mea, asa c aprimele mele note au fost de 4. A fost desutl de greu, pana cand am ramas cunoscut ca "ala care invata cum stie el". Asta nu m-a impiedicat sa ajung pionier de frunte, comandant de unitate - snur visiniu, pentru cunoscatori :))). Incercati ca orice proces de invatare sa fie cat mai creativ posibil. Nimic nu va fi prea mult. Incercati litere volumetrice. Facute din orice, carton, spuma de frisca, aluat etc. Atentie, este f importnat sa faceti litera, apoi copilul sa va urmeze pasii si sa faca si el una. Este mai eficient decat sa o faceti voi si apoi sa o cititi impreuna. De mare folos jocurile tip Lego, Mecano etc. In functie de dislexie poate sa citeasca si sa scrie dupa o vreme normal sau mai putin normal. Fazan, (jocul acela cu ultimele doua litere un cuvant nou) este si el de ajutor. Nu are nici un sens sa ne chinuiti cu caligrafia sau chestii prea tehnice. Pentru noi cuvintele dislexie si lexiedis sunt identice, iar literele scrise cu creionul este ca si cum v-as pune sa faceti desene aproximativ identice, dar complicate intr-o ordine incalcita. Nu gandim in cuvinte, ci in imagini. Pentru noi sa citim un cuvant este ca si cum v-as cere sa va imaginati marginea universului. Este ceva care stii ca exista il vezi in mintea ta, dar nu poti sa il apuci. Atnetie, suntem deosebit de intuitivi si reconstruim imagini si fapte pornind de la lucruri minore. Modul in care va miscati, atitudinea ne face sa sitm lucruri pe care nua mavea cum sa le stim. Niste mici Sherlock Holmes:). Impresia pe care o avem la prima vedere ste 99% cea adevarata. Imi pot da seama ce fel de viata a avut perasoan cu care discut din modul in care isi tine mainile, din ridurile din jurul ochilor, pozitia corpului, unghii etc. Ne plictisim extrem de repede. Ne este mai usor sa retinem un cuvant sau o lectie daca mai facem inca un lucru in momentul respectiv. Exact ca atunci cand vorbesti la telefon si mazgalesit pe o foaie. Chiar si simpla actiune de a tine un obiect in mana este de ajutor. Ne este mutl mai simplu sa retinem daca in acelasi timp se intampla doua lucruri. Ceea ce voua va distrage atentia, noua ne fixeaza amintirea. Avem o memorie excelenta de lunga durata. Cu cea de scurta durata e mai dificil, retinem doar lucruri esentiale. Avem o capacitate de sinteza ridicata, dar suntem complet haotici in organizare, fie a timpului, fie a obiectelor. Daca intervine plictiseala si rutina nu avem nici o sansa ca lucrurile sa evolueze, de aceea schimbati o activitate de invatare cu alta. N-avem nici o problema sa invatam 10 minute la biologie, 10 la matematematica si 10 la istorie. Insa 30 de minute la biologie poate fi un chin. Nu retinem pe dinafara, mecanic, mai nimic. Este mai simplu sa subliniati in manual cu culori diferite pasajele importante. Noi o sa facem legatura intre ele asa cum ne pricepem si va iesi bine. Ati citit Singur pe Lume, de Hector Malot? Mudol in care copilul acela invata poezia este curat in spirit dislexic. Pentru noi nu e usor nimic din ceea ce voua vi se pare usor, de aceea nu ne repetati ca este simplu. Nu va enervati pe noi cand trebuie sa retinem lucruri fara sens, pentru ca nu avem nici o vina, pur si simplu motivatia lipseste. Cititul, scrisul, calculul matematic sunt dificile. Aproape ca si cum v-as pune sa va uitati la Cina cea de taina si sa imi explicati matematic compozitia picturii. In schimb tot ce tine de creativitate este simplu. Eu sunt arhitect, dar dupa facultate am lucrat cativa ani ca senior art director in agentii de publicitate, am avut expozitii de grafica in galerii (chiar si in glasgow) iar acum 2 ani m-am intors la arhitectura (am o mica firma impreuna cu doua prietene). Intr-un final, trebuie sa retineti doua lucruri: 1. Procesul de invatare trebuie sa fie extrem de creativ, iar 2. Dislexia nu este vindecabila, deci nu are sens sa sperati sa va transformati copilul intr-unul normal. Nu trebuie sa aveti impresia ca acel copil are un deficit si nici el sa nu creada asta. Niciodata un copil dislexic nu va fi normal si nu trebuie sa suferiti din aceasta cauza. Este doar altfel si de multe ori o sa fiti uimiti de ceea ce va spune sau va face. Scuze pentru textul lung, dar sper ca va este de ajutor sa ne intelegeti mai bine:).
tzuc spune:
Buna,
Va multumesc mult pentru mesaje de incurajare, sugestii si experientele voastre, apreciez ff mult
Am deja trei recomandari de logoped/psihologi la care voi merge, voi cere mai multe pareri. Am motive intemeiate de a cere mai multe pareri pentru ca fetita a avut tripla circulara la naostere, nu a respirat, a stat 3 zile la incubator cu oxigen etc.
Dar, fetita are un vocabular destul de consistent, vorbeste in fraze lungi, desparte in silabe fara dificultate, numara silabele cuvantului corect, recunoaste sunetele de la inceptul fiecarui cuvant, stie sa spuna cuvinte care incep cu un sunet dat, isi scrie numele cu litere de tipar, numara pana la 100 (uneori sare peste 28, 38 etc), face adunari de la 1 la 10 automat, peste 10 face cu socotitoarea cu bile, face diferenta mai mare mai mic la numere pana la 20, intelege cerintele/enuntul unei situatii daca a fost clar si corect exprimat.
In schimb confunda cifre si litere frecvent, desi a spun cifra corect acum 1 minut, daca revin si o intreb nu o mai recunoste, o ia pe ghicite pana nimereste.
"Citeste" reviste pentru fetite, intuieste ff bine cerintele unei fise din revista sau fise printate de mine, fara sa-i citesc enuntul.
E constienta ca greseste si atunci nu vrea sa mai continuam, spune ca ea nu o sa reuseasca etc
Aseara am lucrat cu ea fise cu cifre si a scris corect, dar pozitia mainii la scriere e dezastru, dupa ce a reusit sa o tina corect a scris ff bine si era fericita si am continuat 20 de min, era surpriza pentru tati, asta a motivat-o.
Este un copil ff sensibil dar si cu multa personalitate, trebuie multa rabdare sa lucrezi cu ea, daca ea nu vrea sa faca ceva, nici un argument nu o face sa se razgandeasca, are nevoie de incurajari ff multe, aprecieri...
De ieri mi-am schimbat parerea vis a vis de clasa 0, cred ca va fi un plus pentru ea clasa 0 si o voi inscrie anul aceasta.
Intotdeauna am spus ca n-am stofa de pedagog, poate ca nu reusesc eu sa o fac sa lucreze de placere.
Am vazut cati dislexici celebri si bogati au fost si sunt....noi glumeam ca atunci cand i-am rupt turta a ales de pe tava carte, stilou, trusa de machiaj si apoi bani, chei masina etc...si zicem ca va fi o intelectuala cocheta fara bani, care va face totul din pasiune:-)
Multumesc mult, ma ajuta experientele vostre si metodele adoptate in lucrul acasa.
va pup si primiti un buchet mare
Andries spune:
Excelent, bravo! Un copil de 5 ani care sta pe skiuri nu are cum sa nu fie un copil foarte inteligent. Gandeste-te cata coordonare trebuie sa fie in mintea ei in fiecare secunda. As putea sa-ti scanez sute de desene facute de baiatul meu cel mic (5 ani si 5 luni), cu cifre si litere scrise in oglinda (dar el le recunoaste scrise si asa si invers ) cu desene in loc de cuvinte, de diverse forme, culori... eu cred ca e pur si simplu normal sa nu fie toti la fel. Fi-miu pana acum doua luni spunea "da mie ma dai mancare?" in loc de "dar mie imi dai mancare?" plus inca altele pe care nu mi le amintesc acum... gandeste-te tu cand inveti o limba straina, cat iti ia sa acumulezi vocabular? Ca eu in engleza cred ca pana la 30 de ani am confundat marti cu joi si mereu stateam 2 secunde sa spun in cap Sunday, Monday, etc pana ajungeam la marti reaspectiv joi (in functie de ce-mi trebuia).
izabela88 spune:
tzuc,ma bucur ca mergi cu fetita la medic,sa-ti linistesti sufletul,macar sti ce se intampla,daca sa-ti faci probleme sau nu
acu,sa ma bag si yo
prima mea fraza,ramasa in istorie(a familiei,am avut eu grija de asta),a fost "EIAT TORA PR",cu majoritatea literelor pe dos,scrisa pe un perete exterior,cu vopsea...aveam pana in 6 ani
nu sunt dislexica,dar imi spunea mama ca am avut ceva dificultati in a scrie literele orientate corect,imi si amintesc greutatea cu care diferentiam b de d scrise de mana,in primii ani de scoala
eu chiar am o memorie vizuala buna,nu am putut niciodata sa invat mecanic,imi construiesc in minte un sistem de fraze si imagini de care ma ajut.
in felul asta pot sa tin minte pagini intregi,reformulate si,cu mare greutate,memorez cuvant cu cuvant(urasc definitiile inflexibile
chiar daca am inceput cu stangul,materia preferata in scoala a fost lb romana(literatura) si mi-am insusit destul de bine regulile gramaticale,cu toate ca nu mai tin minte teoria
andries,si eu incurcam tuesday cu thursday,credeam ca cea din urma s-ar "traduce" in "ziua a treia"(marti)
asocierea venise dupa sunday-ziua cu soare si monday-un fel de zi cu luna
da,de tot rasul,dar acum nu le mai incurc,pentru ca "ziua a treia"(thursday) e,de fapt a 5-a(joi)
tzuc spune:
Multumesc mult pentru mesajele voastre, ma ajuta sa-mi structurez modul cum abordez problema, incerc sa nu mai vad in copil lene, dezinteres etc, deocamdata pana avem niste rezultate clare de la specialisti.
Voi solicita cel putin doua pareri diferite, astept confirmarea pentru a doua programare.
Din cate am citit si din marturiile persoanelor adulte care au realizat cu ce s-au confruntat in scoala etc, se pare ca inteleg si au rezultate daca folosesc calculatorul. In acest sens am cautat resurse care sa o ajute si am gasit un joc interactiv cu alfabetul care se numeste "trenul alfabet". A fost distractia zilei si pentru ca a stat acasa ieri cu tati, datorita conditiilor meteo nefavorabile :-)
Singurul lucru care ma nelinistete si care sper ca nu a avut efecte, este acela ca la nastere a avut tripla circulara, nu a respirat un timp, a stat in incubator 3 zile cu oxigen si tot tacamul, a fost un mic prematur, nascuta la 35s si 3z, 3 kg. S-a dezvoltat normal, merge la gradinita program prelungit de la 1,8 luni, face teatru, balet (pasiunea ei si are si talent), aikido, germana si engleza.
Ma gandesc ca poate e cazul sa-i schimb mediul, a fost rasfatata gradinitei cand am dus-o fiind cea mai mica, amestecati, restul erau peste 3 ani si acum nu mai este in centrul atentiei, sunt multi copilasi mici etc.
Sambta mergem sa vizitam scoala, e ziua portilor deschise e incantata si nu prea ca va merge la scoala, ca ce va face ea acolo? cine o ajuta la teme? ea nu va avea prieteni etc...evident ca-i prezint scoala, clasa, dna inv in termeni pozitivi, etc...:-)
Nu mai am rabdare pana vineri...
lillyas spune:
Tzuc, nu cred ca trebuie sa iti faci probleme atat de mari. Din cate am citit eu, fetita pare dezvoltata foarte bine intelectual. Incearca sa o incurajezi, sa nu o faci sa creada ca are o problema. Cand vrei sa lucrati ceva, atrage-o sa-si doreasca, nu ii impune si mai ales nu incerca sa lucrati cand nu are chef! De comparatiile cu alti copii nici nu mai vobesc!
La clasa pregatitoare in mod normal nu sunt teme. Eu personal numar pe degete ocaziile cand le-am dat ceva de lucru acasa. In general am incercat sa le dau sa faca "fisa literei" invatate. Adica, in saptamana cand invatau o litera, aveau ca sarcina sa o decupeze din diferite surse (ziare, reviste) si sa lipeasca pe o coala decupajele. De asemenea, puteau lipi acolo imagini a caror denumire contine acea litera, iar recent au inceput sa decupeze cuvinte...
Puteti modela literele/ cifrele din plastilina, coca, sarma, senile, dupa care le folositi ca sa scrie cuvinte uzuale: numele ei, al vostru etc.
Succes!
Aaaa! La inceputul anului scolar, unul dintre copii isi scria numele intreg in oglinda. Treptat, s-a invatat.
Mai am si acum cativa elevi care scriu uneori in oglinda 6, 3 sau S. Pe o pagina, se intampla sa scrie de 2-3 ori corect si o data gresit. O fetita m-a intrebat azi care din clee 2 cifre 3 sunt corecte.
O In rest, nu sunt probleme.
32+