glume proaste

Continua discutia pe forumul nou. Apasa aici

Raspunsuri - Pagina 4

sanziana27 spune:

Trebuie marsat pe ideea ca fiecare are o calitate: par foarte frumos, dinti, forma buzelor, inaltime, talie....aici vorbesc de cele fizice ca aceastea sunt dureroase la varsta copiilor.

Sotul meu a fost roscat cam pana prin studentie (cu cat inainteaza in varsta parul i se inchide) si-mi povesteste cat a indurat....pana a inceput sa contraatace sau sa-si ironizeze adversarii

AdiS spune:

Eu nu as marsa pe slabitul copilului. Este totusi un copil de 10 ani cu 4Kg+; mult prea devreme sa discutam in termeni de nutritionist, specialist, chiar daca aducand 'specialistul' in discutie pare ca aduce confortul unui plan lipsit de consecinte pe termen lung. Caci asta este cea mai mare problema: Nu stim cat de pozitive sunt actiunile noastre pentru viitor.

As merge mai degraba pe identificarea protagonistilor, fie de la scoala, fie din povestiri, si apoi sa ii arati copilului ca si ei au partile lor cu care nu se simt deloc confortabil. Parti de care poate nu isi dau seama sau incearca sa le ascunda atacand. Adica sa le stirbesti un pic din aura de gladiatori pe care le-a dat-o. Procedand asa, il scoti cumva din aceasta situatie in care sta prea mult concentrat pe el si ii indrepti atentia spre ceilalti. Mai tarziu poate ii si explici acest lucru in mod direct. Cred ca aici este clenciul de care e frumos sa fie constient si care reprezinta clar un + fata de ceilalti: Faptul ca el va fi constient si de el si de ei.

Numai stiind acest lucru, ii va da lui un ascendent asupra lor si cred ca il va face sa se simta mai bine. Este important sa nu se mai simta haituit, astfel are timp sa se regrupeze si sa se gandeasca si la replici. (Desigur un antrenament de acasa ar fi binevenit ).

eumada spune:

Mancatul sanatos si sport...ei astea trebuie sa fie la orice varsta.Inotul..e operfect..relaxant,placut(cui nu-i place balaceala?)Eventual si un sport de lupta..ar fi alte preocupari pentru el,i-ar da incredere si l-ar ajuta sa gestioneze situatia.

Nu e nimic rau sa faci sport..am un amic al carui baietel de sapte ani face karate si inot.De doua ori pe saptamana si odata pe saptamana.E vicecampion la categoria lui.National.Era grasunel,acum e bine facut,nu mai muschi si inalt.Apara toate fetele din gasca,e extrem de protector si are o incredere in el fantastica.

Din cauza ca,atunci cand eram mica eram grasa..pe la 11 ani eram strigata "harbuz"(pepene),am inceput sa mananc sanatos si sa fac sport de mica.La 13 ani aveam 42 de kilograme eram piele si os.Am ramas cu o fixatie pentru kilograme.De asemenea,am invatat-o pe fiica mea sa manance sanatos,nu-i dau decat rar carne cu piure,in general carnea o manaca separat sau cu legume,dulciuri foarte putine,paine nu mananca,gris,orez nu ca nu-i plac,iar cartofii ii manaca separat.Multe ciorbe si alergatura cat incape.Face dansuri si o voi da si la inot.E inca mica,dar un stil de viata sanatos nu-i strica.Mai ales ca s-a aruncat la a semana cu soacra-mea care e mica si grasa.Eva e perfecta ,e numai muschi fara grasime,dar ii supraveghez alimentatia si am invatat-o ca anumite combinatii si alimente nu-s sanatoase.Nu-i place nimic procesat,nici nu mancam(manaca)carne din comert.De fapt aproape nimic din comert nu vrea sa manace.E chinul de pe lume sa plecam in concedii,refuza mancarea din restaurante...ice ca e sarata si nu-i buna.

oanap85 spune:

ita2v ,nu am citit decat prima pagina ca am ramas uimita de raspunsurile date ..

eu in locul tau as merge sa vorbesc cu invatatorul/invatatoarea sa discute ea cu copiii si s ale zica sa nu jigneasca pe ceilalti ,as cere sa se faca si sedinta,unde sa nu participe copiii, invatatoarea sa le zica parintilor sa vorbeasca cu copiii lor acasa ..cum ar trebui sa se comporte ,cum sa vorbeasca cu ceilalti copii/colegi..

pai pana slabeste copilul trebuie sa suporte obrazniciile altor copii?
nu inteleg cum poate fi vina ta?dar vina acelora care nu stiu cum sa-si educe copiii ca sa stie cum sa vorbeasac in societate ...?

acest copil poate e supraponderal,dar se poate sa fie si copii cu dezabilitati ..daca acest copil este catalogat ca fiind gras si ceilalti vor fi catalogati intr-un anumit fel de aceiasi copii care nu sunt invatati cum sa se comporte ..

e adevarat nu sunt vinovati copiii pentru comportamentul lor ,asta e clar ..
ita,invata-ti copilul sa nu asculte toate rautatile,
dar nu lasa asa situatia pentru ca asta va continua,copilul trebuie sa simta ca are cine sa-i ia apararea iar ceilalti sa stie ca are cine sa-l apere ..

tu faci cim vrei dar eu in locul tau m-as fi dus de prima data cand mi-a zis copilul sa rezolv situatia

Alizee spune:

In primul rand, eu as merge la un nutritionist cu copilul. E mare si va intelege, la fel ca si tine, ce si cat are nevoie sa manance pt a nu deveni supra ponderal ( fiindca nu toata viata vei putea sa ceri ajutorul invatatoarei sau psiholoagei ). In paralel, as discuta cu invatatoarea si psiholoaga. Ridicarea stimei de sine este f importanta, deoarece copiii sunt extrem de sensibili la bataia de joc a celorlalti.

anya spune:

Daca, sa zicem, referitor la greutate ai avea cum sa umbli la cauza, exista situatii in care nu se poate.
Ieri vorbeam cu o colega care are copilul in clasa a 3-a si imi povestea ca in clasa au inceput cu jignirile. Favorite sunt: tzigan/tziganca, handicapat, calic (cu referire la saracie, nu la zgarcenie). Invatatoarea nu poate sa stea permanent intre ei. Din clasa a5-a va fi mai rau.

ingridnen spune:

al meu a fost slab, piele si os, pana la 6 ani, acum santem in extrema cealalta, in sfarsit, cautam sa mancam cu calorii mai putine si sa facem si sport, in masura posibilitatilor.

Cred ca peste tot copii se jignesc, scoala unde e fi-miu nu-i exceptie.... unei colege mai grasute ii spun "cimpoiul"... la fel am auzit de "sarantoaco"
Invatatoarea ne spune la sedinte si ne roaga si pe noi, parintii, sa discutam cu copiii acasa. Deocamdata vad ca nu s-a imbunatatit situatia.
Al meu nu stiu daca a fost poreclit, nu pare afectat si nici nu s-a plans.

Ingrid si Cristi 10 ani

lala spune:

Faptul ca aceste lucruri se intampla nu inseamna ca sunt normale sau ca trebuie acceptate. Copiii acestia vor creste convinsi ca este normal sa-si hartuiasca/ agreseze colegii.
Ce se va intampla cand agresorii vor avea 12 sau 14 ani? Scuzele pe care o sa le auziti, de la ei sau de la parintii lor, vor fi aceleasi pe care voi le invocati acum: ‘ toti copiii injura’, ‘toti copiii fac asa’, ‘sunt niste glume’, ‘sunt niste copilarii’, etc.

ita2v spune:

Sa stit fetelor ca am luat atitudine si nu fata de copii ci fata de parinti.A fost sedinta si desi nu imi place sa ies in fata in asemenea situati acum nu am tacut.Chiar daca nu am zis pe nume parintilor si am generalizat(asa mi s-a parut normal nu am vrut sa fac pe nimeni sa se simta prost)am spus ce aveam de spus tare si raspicat.Copilul nu s-a mai plans ca ar avea probleme nu stiu daca chiar nu sunt sau nu mai imi spune. Cer e ca sapt trecuta a luat si el atitudine si a raspuns jignirilor dar a ajuns acasa foarte rusinat si a spus ca el asa ceva nu mai face ca *doare*.
Cineva imi spunea ca am gresit si noi ca l-am educat prea simtit si ca va fi dureros cand viata il va lovi dar daca eu ca mama nu il protejez atunci cine sa o faca?