glume proaste

ellej spune:

Eu vad 2 probleme diferite aici: faptul ca e un pic grasut (se va rezolva prin crestere, alimentatie, sport etc) si invatarea modalitatilor de "aparare" impotriva rautatilor. Si de rautati avem toti parte de-a lungul vietii. Nu mi se pare o solutie ca imediat ce X ne transteste o rautate (nu-mi place cum te-ai vopsit :)) sa te repezi sa-ti schimbi culoarea parului. Mai intai parezi cu o replica degajata, apoi reflectezi daca nu cumva X are dreptate si abia la urma schimbi (sau nu) ceva.

ita2v spune:

tocmai asta e dilema mea sensibilitatea lui toata familia am incercat sa il ajutam prima data prin el zice zi si tu apoi prin lasa ca is prost educati nu ii baga in seama si mai nou prin dar hai sa vezi ca si ala e asa si celalalt la fel dar se pare ca cateodata tot il afecteaza chiar daca nu ne spune mereu il vad venind acasa asa suparat si daca il intreb daca e totul ok raspunde ca da dar asa cu ochii licarind si sincer doare sa iti vezi copilul suferind asa de mic si daca cineva ma condamna nu cred ca stie cum e sa te simti neputincios si cu mainile legate

Lorikay spune:

Fiica-mea a venit intr-o zi acasa si m-a intrebat daca eu cred ca ea e frumoasa. I-am raspuns ca frumusetea este in ochii celui care priveste si i-am explicat ce inseamna asta: ca pentru mine si tati ea este cea mai frumoasa din lume dar ca nu toti o vor vedea asa, ca nu toti oamenii pe care ii va intalni in viata o vor considera frumoasa sau placuta. Eu i-am spus ca , atunci cand o deranjeaza comentariile celor din jur la adresa ei sa le raspunda: "Bine, eu sunt asa dar tu crezi ca esti perfect?".
Trebuie sa gasesti o modalitate de a-l face pe baiatul tau sa se simta bine in pielea lui. Est OK si sa incerci sa il faci sa slabeasca (mai mult pentru sanatate) dar daca nu va reusi? Va fi toata viata frustrat? Scoate-i in evidenta calitatile si ajuta-l sa le valorifice si sa le foloseasca in interactiunea cu ceilalti. Si, de ce nu, cateodata functioneaza autoironia.

Eleni spune:

Nu te condamna nimeni. Dimpotriva, toti am incercat sa ne dam cu parerea. Doar tu poti sa il ajuti, evident, noi doar ne spunem opiniile.
Si te rog, foloseste puncte, e tare greu de citit mesajul tau.

filofteia spune:

Ita2v, nu cred ca a vrut cineva sa te condamne.
Sunt doar cativa copii care rad de el sau este ceva general?
Poate nu ar fi rau sa mergi la scoala nu ca sa-i certi pe copii ci sa-i vezi cum se comporta, sa discuti cu ei, nu neaparat tinand parte copilului tau.

In ultima instanta eu am fost si am vorbit cu copiii. In sensul de a afla si varianta cealalta. Nu am certat niciodata copiii ci i-am ascultat ce au de spus.
Dar mie in general imi place sa vorbesc cu copiii, asa ca atunci cand ma intalnesc cu cei din clasa de la el le vorbesc... ii intreb ce mai fac, fetele le laud ca s-au facut frumoase, unii sunt mai vorbareti si-si dau drumul repede la limba. Am si avantajul ca stau in cartier si ne intalnim destul de des la magazine, pe strada.

Ultima interventie:
Asta vara erau doi baieti care se tineau dupa al meu (11 ani) si il stigau in fel si chip. A venit copilul plangand in casa ca musai sa merg cu el sa le spun baietilor respectivi sa-l lase in pace. Daca fiimiu a apelat la mine inseamna ca treaba era groasa de tot. Dupa rugaminti multe ale lui, dupa explicatiile mele ca eu nu cert copiii, ca sa-si rezolve singur problemele, m-am induplecat si m-am dus. I-am pus pe toti sa-si spuna varianta lui. Copiii de acum sunt cu atitudine mai toti, asa ca a fost o adevarata dezbatere. Bineinteles ca nici al meu nu era usa de biserica , dar ma asteptam la asta.
Cand, apare o fetita care de obicei umbla cu fiimiu si care incinge spiritele.
Eu ca adult mi-am dat atunci seama imediat care era problema de fapt , cei doi erau gelosi pe fiimiu. Fiimiu se plimba de obicei cu fetita respectiva, iar ceilalti doi ii urmareau si il necajeau pe baiatul meu, ca doar de fata le era drag.
Am incheiat discutia amiabil cu concluzia unanima ca ar fi bine sa se ocoleasca. Putin probabil avand in vedere ca stam in acelasi cartier si sunt in aceeasi clasa (inclusiv fetita)
In schimb, cand am ajuns acasa, i-am spus copilului parerea mea, ca cei doi sunt gelosi pe el si data viitoare cand il mai urmaresc si necajesc sa le spuna asta... De atunci vara a decurs linistita.

Si as avea multe exemple ca al meu este mai nabadaios din fire.

Pe de alta parte eu ii mai fac din cand in cand un instructaj lui fiimiu referitor la faptul ca nu trebuie sa rada de nimeni. Pentru ca cel gras nu este asa neaparat ca isi doreste, cel slab la invatatura la fel, ca trebuie respectata si femeia de serviciu pentru ca face curat dupa ei, chiar si copiilor rautaciosi le-am tinut parte pentru ca poate nu au acasa parte de aceeasi intelegere pe care o are el. Mie nu mi se pare ipocrizie a nu spune celuilalt in fata ce crezi ci mi se pare a fi toleranta. Eu imi invat copilul tolerant, chiar si cu cei care il necajesc. Asta nu inseamna sa accepte orice ci sa caute sa inteleaga atitudinea lor, iar daca nu are alta solutie sa-i ignore.

Mai nasol a fost cand a venit acasa (avea vreo 9 ani) si mi-a spus ca
a aplicat sfaturile mele referitoare la ignoranta timp de o saptamana si tot nu au incetat sa-l sicaneze copiii. Suna ca un repros... l-am sfatuit sa aiba rabdare ca nu se rezolva asa usor...
A crescut insa si observ ca gestioneaza mai usor astfel de situatii... asta nu inseamna ca nu mai rad copii de el... au ras cand a luat 7 la franceza (a fost facut prost), dar au ras si cand a luat un premiu important la informatica (a fost facut tocilar )... de aceea eu cred sincer ca slabitul (in afara sanatatii) nu va rezolva mare lucru.

Trebuie sa ai rabdare multa, sa vorbesti mult cu copilul, sa-i dai exemple din copilaria ta care s-au rezolvat pana la urma si mai ales sa simta ca nu este singur, ca te are alaturi.

Hai ca m-am intins prea mult si nu stiu daca am fost prea coerenta.

Lorinne spune:

Da, si tocmai pentru ca adultii indreptatiti sa ia atitudine prefera sa nu intervina sunt atat de frecvente cazurile (din alte tari) de copii care aleg sa-si puna capat vietii pentru a scapa de bullying.

Si referitor la sfatul dat parintilor, de a consulta un nutritionist in vederea rezolvarii problemei cu kilogramele si, implicit, de a stopa tratamentului din partea colegilor, ce ne facem cand motivul bullying-ului este o inaltime mai mica a copilului respectiv? Il trimitem la un chirurg in vederea unei operatii de alungire???

izabela88 spune:

eu sunt scunda(1,55m),iar verisoara mea,cu 1 an mai mica are 1,80.
tot timpul,in adolescenta,radea de mine si ma facea "pitic sovietic"
e adevarat ca mi-ar fi placut sa fiu mai inalta,dar nu m-am simtit complexata si ii dadeam replica imediat: "stalp de telegraf"
important e sa-ti inveti copilul ca nu va reusi niciodata sa placa pe toata lumea,la fel cum nici toata lumea nu il va placea pe el,din diverse motive...
asta nu inseamna ca,daca poti lucra la un anumit aspect(greutate,stil vestimentar,coafura,lentile in loc de ochelari etc),trebuie sa te complaci in ideea "cine ma place,ma place asa cum sunt"
o faci doar cand nu ai alternative si incerci sa-ti cresti stima de sine,ca si ceilalti(nu toti) sa te priveasca...cu respect

ellej spune:

Absolut de acord cu tine, Filofteia. Si eu il invat sa fie tolerant si consider ca si eu sunt o persoana toleranta. Dar n-as spune ca toleranta si ipocrizia sunt neaparat antonime. In sensul ca, de exemplu, nu ma deranjeaza ca X e gras sau Y face greseli gramaticale :), ii explic copilului ca unii oameni se ingrasa mai repede, altii poate n-au avut posibilitatea sa mearga la scoala etc dar nu pot nega evidenta, ca X e totusi gras si Y agramat, oricare ar fi motivele. Si evident ca nu ma apuc sa-i zic lui X "esti cat casa" si lui Y "mai pune mana pe o carte" (de unde si ipocrizia pana la urma). Aici insa e o alta poveste - consider ca sunt de preferat minciunile "albe" (ipocrizia in sensul bun al cuvantului) afirmatiilor rautacioase gratuite. Nu-i pot suferi pe cei care se dau cu pumnul in piept "io ce-am in gusa si-n capusa, zic omului verde-n fata tot ce am de zis". De multe ori asta e doar o scuza pentru a masca in "cinste si virtute" mitocania respectivului.

lara_c spune:

E clar ca nu ar trebui sa tolerezi comportamentul colegilor dar nici nu ar tb sa te bagi... Cum sa te-ai baga, de ex? Te-ai duce la niste copii de varsta fiului tau si i-ai certa/ admonesta/ face educatie? Nu mi se pare normal mai ales ca ar tb sa faci asta la scoala/ sa ii astepti dupa ore.E posibil sa fie interpretat f f prost gestul.

Dar nici sa il lasi pe cel mic sa se lupte singur mai ales daca sunt mai multi colegi care fac glumele proaste zilnic. Invatatoarea are datoria sa se asigure ca fiecare copil se simte in siguranta la scoala/ vine cu placere/ este respectat.
Trbuie sa te 'plangi' in scris. Cu mers la director / inspectorat si unde mai e nevoie( totul scris)daca nu se rezolva.

Dar eu cred ca problema nu e numai asta ...baitelul probabil ca nu se simte ok in pielea lui, altfel nu ar fi atat de afectat.Unui copil slab poti sa ii spui gras pana nu mai poti si ma indoiesc ca se va simtii afectat.
Daca are numai 4 kg in plus , de ce nu il ajuti totusi sa slabeasca si astepti sa se inalte? Sportul si alimentatia sanatoasa sunt de ajuns pt cateva kg in plus, mai ales ca pe el il deranjaza.

viviana spune:

Nu. Nu e bine cum se pune problema. Kg. in plus nu au nicio relevanta.
Nu conteaza motivul pentru care este hartuit un copil.
Ca daca are ochelari nu o a sfatuim mama sa-i puna lentile de contact, daca are o pata din nastere nu o sa o indrumam spre cabinetul unui estetician, daca e prea blond nu-l trimitem la coafor.

Copilul trebuie invatat cum sa raspunda acestor atacuri.
Ma refer si la un raspuns verbal dat hartuitorului dar si la gestionarea propriilor emotii.
Este un drum lung si anevoios.
Primul pas ar fi exteriorizarea a ceea ce simte: "Ma deranjeaza cand spui asta. Nu e frumos. Nu mai spune asa ceva despre mine."

Acasa: e de a ajuns ca un adult apropiat lui sa-i faca o cat de mica aluzie la felul cum arata ca incepe sa piarda tot terenul pe care l-a castigat.

Fir-ar sa fie ca lui fii-mea i-au fost fotografiate bratele paroase si amenintata ca i se pune fotografia pe youtube la sectiunea animale paroase. Si a inceput sa planga si zor nevoie sa se rada, sa poarte maneci lungi la 40 grade. Avea 11 ani. Am dus-o la depilat la 13 ani, dar pana una-alta am invatat-o ce si cum sa raspunda.
I-am zis ca cea mai mare greseala e sa-i dea satisafactie hartuitorului aparand fara par pe brate. Abia atunci ii atribuie o PUTERE si arata cat e ea de slaba.