increderea, cand si cum?

citesc de multe ori de parinti care spun ca au incredere in copii si sa detaliem un pic subiectul.
ma refer la lucruri importante: sex, droguri, alcool,prieteni, alegerea scolii/profesiunii....
poate ne spun parintii care au incredere in copiii lor cum fac, de cand au inceput...limite/nelimite

cristoiu spune:

Eu cred ca e imposibil sa acorzi toata increderea dintr-o data la o anumita virsta, ea se da cu portia la diverse etape de dezvoltare si e in functie de copil. Spre exemplu la un bebelus am incredere ca plinge fiindca are un motiv, la un copil de un an am incredere ca daca ii pun in fata mincarea maninca cit ii trebuie lui, la doi ani am incredere sa il las singur in camera de joaca, la trei ani am incredere sa il las sa isi faca singur cacao si sa spele o farfurie (daca vrea bineinteles), la 4 ani am incredere sa il las singur in casa 10 minute (asta a fost tare greu pentru mine dar n-am avut de ales). In fine, astea sunt doar exemple din casa mea, dar ce voiam sa spun e ca increderea evolueaza. Nu poti avea incredere dintr-o data sa il lasi singur la munte cu colegii, cind nu il lasi nici pina la scoala neinsotit.

Si increderea se cistiga si se pierde. Daca copilul se dovedeste incapabil sa gestioneze situatia, se taie un pic din portie si se reia mai tirziu. Si cred ca trebuie testata increderea asta, nu e musai sa fie oarba, adica chiar nu ar trebui. Dar parerea mea este ca e important sa acorzi incredere si independenta copilului, daca vrei sa il cresti independent si cu incredere in propriile forte. Spre exemplu daca eu duc copilul la scoala pina face 18 ani si pot sa ii iau masina, ce patetic si neajutorat va fi copilul meu daca deodata s-ar vedea in situatia de a se descurca singur. In fine, e al naibii de greu to let go, dar e necesar, altfel crestem oameni incapabili de supravietuire. Trebuie sa le dam toate instrumentele de care au nevoie si apoi sa ii lasam sa se descurce.

In fine, daca nu m-am exprimat bine e ca de joi n-am mai dormit mai mult de 3 ore pe noapte si acum am un pitic mic care varsa la intervale regulate. Acum fug la el. Revin.

Aqai spune:

cristoiu, numai bine pt pitic, sa isi revina cat mai rapid.

cand si cum?

dumenzeu stie incredere, mereu. fatisa. fraiele lasate mai libere? precum a spus cristoiu mai sus. treptat, potrivit varstei...

ai mei merg cu autobuzul la scoala de cand muncesc aici. nu pot sa spun cat de greu mi-a fost sa las la o parte toate paranoile mele ca or face traznai in autobuz si vor primi interdictie. Si nu stiu cat sa spun cat de gresita era paranoia mea - pana acum, cel putin.

s-a intamplat si sa uite bunica lor sa-i ia de la autobuz. nu-i capat de lume, ca de la ea de pe geamul livingului se vede statia. e in diagonala la intersectie. au stat piticii cuminti, s-au luat de manuta, tanti din autobuz i-a intrebat unde stau, ei au aratat si le-a dat drumul sa plece

cu ditamai rucsacii in spate, tot de manute, au traversat cele 2 strazi si s-au infiintat la usa bunicii. si io si tata-su am fost terminati de actul de independenta si responsabilitate si ne macina ceva regrete ca nu aveam cum sa-i fi vazut live...

kariguld spune:

increderea se cultiva. de-a lungul anilor si potrivit cu temperamentul copilului. nu cred ca se poate vorbi despre incredere in termeni fixi si reguli exacte. doar adaptare si cultivare.
intai si intai trebuie tu/eu sa oferim incredere. si sa invatam sa deosebim adevarul de minciuna. si s-o aratam din frageda pruncie.

copii stiu si simt foarte bine daca ai incredere sau doar te prefaci. inteleg chiar si vorbele de indoiala pe care le exprimi pe ocolite in fata lor.
eu am invatat sa le arat incredere, chiar daca undeva mi-am pastrat o rezerva ca poate sa nu fie exact asa cum spun. ptr ca garantie suta la suta nu cred ca poate sa aiba nimeni.

am mai povestit, cand am fost in concediu copii nostri au facut-o lata. da lata bine. ajunsi acasa ne-au povestit amanuntit ce au facut, cum au actionat, cum s-au simtit, toate starile prin care au trecut.
dupace am trecut de primul soc, am inceput sa inteleg si sa apreciez ca au avut incredere si deschidere sa ne povesteasca atat de deschis ce s-a intamplat.
ei stiu ca noi ii iubim si stam langa ei orice s-ar intampla. stiu ca se pot baza pe noi oricand indiferent ce au facut. stiu ca nu le luam capul jos si nici nu facem scandal. stiu prea bine cu ce suntem de acord si cu ce nu, cunosc limitele. stiu despre droguri, stiu despre relatiile sexuale si implicatiile in ele, stiu ce inseamna prieteniile cu persoane nepotrivite. si cu toate astea vor face inca greseli.

increderea e o relatie cultivata de-a lungul anilor.

sorana spune:

Eu incerc sa le iau dupa clasificarea ta si mai putin dupa varsta copilului.
alegerea scolii/profesiunii - Alegerea profesiunii / facultatii e 100% decizia copilului, mi se pare aberant sa vreau eu s-o fac avaocat cand ea iubeste desenul si se vrea arhitect (e un exemplu aleator). Independenta scolara se capata in cei 12 ani de scoala treptat.
Copilul meu e cls a Iv-a, are 10 ani. Anul trecut a venit sa ceara o anume doamna ca meditator de engleza si italiana. A cunoscut-o pe doamna respectiva intr-o situatie speciala (nu este profesoara ei de la clasa), i-a placut mult cum preda, a vrut sa faca ore suplimentare cu dansa - eu am fost de acord. La matematica a facut niste cursuri anul trecut la o fundatie si i-a placut acolo, anul asta a fost la prima ora si a zis ca nu-i mai place (s-a schimbat profesorul) - am insistat sa-i mai dea o sansa noii doamne, s-a dus la a doua ora si a fost "categoric nu mai merg". Deci n-a mai mers.
Eu i-am schimbat si gradinita pentru ca nu i-a mai placut in grupa mare unde era. Decat s-o chinui cu ceva nepotrivit, am gasit ceva care ne-a placut amandorura. Si asta cu un copil de 5 ani.
Ideea este mereu de negociere si "tinut" doar la ce e important. Adica - e important sa faci mate suplimentar - incercam o varianta, nu-ti place, incercam alta si tot asa.

prieteni, - aici mereu a fost doar decizia ei. Eu vreau sa ii cunosc prietenii si parintii prietenilor si vreau sa stiu unde este in fiecare moment. Acum ma suna sa zica "vezi ca eu ma duc la x" si e ok, il/o stiu pe x, ii stiu parintii lui x, etc. Nu stiu ce sa zic, pana acum a ales doar prieteni super ok, e mai matura/intuitiva/inteleapta decat mine si asta dintotdeauna . Am prieteni adulti care ii prezinta ei noul partener ca sa vada ce parere are fi-mea, ce sa zic are "nas" la oameni.

sex, droguri, alcool - inca nu cazul la noi. Pare "matura" si "cu capul pe umeri" si stiu ca asta se poate schimba oricand, ca va intra in adolescenta. Momentan stam de vorba si ii tot explic ce e ok si ce nu si de ce. Nu am nici cea mai vaga idee daca va functiona sau ma trezesc cu ea beata-moarta peste 5 ani ... chiar nu stiu.

Ce mi-e clar e ca nu pot sa traiasc in locul ei. Si ca nu o pot feri mereu de toate. E greu sa ii dai independenta dar nici n-o pot lega ... Si mereu, mereu, vorbim si sunt sau nu de acord cu deciziile ei, ii zic ce as fi facut eu in locul ei sau ce as face, daca imi cere sfatul inainte de a face. Dar nu ii impun, doar o sfatuiesc. Momentan suntem ok asa, nu stiu insa cat va tine, sper ca pentru totdeauna.

De cand am inceput sa am incredere in ea? Cred ca de la 5 ani, de cand cu faza cu gradinita. Atunci mi-a devenit clar ca stie mai bine decat mine ce e mai bine pentru ea. Incepand de atunci am "prins frica" de a hotari in locul ei si am inceput sa ma sfatuiesc cu ea in orice o priveste pe ea, sa tin cont de parerea ei in orice.
De fapt incredere in ea aveam si inainte, de la 2 ani nu i-am cumparat nimic fara ea, se uitau vanzatoarele lung la mine cand ma sfatuiam cu copilul de 2 ani care blugi sunt mai ok si de ce

Eu nu sunt un exemplu bun de parinte, nu stiu sa fiu parinte, nu mi-e "natural". Am noroc de un copil care (poate pentru ca n-a avut de ales ) ma accepta asa cum sunt ... mai putin 'mama" si mai mult "prietena". Si probabil s-a maturizat inainte de vreme si din cauza mea, nu zic ca e bine asa, doar ca eu asa sunt si asa ma comport, mi-ar total ne-natural sa ma apuc s-o pedepsesc sau sa-i interzic ceva sau mai stiu eu ce ....

Am uitat sa zic ca, asa cum ea imi cere parerea in chestii legate de scoala si prieteni, si eu ii cer parerea in chestii legate de job si prieteni. Si parerea ei ma ajuta, e o prietena foarte buna fi-mea

sorana spune:

In mod evident si la noi (cred ca la toata lumea) au fost de-a lungul timpului diverse situatii de "trial and error". Can au facut crize de nervi cu tavaleala pe la 4 ani am incercat cateva metode de a o calma pana a functionat una. Cand a dat rateuri scolare din cauza emotivitatii am incercat diverse abordari pentru a trece de emotii (nu ca ar fi trecut, tot emotiva e, dar incepe sa gestioneze mai bine situatia de stress). Si tot asa.
Cred ca sunt chestii care se potrivesc excelent la mine si fi-mea si nu s-ar potrivi deloc daca as avea inca un copil, in mod sigur nu s-ar potrivi altei familii.
Cel mai important mi se pare, chiar si la partea cu independenta, sa fii in pas cu varsta emotionala (nu neaparat egala cu cea biologica) si nevoile copilului.

BellaDonna spune:

interesant si pus punctul pe I sau i,
depinde cum il cresti, dependent de fusta mamei sau descurcaret,

daca ii sufli tot tipul in ceafa si ii alegi tu orce si nu il lasi sa greseasca si sa invete ceva nu va invata nimic, da, va fi inteligent va avea o facultate buna dar cum se va descurca in viata? va fi pepole smart sau leader?! sau follower?


mama mea o femei simpla da inteligenta mia dat toata libertatea din lumea, bine am facut parte si din generatia cu chia la gat, a preferat sa aive incredere, pai daca stai cu frica ii inspiri copilului frica , copilul e inteligent , daca e educat si ii explicit foarte bine el stie exact ce are de facut, eu am stat singura si cu lunile , am mars cu trenul de la 12 ani am schimbat tren, autobuz, etc
petreceri, mama mia zis asa te las dragul mami , ca bunicul tau mia suflat in ceafa la petrecere eram fata batrana si el era dupa mine, da sti consecintele.....ei bine credeti ca am profitat NU, din cotra am devenit si MAI RESPNSABILA, chiar preferam sa stau acasa,

acum stiu cazuri de parinti foarte stricti,care tot asa stiau pritenii copiilor etc, ei bine aceei copii se simteai ingraditi care la un moment dat au clacat adica au sarit gardul sa dau mai multe amanunte.......

.si daca ii citesti jurnalul , si il duci cu masina la scoala, si faci voluntariat la scoala, si vorbesti cu toti prietenii, si esti la curent cu tot ce se intampla in jurul lui, de fapt unde vrei sa ajungi...

eu vreu sa ma ridic la standardele lui maicamea sai acord incredere si libertate sa o invat si sa invete sa se descurce.

BellaDonna spune:

doua ex. de mamici in parc cu copii, prima vine baietelul plangand ma batut gigel, mamica speriata il ia de manuta vai hai la gigel ii arat eu lui cum de a indraznit; a doua mamica vine baietelul la ea, hei cum a fost la joaca? pai a sarit gigel la bataie l-am laut de gulerul de la camasa am tipat la el daca nu se potoleste il spun lui tacasu,

cand era ficamea la gradinita, in puaza tot asa nu o lasa un baietel in pace o alerga, si ei nui placea, i-am zis eu nu pot sa-ti rezolv problema tu singura poti, a repetat cu mine pana a avut incredere in ea , cand a venit puaza sia facut curaj a devenit sigura pe ea si sia rezolvat problema ia spus sa o lasa in pace pe un ton hotarat,

acum e in clasa a 6a , au de scris o compunere despre droguri , a venit un politist si lea vorbit despre pericolul drogurilor,
si noi tot i-am descris cat de periculoase sant mai ales ca dau dependenta,eu a trebuit sa iau aderal la un momendat sa nu credeti ca nu sia adus aminte deja ma intrebat mami da tu nu cumva sa mai ei aderal ca nu e bun ( e pt problemele de atentie)asa ca ma conformez desi am probleme de atentie

a_alinta spune:

belladonna, stiu cum e politica forumului, dar crezi ca ai putea sa citesti mesajul inainte de a-l trimite? macar din respect pentru limba romana.

msl1 spune:

Cred ca ai citit in ultimul mesaj ca are probleme de atentie si la un moment dat era pe medicatie? poate nu a observat greselile, nu cred ca critica ta e chiar potrivita; daca te deranjeaza asa de rau nu-i mai citi postarile ei, fair nu?

a_alinta spune:

nu ma deranjeaza asa de rau, dar daca are probleme poate chiar putem sa o ajutam . cu o idee , cu un gand, cu un sfat.
nu am criticat, mi-am spus doar punctul de vedere.