Sa-l anunt pe sotul amantei...sau nu?

Raspunsuri - Pagina 11

Inceputul discutiei

Link direct catre acest raspuns A_Iulia spune:

Nu sunt deloc o fana a divortului, dar decat cu un tata absent, plecat pe la amante, care sa intarzie intentionat la serviciu doar ca sa nu ajunga acasa, care sa desconsidere complet mama copilului (si pe copil), cred ca e de preferat de o mie de ori sa se duca unde are de plecat. Nu face niciun bine nimanui, nici macar copilului.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Victoria_mami spune:

Citat:
citat din mesajul lui buflea
...
ce raspuns, cat mai aproape de realitate, s-ar da la intrebarea copilului : de ce a plecat tata de la noi ?


Simplu: pentru ca mami si tati nu se mai iubesc si nu se mai inteleg si nu mai pot locui in aceeasi casa; dar asta nu schimba cu nimic dragostea tatalui ptr. copil, tot tatal lui va fi si tot la fel de mult il va iubi.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Victoria_mami spune:

Citat:
citat din mesajul lui buflea

Pe mine nu ma convinge nimeni ca a vedea copilul o data pe saptamana si desigur, a face ceva cu el, de unde iesitul in parc, la film ...etc ... si in rest, de a-mi vedea de viata mea ... este o dovada mai mare de iubire decat de a trai zi de zi cu el in casa.

Nu se poate, si nu se compara a creste un copil minut de minut, versus a-l creste "o data pe saptamana".

Sigur, nu contest ambele tipuri de dragoste - doar ca aia saptamanala lasa mult mai mult loc de "confort personal" decat cealalta ...

Parintii care locuiesc cu copiii, chiar daca nu ies saptamnal cu ei in parc, cred ca participa mult mai mult la viata lor, decat cei care ii vad numai pentru a-i duce la film.


...

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Victoria_mami spune:

Citat:
citat din mesajul lui buflea

Pe mine nu ma convinge nimeni ca a vedea copilul o data pe saptamana si desigur, a face ceva cu el, de unde iesitul in parc, la film ...etc ... si in rest, de a-mi vedea de viata mea ... este o dovada mai mare de iubire decat de a trai zi de zi cu el in casa.

Nu se poate, si nu se compara a creste un copil minut de minut, versus a-l creste "o data pe saptamana".

Sigur, nu contest ambele tipuri de dragoste - doar ca aia saptamanala lasa mult mai mult loc de "confort personal" decat cealalta ...

Parintii care locuiesc cu copiii, chiar daca nu ies saptamnal cu ei in parc, cred ca participa mult mai mult la viata lor, decat cei care ii vad numai pentru a-i duce la film.


In Ca si Sua exista split custody: copilul petrece jumate de saptamana la un parinte, jumate la celalalt; daca vrei dovada de egoism, asta este! E mult mai egoist sa plimbi copilul intre 2 case decat sa-l iei numai in week-end. Parerea mea, desigur.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Cristina_C spune:

Inseamna ca acest tip de custodie il au si parintii de care spuneam. In cazul lor particular, copiii chiar se simt bine si sunt fericiti, fiecare are camera lui si mama, si la tata. Au pana si animale de companie si intr-un loc, si in altul. Parintii nu sunt recasatoriti, tatal sta singur iar mama cu bunicii. Daca, insa, copiii resimt ca pe un stres plimbatul intre doua case, normal este ca parintii sa hotarasca sa-i tina sa locuiasa doar intr-un loc.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns buflea spune:

Aham .. inteleg. deci voi spuneti ca nu e nici o diferenta intre un copil care traieste cu amandoi parintii in casa si unul care traieste 3 zile in familia unuia si 3 zile in familia celuilat ?

Fireste vorbesc de familiile "normale" in care sotii se inteleg, nu neaparat se mai iubesc.

Eu credeam ca aranjamentele astea reprezinta compromisul unei situatii date ...

Dar, va cred, daca e acelasi lucru ... asta imi intareste convingerea ca in viitor institutia casatoriei, cu toate obligatiile ei, va disparea.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Matzaila_81 spune:

Daca crisi ar fi scris ca au fost fericiti dar ca de la o vreme relatia scartaia si el s-a dus cu alta m-as fi dus in piata dupa rosii si as fi strigat in gura mare "nenorocitul!"

Dar ea ne-a spus ca au fost incompatibili de la inceput, ca s-au certat mereu si ca au stat atata timp pentru copil care a aparut neplanificat. Iar asta schimba totul.
Problema nu e ca s-a dus cu alta, asta e urmarea, problema e nefericirea acestor oameni. Iar eu zic cu riscul de a fi blamata ca mult mai bine asa, ca e chiar de preferat ca asa o casnicie sa se termine din orice motiv decat ca acel copil sa creasca vazandu-si parintii nefericiti si fiind convins ca asta l-ar astepta si pe el de la o casnicie.

Sunt mama si sotie, imi ador sotul dar m-ai tare decat un divort m-ar termina sa-mi creasca baiatul crezand ca singuratatea in doi e maximul ce poate obtine de la viata. Eu mi-as suporta nefericirea, pe a lui insa nu, mai ales daca ar fi de pe urma exemplului dat de mine.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Matzaila_81 spune:

Buflea, intre un copil care traieste in casa cu niste parinti care nu se mai suporta si altul care se plimba intre parintii lui divortati dar fiecare cu treaba lui cred ca e mai castigata ultima varianta.

Am prieteni apropiati care acum, la varsta asta isi blameaza parintii ca nu au ales sa fie fericiti si ca dau vina pe ei ca "am ramas din cauza voastra" E o povara cumplita de pus in carca unui om.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns crisiacob spune:

Revin si eu cu vesti. Baiatul meu nu este prea bine. Inca suntem la spital iar doctorita spune ca ceea ce are el pot fi manifestati psihosomatice ale situatiei nefericite in care ne aflam. Sunt peste 24 de ore de cand acuza dureri de burta insotite de greata. A primit toate tratamentele posibile, am ajuns la neuropsihiatru si psiholog si se pare ca are legatura cu despartirea noastra. Asta seara l-au luat cu salvarea de la spitalul unde ne aflam si l-au dus la Grigore Alexandrescu unde au chirurgie pentru a vedea daca nu trebuie operat. In ambulanta nu am mai suportat si am izbucnit in hohote de plans. Stiti ce a facut copilul? A facut ochiii mari si m-mangiat spunandu-mi"De ce plangi mami? Mi-e mila de tine mami ca suferi; Lasa mami ca mie o sa-mi treaca, ai sa vezi!" Si din momentul ala nu a mai avut nimic. Cum a venit ta'su in vizita la el, cum l-a apucat iarasi...Simt ca imi pierd mintile. Daca maine nu ne intoarcem acasa cred ca o isu razna. Cand se va termina cosmarul? Cand il vad pe ta'su imi vine aa ii zbor creierii. Nu cred ca ii voi putea ierta raul pe care l-a facut copilului nostru. Il urasc pentru faptul ca a ales calea cea mai usoara in relatia noastra. Copilul merita sa aiba ambii parinti dar el nu a facut NIMIC in relatia asta..Nu o sa iau legatura nici cu sotul amantei, nici cu amanta pt Dumnezeu va avea grija de ei amandoi...

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Matzaila_81 spune:

Imi pare foarte foarte rau pentru voi, nici nu stiu cum sa-ti dau ceva forta de la mine. Ai un baietel sensibil dar tare curajos. Care lupta pentru tine. Acum trebuie sa fi si tu curajoasa pentru el.
Daca copilul te va vedea pe tine impacata asa va fi si el. Te-ai gandit ca poate nu sufera ca a plecat tati ci pentru ca vede ce-ti face asta tie?

Acum te intreb, ai fi multumita daca el s-ar reintoarce acasa doar pentru copil? Ai putea dormi langa el stiind ca asta e unicul motiv pentru care e langa tine?


Mergi la inceput