4 martie, 7,2 grade

Cornelia spune:

Uite si chimia . Nu, eu nu eram la ora de chimie, sunt in categoria in troleibuz, in drum spre casa, motiv pentru care nu am simtit nimic. Dar ne-a povestit profesoara ca ea era in laborator si s-a speriat teribil de zgaltait si de zdranganitul eprubetelor . Se pare ca efectul in ora de chimie ar fi fost amplificat .

La cel din 86 dormeam, la noi fusese furtuna si m-am trezit nestiind daca huruitul care se aude e de la furtuna sau e altceva, dar m-am lamurit cand am realizat ca se misca patul si cand am vazut-o pe mama extrem de speriata.

La cel din 77 eram foarte mica, dar este una dintre primele mele amintiri (a doua mai exact, pentru ca prima este cu un sef de stat african care vorbea de ziua lor nationala la televizor ). Eram la bunici si zgaltaiala propriu zisa nu mi-o amintesc, dar imi amintesc foarte bine panica din jurul meu (stiu cum era imbracat bunicul), ca bunica o uitase initial pe verisoara mea in casa si faptul ca ne-am intalnit cu vecinii afara, in fata scarii.
Cei mai multi in 77, asta au facut: s-au repezit pe scari. Cred ca totusi acum suntem mult mai informati.

Si pentru ca intreba cineva: da, copiii fac ceva pregatiri la scola pentru situatii de genul asta. In fiecare an au avut simulari de cutremur si incendii. Chiar saptamana trecuta copiii mei au avut la scoala simulare de cutremur si li s-a explicat inainte cum ar trebui sa se comporte.

annnna35 spune:

Si eu tot scolarita, clasa a VI-a, ora de educatie fizica, deci in curtea scolii. Am simtit cutremurul vag si am vazut blocul cu zece etaje de langa scoala cum s-a cutremurat, de fapt geamurile... Si acum, cand trec pe langa blocul respectiv, imi amintesc uneori imaginea...

rall spune:

Pai eu as fi fost la gradinita, dar deja se terminase programul cred.. eram la o vecina, asteptam venirea parintilor de la serviciu

O persoana nascuta in '90 are deja 23 de ani, om in toata firea...

Marox spune:

La cel din 77 eram la bunici, in Ardeal. Imi amintesc cum iesisem de la baie si-l vedeam pe bunicu-meu cum se misca cu patul. Tata era in delegatie, tot prin Ardeal, n-a patit nimic. Maica-mea, ramasa singura in Bucuresti plecase la cinema. Cinema "Tomis", in centru. A zis ca a fost cumplit, intuneric, urlete si huruitul ala ingrozitor. O caramida i-a cazut pe umar. Apartamentul nostru, intr-o casa veche, solida, n-a patit nimic, doar fisuri. (Pacat ca in 85 l-a demolat Ceausescu, a trebuit sa bage dinamita, asa de rezistent era.) Am avut noroc ca unda de soc n-a trintit cartile din biblioteca peste soba de petrol, lasata aprinsa . Cind am ajuns acasa, vazind peretii crapati, mi-a fost mult timp frica, aveam doar 4 ani. Si, probabil tot in anul ala, mergind la Manastirea Argesului si vazind turlele indoite am intrebat daca erau asa din cauza cutremurului .

In 86 eram in apartament, bloc recent, etajul 5. A rezistat si ala foarte bine. Eu nu l-am simtit, m-a trezit maica-mea dupa aia.

In 90 eram liceeana, dar nu mai stiu de ce eram acasa la ora aia. Si eram singura, in bucatarie, imi puneam mincare la incalzit. Voiam sa ajung in baie, imi inchipuiam ca fiind un bloc compact ar fi rezistat mai bine, dar din cauza zgiltiiturilor n-am apucat. Huruitul era cumplit. Insa nu mi-a trecut deloc prin cap s-o iau pe scari.

Ai mei aveau cartea despre cutremurul din 77. Cred ca din cauza ei am o teama nebuna de cutremur, m-au impresionat prea tare povestile lui Toma Caragiu, Doina Badea si pozele, foarte dureroase. Problema e ca mi-e teama sa vin in Bucuresti...daca tocmai atunci vine un alt cutremur . Stiu, sint dusa cu pluta, 2 milioane de bucuresteni locuiesc acolo, dar tot nu pot sa nu ma gindesc ce as face "daca"...

rall spune:

Si la mine e inca in biblioteca
Legat de venitul in Bucuresti, momentan Vrancea pare destul de imblanzita. Exista oricand sansa unei 'surprize' dar pentru urmatoarea perioada pare improbabil

Marox spune:

Ce inseamna "urmatoarea perioada"? Ca io vin la vara...

andacos spune:

hai ca ai fost simpatica!

Eu am prins unul asta vara!Scurt si apasat ...asa de concediu!
Eu cred ca somnul asta iepuresc cel am(imi place sa glumesc spunind ca aud furnicile-n gradinainsa e tare rau...sa le auzi)de la cutremurul din 77 mi se trage.

Cind incepe sa se cutremere paminrul(mi s-a intimplat ca sa se intimple doar pentru ca trecea o masina d emare tonaj pe strada sau tramvaiul)simt cum imi curge singe fierbinte prin vene!

Dana

Marox spune:

Cind eram mai tinara si mai sprintena si locuiam in Bucuresti la etajul 5, adica acu' vreo 15 ani, am tras o sperietura zdravana. Urcam pe scari si la un moment dat a inceput balustrada sa se miste. Io am intepenit, nu-mi venea sa mai urc, dar parca nici s-o iau la fuga in jos. Si dupa citeva secunde de transpiratie mi-am dat seama ca se misca doar balustrada...din cauza unor copii care trageau de ea

capcaunul spune:

Ai chiulit de la chimie, iti spun eu.

buflea spune:

M ainscriu si eu in gasca celor de 7 ani in '77 ... eram acasa cu mama, tata era plecat, de fapt in drum spre casa.

Eu tocmai ma pregateam de culcare, trebuie sa fi fost in jur de 9:00 P.M., nu ? Imi aduc aminte ca am iesit din baie si m-am intalnit cu mama in hol, care m-a luat in brate si am stat amandoua in tocul usii de la hol, eu stupefiata de ce vedeam si mama repetand intr-una "murim aici, acum murim aici amandoua". Nu stiam nimic, dar nimic despre cutremur si nu intelegeam de ce o sa murim. Conform proverbului "fericiti sunt cei saraci cu duhul", mai ingrijorata eram de mama decat de ce se intampla.

Taica-meu, in momentul in care a pornit cutremurul, s-a suit in liftul blocului cu un vecin ... pe durata cutremurului, liftul urca spre etajul nostru, izbindu-se de pereti. Taica-meu i-a spus in lift vecinului "extraordinar Domnule, abea l-au reparat si iar se strica liftul asta" . Cand s-a oprit curentul taica-meu a deschis usa la lift ...mare, mare noroc. Vecinul ala statea mai sus si toata viata i-a multumit lui taica-meu ca i-a salvat viata.

Imi mai aduc aminte ca am iesit afara, asa in pijama. femeile plangeau, barbatii se tot duceau fuga in apartamente sa aduca haine, unii au plecat pe la rude ...blocul nostru, in Bucuresti, in zona Obor, nu a avut nici o problema ...

Pe mine nu m-au luat parintii sa vad Bucurestiu dupa, dar am tot vazut la TV, multe luni s-a tot vorbit ... pentru ca nu am stiut ce se intampla si nu am vazut pe viu nenorocirile, nu am ramas cu nici o trauma, absolut nici una.

In mod surprinzator, de celelate doua cutremure de care tot pomeniti nu imi aduc aminte ...dar DELOC.

In '90, eram studenta si daca voi erati la scoala eu trebuie sa fi fost prin facultate ...oare eram in barul de la TCM, la bridge si de aia nu stiu nimic ?