Cum trece viata pe langa noi

desprecopii spune:

Dar despre curaj si asumare?
Este curajul legat de fericire? Eu cred ca da.
Avem curaj sa facem schimbarile unor lucruri care ne tin in conul de umbra al rutinei?

alinuk spune:

Aqai asta cu munca putina pe bani mai multi e si visul meu
poate cautam impreuna ceva

Alinuk
si ostrogotzii din dotare: Andu mik (4 ani) si Teo voinik (6 ani)

felicitarile Mariei
...................................................
Nimic nu-i intamplator!
............................................................................

Aqai spune:

desprecopii - mirela? eu nu stiu cine mai are timp de rutina zilele astea :) asa ca de voie de nevoie, cu sau fara curaj, traiesti schimbarea mai ceva decat in teoriile de leadership :)

Alinuk, ar fi ceva!

desprecopii spune:

aqai, - stiu ca suna a teorii de leadership insa... m-am convins ca asa e :)
- ai nevoie de curaj sa te desprinzi din zona de comfort apparent, pentru a gasi: alti prieteni (poate mai sinceri), alti sefi (care poate te apreciaza), alt sot (care te iubeste si te respecta), alt oras (cu munti daca iti plac, sau cu mare daca iubesti marea, alta mancare (daca cea pe care o faci, nu place familiei ....

curajul impune un risc... iar in cautarea fericirii e nevoie de el ..., cand vrei sa treci muntele, degeaba ai busola daca nu ai curajul de a-l urca.

Aqai spune:

Mirela, da, sunt de acord cu tine ca e nevoie de curaj sa iei anumite decizii si mai ales sa le pui in practica.

ce spuneam eu e ca nu inteleg unde mai e loc de rutina. cel putin in viata mea proprie si personala, nu cred ca am trait vreun timp in care sa pot spune: m-a coplesit rutina. ritmul lumii e atat de alert, incat nu cred ca avem timp pentru asta...

desprecopii spune:

asa e, ne copleseste rutina.
Dar fiecare dimineata e atat de frumoasa!

buflea spune:

Cand imi este dor de tzara, de spiritul romanesc, mai ales la Craciun, de Paste, de Martzisor si 8 Martie care nu exista aici ... imi face bine sa cred ca nimeni nu ma tine aici si o data, la batranete, o sa ma pot intoarce. Logic gandind insa, nu cred ca o sa ma mai intorc, din motivele spuse de Aqai ... sunt legaturi (veri, prieteni) care desi sunt intretinute pe email, pierd din profunzime datorita distantei, generatia cu care am crescut (parinti, matusi) o sa dispara, chiar daca nu doresc sa ii deranjez, imi doresc totusi sa traiec pe langa copiii mei si tara copiilor mei o sa fie asta, oricat incerc eu sa ii invat romaneste si sa-si petreaca vacantele in Romania ... in plus, stii tu cum e cu batranetea, intervin probleme de sanatate pe care le-as dori rezolvate aici, intervine lipsa de flexibilitate care probabil m-ar impiedica sa ma adaptez societatii romanesti ...

Deci raspunsul, desi nu imi place ce spun, cred ca este NU - probabil ca n-o sa mai traiesc niciodata in Romania, decat asa pe perioade scurte, atata timp cat am la ce si la cine sa ma intorc.

In plus, sotul meu nu a mai fost in Romania de 9 ani si nici nu pare ca sufera atat de rau.

aiamoni spune:

E posibi sa te intorci chiar dupa multi ani petrecuti pe alte meleaguri. E posibil sa te adaptezi. Am facut-o. DAR, din puctul meu de vedere sunt 2 mari conditii: sa ai cum sa-ti oferi o viata decenta si sa ai copiii inca destul de mici, adica sa-i aduci cu tine. Ideea de a te intoarce lasandu-i acolo...nu prea. Zic eu.
Si eu am adesea senzatia ca viata trece pe langa mine, ca ma pierd in zeci de chestii care trebuie facute zilnic, la fel, la infinit. Asta e. Ideal e sa ai macar si momente speciale, pasiuni, un hobby ceva...sa cladesti macar amintiri fiindca vremea trece...

michelle-usa spune:

e greu, f. greu sa te mai intorci si sa te adaptezi. ce bine e ca noi am incercat si ne-a iesit asta din minte. la fel ne simteam si noi "intre 2 luntre"...acum ne-am linistit, suntem siguri unde ne este locul.
buflea, parca presimtzeam ca o sa zici"nu".

michelle-usa spune:

imi place "accepti sau schimbi"...cum spuena cineva aici.