Am nevoie de ajutor

Kytana spune:

Sincer nu ma asteptam sa cititi si voi, dragele mele mamici postul meu. Nu am vrut sa va intristez cu starea mea, voi care aveti fiecare la randul ei, anumite situatii mai delicate. Pentru asa imi cer scuze ca v-am impovarat.

Oana, Micaelca m-ati citit foarte bine as putea spune. Uneori simt ca cea care sunt eu, este cea care a sunat-o pe Adinutza, cea care scrie pe blog, acel "eu" care am spus intr-un post anterior ca am reusit cu greu sa il scot la suprafata. Si da, listele nu fac decat sa ma faca sa ma simt mai prost, mai aiurea. Am incercat de nu stiu cate ori sa fac liste. Si ma chinui sa vad chestii pozitive si termin prin a plange ca nu reusesc sa gasesc nimic bun. Nu stiu de ce cateodata nu vad anumite lucruri. De ce nu le simt. Am sentimentul ca mi se inchide inima.

Am sunat la surgery si mi-au facut programare petnru vinerea viitoare. Va suna ciudat ce urmeaza sa spun, dar cateodata nu ma pot deschide. Daca vinerea viitoare sunt intr-o pasa buna va zice dr ca nu am nimic. Bine, banuiesc ca daca este un dr bun si stie ce intrebari sa imi puna, va afla chiar daca sa zicem eu sunt toata un zambet.
De aceea va zic ca cine ma vede din exterior, va spune ca sunt bine. Uneori chiar ma simt bine, doar cand sunt inconjurata de oameni. Cum raman singura (chiar daca ar fi sa iau autobuzul, nu ma refer la a sta singura in casa mai mult timp)

Eu sunt constienta ca mama mea m-a sprijinit in multe situatii, de multe ori era singura careia ii povesteam ce mi se intampla. De venit aici, la un moment dat nu a vrut sa vina, eu am insistat. Imi este imposibil sa o stiu cum se chinuie. Cand am plecat din tara cu primul sot, stia ca nu imi este bine si cand am venit, am gasit-o mai mult moarta decat vie. Nu isi mai gatea, slabise enorm (oricum e o mana de om care are 40 kg), cum spuneti si voi, eu sunt scopul vietii ei. Solutia pe care o vad eu acum, citindu-va pe voi, este sa incerc sa o fac sa se relaxeze si sa accepte lucrurile asa cum sunt, ca eu am o familie a mea acum, dar pe de alta parte, nici ea nu este parasita deci nu are de ce sa planga sau sa se simta "folosita si aruncata".

Astazi m-am uitat la mai multe filmulete educative, m-am jucat mai mult cu Luca ca de obicei si ma simt mai bine. Dupa ce se trezeste micutul, vom merge iarasi la plimbare, daca ne lasa si vremea asta mohorata.

Multumesc din suflet tuturor fetelor pentru incurajari si va imbratisez. Sper ca intr-o zi, sa ma pot uita inapoi si sa zambesc, sa pot intra in vorba cu o persoana fara sa ma treaca 1000 de transpiratii si sa tin capul sus. Cand citesc cum ma vedeti voi, cele care ma stiti de mai de mult, parca as citi despre o alta persoana, o persoana care aspir sa fiu. Poate ca am forta si curaj dar nu imi dau seama, momentan ma simt surprisa despre cum ma vedeti voi, chiar nu ma asteptam sa las o asemenea impresie. Ma bucur. Inseamna ca lucrurile nu sunt chiaar atat de negre.

Ca o paranteza: M-am gandit la moarte din copilarie. Am gasit mai demult un Oracol in care la intrebarea ce este viata, ce este moartea am raspuns cu "Viata este un sir de nenorociri din care ne scapa moartea". Ce copil scrie asa ceva? Nu cred ca aveam mai mult de 10-12 ani atunci. Astazi citind ce am scris zilele trecute, ma sperii chiar si eu. Cateodata simt insa o durere atat de mare incat simt ca ametesc. Este ca si cum o parte din mine ar muri. Are sens? Ca si cum am fi 2 persoane: cea trista si plina de amaraciune si cea care lupta si incearca sa zambeasca mereu.

Fug la Luca acum. Va multumesc inca o data...

izabela88 spune:

iupiiii se vede o luminita la capatul tunelului
cred ca la tine a fost vorba de eurotunel,ca tare mult ai stat in el
tine-o tot asa vesela,pana vineri
atunci sa nu faci situatia sa para ceva mai roz,ca nu e cazul,si sa nu indraznesti sa scoti vre-un zambet (glumesc)
ma bucur enorm ca vei primi ajutorul necesar.
incepe prin a-i spune medicului ca te gandesti(gandeai) la moarte,e suficient sa auda asta ca sa-si dea seama cum sta treaba.
deseara ce mai jucati???sau pregatesti vre-o surpriza culinara?
te puuup,sa fii fericita!

eumada spune:

Bravo....continua.....mie imi pari de toata lauda..singura sa te descurci fara nici un ajutor....tot respectul...

Olivette spune:

Draga mea, noi am vorbit zilele astea, dar vreau sa-ti spun ceva ce mi-a scapat si s-a adus vorba aici. Si eu te vad asa cum zic fetele, cat am ajuns sa te cunosc in aproape un an mai mult prin intermediul forumului: o fata vesela, care mereu este preocupata de altii (tu mereu iti aduceai aminte de toate si ne intrebai ce facem), o fata puternica, ce a dus singura toata sarcina, ce a mers singura la toate controalele, ecografiile etc, ce si-a crescut aproape singura pingu mic (cand mai vb in tara imi spuneai ca mamei tale ii este frica si nu stie ce sa faca cu el, iar acolo cand sotul e toata ziua la facultate, tot in tine este baza). Cand povesteai de cat de mult plange mititelul, ma gandeam cat de puternica trebuie sa fii sa faci fata singura pentru atata timp, zi si noapte si te admiram pentru asta. Poate ca D-zeu ti-a trimis un copil mai nazdravan tocmai ca sa-ti arate cat de puternica esti! Si tu nu vezi asta? Draga mea, tu esti baza intregii familii! Ar fi putut o femeie slaba sa se ocupe si de bb, si de sot, si de mama?
Se spune ca de fapt nu esti asa cum crezi tu, ci asa cum te vad altii. Si multi te vad asa cum te vad eu si fetele: o fata vesela, puternica, saritoare, gata oricand sa-i ajute pe altii. Adu-ti aminte acum cateva saptamani ca tu prin vorbele tale m-ai scos din pasa proasta in care cazusem. Poate ca nu ti-am zis-o si imi pare rau ca n-am facut-o, dar in sarcina te admiram pentru cata energie aveai sa te plimbi zilnic, sa gatesti atatea retete minunate... si eu vegetam in pat ca leguma. N-aveam chef de nimic. Tu ai fost cea care a umplut odiseea noastra de zen! Prin vorbele tale si prin starea de bine pe care ne-ai transmis-o! Trebuie doar sa incepi sa vezi si tu aceasta fata minunata pe care noi o admiram Si cu ajutorul unui specialist o vei vedea in curand, sunt sigura! Hai ca m-am intins prea mult! Mai vorbim noi, nu scapi asa usor de mine!

Ilinca_M. spune:

Stiu ca nu-si are rostul aici si imi cer scuze Kytanei, dar curiozitatea mea este prea mare: de unde le scoti?!

izabela88 spune:

mama si copilul,emil capraru
experienta proprie

Ilinca_M. spune:

Deci din experienta proprie spui ca "2 ore de plans/zi sunt indicate"? Poate vrei sa ne detaliezi, sa stim si noi ce beneficii au pierdut copiii nostri care nu au plans 2 ore/ zi. Sau personalizeaza:"copilului MEU i-au prins bine 2 ore de plans/ zi"("a capatat o culoare rosie-vinetie placuta, i s-au limpezit ochii de la lacrimi", sau spune ceva concret, de ce a fost "indicat" sa planga 2 ore pe zi).

tzitziri spune:

Iuli, iarta-ma, dar e o prostie ce spui cu ''nu vroiam sa aduc la odisee problemele mele''. Mai tii minte cand nu vroiam eu sa fac acelasi lucru si ca nu era cazul sa aduc nori la odisee pomenind cuvinte ca 'chimioterapie','cancer','cheala', 'sarcina cu risc' ? Si ce mi-ati zis toate? Mai tii minte?
Si datorita voua si sustinerii voastre am reusit sa imi tin mintile acasa....nu vreau sa sune desuet, eu recunosc ca nu m-am apropiat de voi cum am facut-o cu prima odisee, dar totusi suntem acolo pentru tine.Tu esti, cum zice si Olivia, sufletul odiseei . Eu nu nominalizez, citesc pe sarite, scriu la repezeala de multe ori, ce mai tin minte...Tu mereu ai o vorba buna pentru fiecare, intrebi de toate fetele, tii minte ce problema are fiecare....

Si da, o femeie slaba nu ar fi putut sa duca practic singura o sarcina, nu ar fi facut efortul sa fie langa omul pe care il iubeste, nu ar fi rezistat 4 luni sa fie singurul parinte pentru un copil mai plangaret, mai dornic de iubire si de tinut non stop in brate si nu s-ar fi chinuit atat sa alapteze....tu stii chestiile astea.

Sa stii ca sa te plimbi in parc sau la mall e gratis. Casti ochii, esti tu cu tine, stai 2-3 ore pe bulevarde si o sa ti se faca dor de ce ai acasa si o sa iti fie poate mai usor sa vezi aspectele frumoase ale vietii. E o tara noua si poate e o sansa pentru o viata noua pentru voi.



Oana,mamica implinita de David Paul(17.09.2008) si de Sophia Teodora (22.08.2012)



Computers are useless. They can only give you answers. -Pablo Picasso

carmen spune:

Kytanut drag, cum sa spui tu ca ne impovarezi, fiecare din noi am beneficiat de vorbele tale frumoase si de incurajarile tale. Cum au spus si Olivette si Tzitziri, tu iti aduci aminte de fiecare dintre noi si ne chemi la apel.
Te apreciez pentru puterea de care ai dat dovada pe tot parcursul sarcinii, ai fost singura cu toate si mai apoi, dupa ce ai nascut ai facut totul singura: bagaje, hartii pentru plecare, vaccin, nopti nedormite si multe altele. Eu nu as fi facut fata, eram de mult in butoiul depresieie, tu ai rezistat eroic. Nu ai idee cat de tare m-am bucurat cand ai vazut ca ai scris .
Anglia are niste parcuri superbe si in martie incepe totul sa inverzeasca, profita de asta si plimba-te mult, iesi la aer.
In privinta mamei, e de admirat ca tii la ea si vrei sa o protejezi dar in acelasi timp trebuie sa te gandesti si la tine si la familia ta si ea trebuie sa inteleaga asta.
Te pup si te asteptam la bobocei, iti simtim lipsa.

izabela88 spune:

ilinca,daca vrei,deschide un nou topic si ne spunem parerile acolo.
copii plang mult,din diverse motive.
nu cred ca sunt singura mamica ce lasa copilul sa planga atunci cand simte ca nu mai are control asupra situatiei...
se pare ca tu esti un munte de rabdare,sau ai parte de copii care nu plang.ma bucur pentru tine
imi asum responsabilitatea,si imi cer scuze pentru ca nu am ales cel mai potrivit cuvant(indicat),pacat ca nu mai am cartea sa citez paragraful respectiv.
ideea era ca o mama nu are motive de ingrijorare daca,din 24 ore copilul ei plange 2 ore(maxim),e ceva normal pentru un bebelus.