Sa-l anunt pe sotul amantei...sau nu?

anda141 spune:

Daca vrei sa l uiti si sa nu mai suferi de fiecare data, nu i mai permite sa vina acasa la voi si sa stea cu copilul acolo. Sa se intalneasca in alta parte cu copilul, lasa l sa l ia acasa la el, sa iasa in parc, oriunde vor, dac nu la tine acasa. Nu e ok, tu vei retrai mereu sentimentele astea de familie. E mai usor sa nu l mai vezi prin casa pe la tine, iti garantez eu.

XIO spune:

Crisia, parintii mei s-au despartit exact asa cand eram eu mai mica.
Tatal meu s-a indragostit de o colega de lucru cu care a si ramas impreuna, cu care s-a si casatorit si cu care e si acum.
Eu am aflat de asta abia recent, ca pana atunci credeam ca pur si simplu s-au despartit de comun acord.
Tatal meu m-a vazut zilnic, a venit zilnic in casa bunicilor unde stateam, eu m-am dus la el si la sotia lui acasa.
Mama si tatal meu si acum se suna unul pe altul, mama a avut grija de mama tatalui cand el a plecat, sotia tatalui a venit si a stat la noi cand a fost in oras, ca sa nu stea la hotel.

Si stii ce? Nu ca se poate, dar admiratia pt parintii mei a crescut pana la infinit cand am aflat ce au facut pt mine.
Nu i s-a spus tatalui meu niciodata sa nu vina la noi, nici nu s-a pus problema de asa ceva. Nu s-au certat niciodata in fata mea, sunt pur si simplu 2 oameni care au divortat unul de celalalt dar au ramas o familie.

Si nu, nu alegi in detrimentul familiei. Copilul nu este o pereche de catuse care obliga 2 oameni sa stea impreuna chiar daca nu se iubesc, Doamne fereste, mi se pare grotesc.
Normal ca in majoritatea cazurilor unul dintre parteneri sufera, dar asa este viata, ce ar trebui, sa se sacrifice celalalt si sa ramana cu o pers pe care nu o iubeste? Si pers. aia ar vrea oare sa stie ca partenerul sta din obligatie?
Pana la urma dragostea inseamna ca vrei ca celalalt sa fie fericit si sa fiti fericiti impreuna.
DEcat sa ramana partenerul cu mine pt ca avem 5 copii sau o pisica bolnava prefer sa fiu singura cuc, in nici un caz o iubire din mila sau constrangere nu este alegerea sanatoasa.

Poate daca nu s-ar mai pierde timpul sa se arate cu degetul si s-ar folosi la construierea unei relatii mature spre binele copilului, ar fi un castig.
Crisia, tu spui ca niciodata nu v-ati inteles bine. Ce te deranjeaza atunci? Ca e de la sine inteles ca mai devreme sau mai tarziu unul dintre voi se indragosteste de altcineva.
Fii si tu fericita ca nu mai esti in colivie si ca poti sa ai o viata normala, cu o relatie normala de dragoste, si gandestete la binele copilului inainte sa te lasi antrenata in discutii de genul care e mai porc.
Copilul vstru nu are nevoie sa fie martor la un razboi intre voi si cred ca e mai bine sa discuti cu tatal lui si sa va hotarati asupra unei abordari sanatoase si normale, nu sa va treziti ca va bateti care ii da mai multe jucarii si care il lasa mai mult la TV.

P.S: din ce spui relatia voastra nu a fost relatia de dragoste la care viseaza oamenii in general. De-aia ai si spus ca s.a destramat relatia voastra de 'convietuire', nu de dragoste. Nu.ti da putin de gandit? in locul tau m-as bucura de libertate si as transforma relatia asta de convietuire intr-una de prietenie pt binele copilului vostru.

anda141 spune:

Nu cred ca se poate asa "familie".

anda141 spune:

E usor sa spui ce ai face in locul altuia atunci cand nu treci tu prin situatie. Asa spuneam si eu inainte sa mi se intample exact ce i s-a intamplat ei. Eu o inteleg perfect, si stiu ca este extrem de greu, oricat de usor pare din exterior.
Si nu, nu are cum sa trasnforme asta intr o relatie de prietenie, cel putin nu acum ,poate peste cativa ani. Nu poti sa treci de la dragoste la prietenie peste noapte, ba sa l mai inviti si la cina cu amanta, sa fim seriosi. Numai cine a trecut pe aici intelege ce spun.

Matzaila_81 spune:

Ba uite ca se poate asa o familie. Si nu cred ca Xio e singurul caz.

Eumada, asta cu intemeiatul fericirii pe nefericirea altcuiva mi se pare rasuflata in contextul asta. Pentru ca si impreuna erau nefericiti. Orice ar fi ales sotul crisiacob tot nu ar fi fost fericita. Acum au o sansa amandoi. Inainte niciunul.
Orice om are dreptul sa aleaga in viata. Daca Crisiacob o sa fie nefericita va fi din cauza ca nu va sti sa si-o cladeasca singura nu pentru ca a avut o relatie esuata.Nu poti da vina pe trecut la infinit asa cum nu te poti ascunde in spatele nefericirii copilului.
Care varianta e mai sanatoasa pentru el? Doi parinti straini care locuiesc impreuna sau doi parinti cu vieti normale si multumiti de ce traiesc chiar daca locuiesc separat?
E mai bine pentru copii sa traiasca cu oarintii lor DACA acestia au o relatie normala si implinita nu daca sunt practic doi necunoscuti care-si scot ochii.

eumada spune:

Nimeni nu le stie pe toate,cu atat mai mult nimeni nu stie cum va reactiona intr-o anume situatie.

Mie continua sa nu mi se para normala faza cu ramas prieteni,crestem copilul impreuna dar fiecare locuim cu altcineva...nu.E doar pura teorie,practica ...suflete zdrobite,mascate sub zambete false...cah.
Sa fi plecat nea omu` mai demult.Daca nu a iubit-o...de ce?

A_Iulia spune:

Pai nimeni nu face asta pentru placerea proprie. Daca nu ar fi un copil la mijloc, fiecare e liber sa se duca pe drumul lui si sa nu se mai vada in veci. Totusi aici este vorba de interesul copilului si atunci conteaza mai putin sufletul nostru spart.

Dar anda141 are oarecum dreptate, nu poti sa ajungi aici peste noapte. Trebuie multa rabdare si bunavointa din ambele parti. Dar da, cu timpul se poate ajunge la o relatie foarte civilizata, cu conditia ca si tatal sa-si doreasca sa pastreze relatia cu copilul (in practica...multora le pui sare pe coada)

A_Iulia spune:

Corect, el a gresit acum foarte tare ranind-o pe crisiacob in modul acesta. Normal ar fi fost sa se desparta mai demult (dar probabil ca a gandit si el, ca multi altii, ca mai bine ramane langa copil, ca si-asa s-a tot vehiculat ideea asta)

Tot el va trebui sa-si asigure pe viitor o relatie cu copilul si cu mama acestuia, este interesul lui. Aici ramane sa-l vedem in actiune. Cata vreme va dovedi cele mai bune intentii, ar fi o greseala ca mama sa se opuna si sa-l impiedice mereu.

mariuta spune:

Eu cred ca in toata povestea se minimalizeaza oriucm suferinta copilului. Da, niste parinti normali se straduie sa asigure copilului un climat fericit si da, mai fac si sacrificii. Nu e nici o rusine in asta! (Cel putin nu pentru mine.) Copilul nu e o pereche de catuse, dar suferinta lui ar trebui sa conteze. Realitatea? Suntem neputinciosi in a face binele. E mai usor sa spui ca ai si tu dreptul sa fii fericit. (ceilalti nu il au? de ce ii nefericesti tu atunci? poate ca fericirea mamei e sa stea intr-o casnicie de forma)
De ce sa nu arati cu degetul cine e mai porc? Ba e foarte bine sa iti pui ordine in ganduri si sa vezi cine ce a gresit. Prietenie si relatie civilizata pot exista daca au fost si in timpul casniciei (se pare ca nu e cazul).
Am un vecin care s-a trezit sa faca un copil cu amanta, cu care s-a si mutat. Primul copil (6 ani) nu intelege, a capatat anxietati, sufera si e in soc. Parintii au crezut ca e bine sa il anunte, sa il pregateasca, dar tata a continuat sa locuiasca cu ei pentru ca nu gasea o locuinta unde sa se mute. Dupa ce I s-a nascut celalalt copil a reusit si a plecat, luind cu el si patutul de bebe al primului. Arata tamp de fericire, totusi... iar baiatul e atat de trist... Habar n-am daca cineva s-a purtat necivilizat in toata povestea asta...

Matzaila_81 spune:

Fericirea mamei e sa stea intr-o casatorie de forma, a tatalui sa fie cu femeia pe care o iubeste si care nu e sotia lui. Cum alegem cine are dreptul la mai multa fericire, nu sunt amandoi egali?
Iar crisiacob nu era fericita asa. Deci practic alegi intre lipsa de fericire a unuia si fericirea celuilalt. De ce trebuie aratat cineva cu degetul sau de ce trebuie sa fie cineva porc?

Nu, nu poti fi prietena peste noapte cu un barbat caruia ii reprosezi ca nu te-a iubit. O sa poti fi cand o sa treaca totul. Iar asta se va intampla cand o sa stai cu el la masa si nu o sa ti se mai stranga inima in piept. Iar momentul asta o sa vina, fi fara griji.
Nu o sa depasesti durerea asta urand si invinovatind ci iertand.