copil supradotat

histamina spune:

nu am intrat eu, nu e niciun program de testare.
pur si simplu prematurilor li s efac evaluari neuro-psiho-motorii si dupa mai multe evaluri, psiholoaga s-a prins ca e ceva in "neregula", i-a facut si alte teste si uite asa mi-a spus concluziile.
la cat m-am rugat sa traiasca si la cat am luptat pt asta, ultimul lucru de pe planeta era sa ma gandesc ca ar fi supradotat.

pt mine,de departe cele mai mari realizari nu sunt adunarile si scaderile,poeziile stiute ,ci cand il vad ca papa si digera,nu vomita, ca repira.proba de digestie perfecta m-a bucurat infinit mai mult decat acel IQD 184.cu cea mai mare sinceritate.
e dimploma lui de invingator,e atestatul ca va trai.restul? e perfect oricum.

selina-d spune:

Eu am o prietena care are un copil absolut genial. Mai ales pe partea de matematica si stiinte este foarte dotat, merge la concursuri internationale, are un fel de bursa din partea statului care ii sponsorizeaza pregatiri speciale. E cu 3 clase in fata colegilor de varsta lui.

Cu toate astea eu nu invidiez familia asta nici o secunda. Nu iti poti da seama ce probleme pot aparea la scoala, mai ales din pnct de vedere social, cand copilul sare asa peste clase. Desigur, academic e top, face fata cu brio la toate cerintele, dar social e un dezastru care se propaga in toate sferele vietii lui si ale familiei. Un copil de 10-11 ani in clasa cu colegi de 14 ani... Colegii lui sunt in plina pubertate cu toate problemele aferente, iar el e inca copil, degeaba e genial la mate. Sentimentul ca e altfel, ca nu poate apartine comunitatii, ca nu se poate integra poate duce la mari probleme.

Eu te sfatuiesc sa nu arzi etape. Sigur, e minunat ca ai un copil foarte inteligent, incurajaza sahul si activitatile extrascolare, cultiva abilitatile lui, dar lasa-l si sa fie copil si sa se joace, sa isi traiasca varsta lui. Cultiva si partea sociala a dezvoltarii, nu numai cea intelectuala.
Parerea mea, desigur

histamina spune:

orchis,pract solutiile sunt:
-fie cauti fundatii in afara, il testeaza, apoi, pe baza de contract urmeaza o instruire speciala si mai departe se dezvolta afara.costa mult in prima etapa.
- il lasi sa creasca frumos, echilibrat, il dai pe la cercuri de mate,daca are inclinatia asta, compensezi mult pe socializare in mijlocul naturii si pe latura artistica, il lasi sa traiasca frumos si din plin copilaria.suplimentar recomand un animalut de companie.
sistemul romanes cnu incurajeaza supradotatii si vei avea mari, mari probleme.

ideea e ca daca strumful stie ca e supradotat,daca adultii il privesc doar ca pe un supradotat si nu ca pe un copil cu insusiri inalte,dar totusi copil, se va pune o mare presiune asupra lui,iar teama de esec va creste. 9 va fi esec,pentru ca el e de peste 10.
atitudinea parintilor e cheia. ei trebuie s aii fie prietenii cei mai buni.
de la 14 ani il poti testa pt MENSA sua il poti testa in afara.

eu,desi mi s-a subliniat ca este un IQD fenomenal, NU il voi testa nici pt MENSA nici pt altceva la fel de elitist.
nu dati cu pietre, nu ma puneti al zid ca voi asasina viitorul copilului.
il las sa creasca frumos, sa mearga pe munte cu noi, cu cortul, sa simta stanca ,sa se catere, sa se bucure, poate sa faca scufundari ca taica-su.apoi oarece limbi straine si incurajare vocationala.daca se va dovedi a fi exceptional, va avea tot suportul nostru si il vom incuraja.
merg cu el pana in Honolulu si o accept pe muma padurii drept nora,daca asta il face fericit.
fac orice,dar presiune pe el nu pun, nu am asteptari.
singrul lucru pe care il cer e sa nu faca nimic impotriva vietii.

am experienta amara a "geniilor" din familia mea si imi ajunge.
locotentent in aramata la 17 ani,cu facultatea gata, vorbitor a sapte limbi straine, cititor inrait de la 3 ani, mort de alcolism la 40 de ani si un pic si lista e destul de mare.

sorana spune:

In primul rand la varste mici este ceea ce se numeste "iq de dezvoltare". Sigur ca va fi mereu peste medie, inteligent, dar nu neaparat exceptional, in sensul ca are perioade de crestere si perioade de stagnare.
Fi-mea la 3 ani si 10 luni era evaluata "6-7 ani" si la 4 ani si 10 luni .... tot "6-7 ani". Mai evoluase un pic la cateva criterii, dar diferenta nu era asa mare.
Stai linistita, nu are cum sa fie "uniformizat".
Singura problema pe care o vad eu este cea a socializarii dar asta se rezolva in timp, in sensul ca va avea prieteni mai mari ca varsta.
Referitor la scoala - zi merci ca e inteligent, va obtine rezultate bune alocand un timp mai mic pentru invatare. Timpul devenit astfel liber va putea fi folosit pentru altceva (un sport de echipa?).

Important este sa fie sanatos si fericit. Eu privesc asta cu "iq mare" ca pe un talent. Asa cum unii au talent la muzica sau desen, altii pricep mai repede. S-au nascut cu talentul asta, este folositor, este si mai folositor daca e combina cu memorie buna - asta in sensul scolii - dar nu are nimeni nici o obligatie de a-si folosi talentul pentru binele omenirii.

Eu incep sa cred ca sunt o ciudata, vad mereu parinti cu sopii inteligenti care se tot agita sa faca diverse chestii. Eu sper sa iasa in parc, sa se joace, sa fie fericita. Ma rog, la noi nu mai e cazul, fi-mea nu se mai joaca demult, socializeaza deja cu adulti, mai socializeaza cu cativa copii mai mari, ma rog, e ok si asa, daca oricum nu poate avea prieteni de varsta ei.
Cu scoala a mea are rezultate bune (sau foarte bune) dar nu excepionale. La ea rezultatul obtinut mai depinde si de chef (atentie), nu numai de ce stie. Apropo de asta se pare ca sunt foarte multi inteligenti cu add sau adhd, ce pot eu sa zic e ca rabdarea e foarte mica la oamenii cu iq mare.
Ma rog, eu nu as zice despre fi-mea ca e supradotata, e inteligenta dar pentru a face ceva de performanta ar trebui sa vrea / sa o intereseze "subiectul" respectiv, ceea ce nu e cazul.

Nu sunt specialist in psihologie sau ceva de genul (sunt inginer) dar am un iq mare si cunosc destul de multi oameni cu iq mare. Nici unul nu a fost "impins" mult cand era copil, pe vremea noastra nu se purta (adica nu exista) chestia asta cu "gifted education". Nu sunt convinsa ca merita (sau nu) nu stiu ce sa spun, eu personal prefer sa mergem cu rolele in parc sau sa vedem un film sau sa jucam "board games" in timpul liber decat sa mergem la un centru unde sa faca activitati inteligente. Evident, e foarte posibil sa ma insel amarnic ....

Leditia spune:

Fiecare parinte face ce doreste.Daca copilul meu are o inclinitatie si isi doreste el ceva anume il voi sprijini si voi fi acolo sa-l indrum.(si al meu e cu cifrele,literele..zi de zi)
De curand am fost intrebata despre copilul meu de catre o doamna psiholog..ce imi doresc eu pt el si am raspuns ca vreau sa fie sanatos si fericit,atat!Raspunsul meu a fost luat ca banal,ca nu am aspiratii pt copil,ca ar trebui sa-mi doresc mai multe pt el si ca e pacat ca-mi doresc atat de putin.Si eu am raspuns ca e pacat ca unii nu stiu cat de mult inseamna asta si ca de fapt inseamna totul...
Daca e asa exceptional,indruma-l,fii langa el si intreaba-l si pe el ce-si doreste si tine cont de dorintele lui si nu-l forta sa faca ceva ce el nu vrea si ii aduce frustrari.Sunt tot felul de teste,de specialisti care te-ar putea ajuta/indruma.Multa bafta!
am editat sa corectez diverse greseli(am avut pe cineva langa mine care ma ''ajuta'' teribil la scris.)

sorana spune:

Momentan, in Romania Mensa testeaza la 16+. Intr-un viitor (probabil nu mai devreme de 3 ani) este posibil sa apara testari 10-16 ani si la noi.
International exista mensa kids.
Mensa isi propune doar socializarea intre oameni cu iq mare (care, in general sufera la capitolul asta). Histamina tin mortis sa te contrazic - eu cred ca apartenenta la mensa e benefica (nu stiu pentru copii dar pentru adulti clar da) in sensul in care este o mare sansa iti poti face prienteni in cadrul Mensa, sansa pe care nu prea o ai in "lumea normala".
Mensa este "elitista" doar pentru ca e un grup cu un talent aparte, dar nu are scopuri sau activitati marete, e doar un loc de joaca mai special

sorana spune:

Partea sociala e o problema. Problema este ca tu il incurajezi catre copii de varsta lui dar .... el nu are ce discuta cu copii de varsta lui. Fi-mea la scoala e "conform varstei" si nici nu vreau sa sara ani, ma rog, nici nu se pune problema, ar trebui sa invete pentru asta DAR nu are prieteni in clasa sau in afara clasei de varsta ei. Socializeaza cu copii, copiii o plac, e chiar sefa clasei, votata de colegi, dar vorbeste si se poarta cu ei cu condescendenta, asa cum se poarta adultii cu un copil de 5 ani ....

sorana spune:

Am intrebat-o pe fi-mea daca are prieten (am auzit vorbe de la parinti despre alti copii din clasa ei).
Raspunsul a fost "La varsta asta sa ai prieten e o prosteala copilareasca. Am colege care au prieten, vor sa para mai mari dar par pitipoance. Nu am prieten, ar fi fara sens ..."

histamina spune:

sorana,te asteptam la subiect.
iote,zic acilea,asa,ca sa se stie:sorana cred ca singura de pe DC care e membra MENSA.


da,ai dreptate.
in fine,stiu despre ce vb.
in copilaria mea ceausista am fost inclusa in grupele de copii cu iq mare de supradotat,erau centre de pregatire.toti aveam peste 130.dar ma duceam doar la olimpiade,de socializat zero. nici nu prea aveam cum,pt ca aveam aceeasi meteahna a malabsorbtiei,ca fi-miu, si ,cu mare,mare greutate am reusit sa ating enorma greutate de 18 kg la 7 ani.pe la 6 ani,cand m-au "descoperit" si m-au supradotat, aveam 11 kg si aratam cam ca un schelet.

acum,da,socializarea e imposibila la fi-miu.
are creier de aproape 5 ani,are 2 ani jumatate si nu vb decat cu seniorii de la 5-6 ani in sus.aceia nici nu se uita la frimitura.e o veselie totala sa il vezi cum se urca el pe scaunel ca sa ajunga macar la umarul interlocutorului..........dar,numai asa ii poate povesti nelinistea lui cu cercul si cilindrul,cu casa pe care vrea sa o faca si alte cele.

sorana spune:

Excelent raspunsul tau. Nu vad ce ai putea sa-ti doresti mai mult decat sa fie sanatos si fericit. Asta imi doresc si eu pentru copilul meu.