Sa-l anunt pe sotul amantei...sau nu?

Continua discutia pe forumul nou. Apasa aici

Raspunsuri - Pagina 14

eumada spune:

Mie mi se rupe inima de copil.Adultii,de bine,de rau,se descurca.Dar copilul?

Copilul?
Citind ce i scris mi se rupe inima.Ma doare.
Nu stiu cum as proceda intr-o atare situatie.
Cand vine la copil,poti pleca de acasa.La o sla de sport.La zumba,la orice,desi te doare,desi iti vine sa urli,desi nu intelegi.Tre` sa facem si ce nu vrem in viata.Lasa-i singuri,daca spui ca il iubeste atat de mult,nu-i va face rau.Si spune-i copilului sa-l intrebe si pe el ce te intreaba pe tine.

Evita-l pe el,daca suferi asa de mult.Ce medicamente iei?Anxiolitice?
Daca ii este ru copilasului atunci trebuie sa scrasnesti si sa te ocupi de el.Vezi numai sa nu te adoarma calmantele.Nu am luat niciodata ,dar cred ca sunt medicamente care dau o stare de nepasare.Ia o fosta colega.Si trateaza totul usor.

Gandeste-te la copil.

emanouela spune:

Eu zic sa lasi furiile la o parte...daca il impusti, ipotetic, faci puscarie, lasi tatal fara copil si fara mama implicit...deci? Gandeste logic si constructiv si lasa fabulatiile pt cand vei fi bine.
Isi iubeste copilul? Asta este ideal, minunat.
Din ce vad eu, suferinta ta e mai mare decat a copilului....infinit mai mare si incerci sa o ascunzi in spatele suferintei copilului...nu e anormal, dar nu e bine, nu e bine pt tine si nici pentru copil...deja ai dat nastere la o vina (copilul crede ca suferi si din cauza lui).
Ce familie minunata? Care? Cand tu scrii ca nu a fost asa....le amesteci si le confunzi...una e sa fii sot, alta e sa fii tata....sunt 2 joburi complet diferite si eu, sincer, il felicit pe tatal copilului tau ca nu le amesteca si confunda, cum fac multi. Tu daca nu ai sa mai fii sotie nu ai sa mai dii mama sau cum? De ce aceasta frica?
Citeste mesajele toate, aduna-te si citeste-le.....sunt multe de la mame care au trecut prin asta si care nu iti scriu din carti ci din viata reala.

crisiacob spune:

Tot in spital suntem...vomita iarasi si au reaparut durerile. Incerc sa ma adun si sa fiu pozitiva si optimista in fata lui. Stateam si ma gandeam zilele astea, oare faptul ca ii permit tatalui sa vina atat de des la copil (practic il vede aproape in fiecare zi) nu este de fapt un permanent abandon pentru copil, pentru ca de fiecare data, la sfarsitul zilei, tatal pleaca de fiecare data? Locul de intalnire deocamdata este la noi acasa (fiind urat afara) , lucru pe care eu l-am decis deoarece la inceput cand el l-a dus la noua lui casa si i-a aratat-o copilul a fost f impresionat fiind vorba de un apartament nou, cu un televizor mare si cu o curticica in fata blocului. A fost atat de impresionat incat a zis ca nu mai vrea sa stea cu mine in blocul asta vechi si plin de gandaci...ca el vrea cu tati. M-am speriat tare cand am auzit si de atunci i-am interzis sa se mai duca la ta'su acasa si sa se vada la noi daca vrea. Intre timp m-am decis si ajutata de parintii mei in luna mai boi incepe renovarea apartamentului si ii voi face camera lui ca sa compensez cu apartamentul minunat al tatalui.
Voi cum ati procedat? Sunt unele cupluri divortate care dupa ruptura au mai facut concedii impreuna, au iesit la fil toti trei etc...E mai bine asa? Cat de des sa fie contactul cu tatal si e bine sa iesim toti trei?

eumada spune:

OMG......

Ttal locuieste cu amanta?

Deja nu suna bine.....daca ai posibilitatea sa renovezi apartamentul si sa faci o dezinsectie e foarte bine.
Daca nu,ai sa pierzi teren,la varsta lui,copiii aleg din reflex.

Imi pare enorm de rau ca nu e bine puiul.Analizele au relevat ceva?Poate e un enterovirus.

Din punctul meu de vedere,e extrem de rau faptul ca tatal pleaca si copilul intelege ca il abandoneaza.Vorbele pot ajuta,dar numai tu stii.Nici o situatie nu e la fel.Tie iti va face rau sa-l vezi pe tatal copilului zilnic sa iesiti,apoi sa stii ca pleaca la alta.Din punctul meu de vedere.Va trebui sa stabiliti reguli clare.

Si nu stiu..el e pregatit sa creasca cu amanta si copilul vostru?

XIO spune:

Crisia, gandirea asta ii face rau copilului vostu. Poate te consoleaza pe tine ganduö ca de fiecare data cand pleaca tata e un abandon si ca vezi Doamne, faci dezinsectie si altele, dar ia asa o pauza, goleste-ti mintea si incearca sa realizezi ca relatia dintre tine si tatal copilului este una, iar relatia dintre voi 2 si copil, ca parinti , este cu totul alta.

Nu incerca sa te minti singura cu argumente de 2 bani, incearca sa faci totul ca sa ii fie bine copilului vostru.
Ai spus chiar tu ca de la inceput relatia voastra a fost una nu frumoasa, a intervenit obisnuinta, dar acum considera-te si tu libera sa gasesti pe cineva cu care sa ai relatia normala despre care sa spui ca e perfecta. ;)
Si nu, nu e un abandon de cate ori pleaca tata, e un lucru foarte bun ca tata vine.

emanouela spune:

Eu zic sa te gandesti la viitorul apropiat si nu la cel departat, gandeste-te in primul rand la prezent....ACUM. Acumul asta pt voi nu e prea roz si tu contribui cu brio la asta.
Cu ce drept "i-ai interzis"?
Tu ca mama ai drepturi egale cu tatal....trecand peste asta, interzicand ceva, mai tare indarjesti copilul.
Draga mea, copilul e liber sa aleaga, chit ca stai tu in cap ca sa nu, nu are 2 ani...are 9, de la 10 ani instanta intreaba minorul la cine vrea sa locuiasca. Logic, crezi ca un copil va vrea sa locuiasca cu cineva care ii interzice ceva? Ceva la care el are dreptul? Ft bine ca locuieste undeva unde e mai bine, doar nu vroiai sa stea in cocina...
Hai sa nu mai vedem exteriorul ca pe un dusman al nostru, ca pe cineva care vrea sa ne faca rau, raul, de cele mai multe ori, il atragem....cred ca e timpul sa devii constienta si responsabila de propriile tale greseli ca sa poti sa fii responsabila si de copil.

crisiacob spune:

emanouela, lucrurile nu stau chiar asa. Poate nu am reusit sa ma fac bine inteleasa. Casa noastra nu este nici pe departe o cocina, este foarte ok, avem doua camere, insa nu poate concura cu blocul vila nou in care locuieste tatal. Varsta de 8 ani este varsta la care copilul este incantat si poate fi "cumparat" foarte usor cu o jucarie sau cu permisiunea de a sta fara limita in fata desenelor. Cat am fost toti trei impreuna, eu eram cea care se ocupa de casa si copil (si cand zic asta ma refer la ABSOLUT TOT) iar tatal nu facea decat sa aduca bani in casa si sa se joace cu cel mic (in rest nu facea NIMIC). Ce zici tu? In cazul asta, copilul daca zice ca vrea la tati (si de ce nu ar zice, ca doar ii face toate poftele si nu ii interzice nimic) il las definitiv la el sa-l creasca, nu?

crisiacob spune:

si inca ceva: sunt tanara, sanatoasa, am casa mea, am parinti care ma pot ajuta si am un serviciu care imi aduce suficienti bani. Tatal are job cu un pic ma multi bani, nu are casa, nu mai are parinti si ajunge seara tarziu acasa. ca sa nu mai zic ca a ales libertatea si confortul personal in detrimentul copilului. In concluzie: cine ar trebui sa creasca copilul? La cine ar trebui sa ramana?

emanouela spune:

Cred ca nu ai inteles bine, n-am zis nici o secunda ca ai sta in cocina.
Asa...bingo, esti tanara, sanatoasa, capabila....de ce atatea frici pe tine?
Ti-am zis...te gandesti prea departe, iti zic pt ca am trecut si eu prin asta si regret enorm ca m-am lasat condusa de frici, de indoieli, de sentimente de rezbunare, de ura....imi multumesc ca am avut puterea sa ies repede din asta, pt ca am avut pe cineva care m-a scuturat mai rau ca pe un pres, care m-a facut sa-mi pun intrebari si sa-mi dau raspunsul singura.
Formeaza-ti o relatie frumoasa cu copilul tau si lasa fricile. Daca tu ai sa ai o relatie minunata cu al tau copil si ai sa ai incredere in el, n-o sa-ti mai fie frica ca va fi "cumparat" (sinistru suna exprimarea asta, eu nu am folosit-o niciodata raportata la un om, omul e o fiinta rationala si nu marfa).