Cum trece viata pe langa noi
Raspunsuri - Pagina 5
michelle-usa spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui Mickyyy Eu am un singur regret, ca nu stiu cum sa ma bucur de viata  . Am atat de multe motive pentru care as putea face asta, si totusi sunt mai mereu nemultumita.Cred ca de fapt si asta cu "traitul vietii" e ceva care se dobandeste in familie, in tinerete. Ma uit la mine, provin dintr-o familie (ma refer la parintii mei) vesnic nemultumita (de mine, de ei, de viata lor), care isi fixase niste standarde greu de atins, si care toata viata s-au lamentat, ca X castiga mai bine, ca Y a reusit in viata, ca peretele de la camera de hotel are urme de igrasie, ca fata lu' x-lescu a avut medie mai mare la bac ca tine, etc, etc. Indiferent unde eram existau in permanenta motive de nemultumire, daca stau sa ma gandesc acum in urma, imi dau seama ca noi ca familie n-am avut niciodata un concediu sau o iesire fara lamentari. Si fara sa realizez, am preluat din stereotipurile lor si eu. Ei n-au stiut sa-mi insufle bucuria de-a trai, iar eu n-am reusit sa mi-o descoper singura. Am asociat mereu bucuria de chestii concrete, materiale, vizibile, tangibile, am comparat cu altii sau mi-am stabilit niste standarde mult prea sus. Mi-am trait viata asa cum am vrut eu, dar fortand de multe ori lucrurile doar pentru a-mi dovedi mie ca sunt propriul stapan, si nu trebuie sa existe reguli si limite impuse de altii. N-am stiut multa vreme sa-mi exprim sentimentele, si cred ca nici acum nu reusesc s-o fac cu adevarat. Asa ca in concluzie, marele meu regret este ca "eu trec pe langa viata", vorba ancai, pentru ca intr-adevar, nu viata e cea care trece pe langa mine, ci eu aleg sa nu ma bucur de ea. |
daca tu nu vei decide sa te schimbi vei transmite mai departe, copiilor tai...acelasi patern.
eu cred ca poti si vei reusi cu ajutorul lui Dumnezeu.
daca te-ai ruga la Dumnezeu sa te ajute si daca ai pune pe hirtie toate binecuvintarile care le ai si sa le citesti, recitesti in fiecare dimineatza sau cand gindurile negre si nemultumirile te apasa...cred ca ar fi pt tine un inceput bun.
tu esti tu, ai viatza ta...nu conteaza ce gindesc /fac parintii prietenii,rudele. asta e o mentalitate f. distructiva, cand te uiti in gradina altuia...
ai grija si cu cine vorbesti,intilnesti sunt persoane care pur si simplu prin negativitatea lor te seaca de orice pofta de viatza.
pune pe hirtie ce crezi ca te binedispune: muzica, film, citit, meditatie, rugaciune...incearca macar pt citeva minute sa iti permiti sa ai timp pt tine sa te poti relaxa.
michelle-usa spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui missdarcey michelle-usa , care e secretul tau? cred ca e extraordinar sa afirmi asa ceva  . |
mi-am pus increderea in Dumnezeu.
El m-a ajutat cand mi-a fost greu si mi-a dat curaj si sperantza, m-a ajutat sa ma cunosc pe mine insumi, mi-a dat familie, belsug...mi-a dat o viatza de care sa ma bucur si in fiecare zi sa-I aduc laude si multumiri. Slava sa fie Domnului!
Miriluta spune:
De ceva ani suntem intr-o goana permanenta. Avem joburi super, castigam bine, copiii sunt sanatosi, noi - destul de sanatosi, parintii nostrii inca traiesc, insa tot timpul suntem intr-o competitie cu noi insine si tot avem senzatia ca nu facem/nu avem destul.
Aseara, dupa mult timp, m-am rugat. De fapt nu m-am rugat pentru nimic ci am multumit pentru tot ce am. Multumesc Michelle
ca mi-ai amintit ce norocoasa sunt...ca am mai mult decat am visat vreodata sa am.
Victoria_mami spune:
Eu sunt multumita de viata mea; am exact ce mi-am dorit din-totdeauna. A fost greu, am avut o viata nu tocmai usoara, dar acum am tot ce mi-am dorit vreodata.
a_alinta spune:
eu am ajuns sa inteleg ca eu fac parte din viata si nu pot decat sa ne petrecem impreuna in trecerea noastra, niciodata una pe langa alta!
iar in trecerea noastra am decis ca eu si viata mea suntem doua frumoase si ne bucuram impreuna una de alta in fiecare zi!
kariguld spune:
ce va impiedica sa va traiti viata fara regrete? intrebarea e la modul general adresata.
sunt convinsa ca nu exista motive care sa ne impiedice sa traim asa cum vrem. fiecare are cel putin trei motive sa traiasca asa cum isi doreste, fara regrete.
Mickyyy a subliniat un aspect. alegerile. viata consta de fapt in alegeri. pot alege sa ma bucur de ziua frumoasa, chiar daca in trup am dureri. pot alege sa zambesc, chiar daca nu am motive serioase s-o fac. alegeri, alageri, alegeri. nimik special si complicat. multe, chiar multe lucruri ne stau la indemana, doar sa le apucam.
fericirea? nu e un lucru dupa care trebuie alergat, e starea acea a sufletului multumit.... interesant este ca o putem avea din cele mai banale aspecte ale vietii, pe care cei mai multi le trec cu vederea.
tora97 spune:
..cindva am facut risipa de viata.insa nu regret, acea risipa am transformat o in experienta
...de ceva timp ma bucur de fiecare zi, si zilele mi par atit de scurte. am invatat sa ma bucur si sa multumesc zilnic (in gind, pe bune fac asta) lui Nenea Mare pentru darurile facute de El mie, o inraita in a gresi
...nu am nimic de skimbat, nu am regrete si inteleg ca si greul zilei face parte din joc.
...poate suna bombastic, dar ma scald in viata cu o pofta de campion: imi iubesc maxim sotul, copii, familia. mi am "tras" si niste hobby uri din care sa ma infrupt.
si traiesc un sentiment fantastic! (nici macar dolofana nu ma mai consider)
"da aripi unui copil, dar lasa l sa invete singur sa zboare" Marquez
monabella spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui buflea Cel mai mare regret al meu este ca sunt departe de "acasa". Desi recunosc ca emigrarea m-a transformat enorm, am pierdut ani buni de viata (vreo 5-6), luand-o de la inceput, intr-un zbucium emotional care m-a marcat ireversibil. Cred ca de fapt nu era pentru mine. Am convingerea ca as fi trait o viata decenta si in Romania, pentru ca eram pe un drum care ducea spre asta ... Nu mi se pare ca am castigt nimic pentru mine, sper insa sa fi oferit altceva copiilor mei ...sper, dar nu sunt sigura ca le va fi mai bine ca americani decat ca cetateni europeni. Nu am emigrat din nevoie, nici din convingere si probabil ca nu ma voi impaca niciodata cu aceasta decizie. Emigrarea este una din deciziile vietii care nu se poat corecta, deci nu depinde numai de noi sa traim asa cum vrem ...sigur ca ma pot intoarce, doar ca nu mai sunt cea care am plecat, am mai multa experienta de viata, am evoluat in ultimii 11 ani in alt mediu, am mai multe asteptari de la ceea ce ma inconjoara si simt ca mi-ar fi greu sa revin ... Pe scurt, pe mine emigrarea m-a facut sa simt ca nu mai apartin nici unui loc si asta nu e foarte confortabil. |
La fel gindesc si eu. Efectiv nu apartin nici unui loc. AM ales tara gresita cind am emigrat, asta e clar. Culmea e ca nici copilul meu nu e incintat de america incit ne gindim sa ne intoracem. Nu neaparat full time in tara dar in Europa. Numai ca mai ia ceva timp.
kariguld spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui tora97 ... mi am "tras" si niste hobby uri din care sa ma infrupt. |
ah, suna tare bine ce spui tu acolo.
avem voie sa stim si noi din ce te infrupti tu?
sirimie spune:
Concluzia mea personala e urmatoarea: secretul, sa nu ai impresia ca trece timpul pe langa tine, e sa faci un singur lucru la un moment dat si sa nu te gandesti la urmatorul pe care vrei sa il faci.