Cum trece viata pe langa noi

Cricor spune:

Eu, la momentul asta n-am nici un regret dn cele enumerate in Top 5.

Am ales intotdeauna sa fac ce-mi parea mie la momentul ala cel mai bine. Am ales servicii care sa imi permita sa petrec timp cu copilul& familia (cu bani poate mai putini), am ales sa renunt la ce mi s-a parut neimportant mie ca sa ma intalnesc cu prietenii.
Am desigur si eu regretele mele, dar ma bucur ca nu-s din cele tragice (asa mi se par cele din topul ala).

Ramonika spune:

suntem atat de prinsi in chinga regulilor societatii moderne, incat nu e usor de scapat de acest jug... asa s-a structurat viata in zilele noastre si vrei nu vrei, cam trebuie sa jucam dupa cum ne dicteaza societatea.
nu neg ca e posibil sa lasam toate balta si sa ne schimbam radical viata, spre exemplu lasi servici, casa, toate alea si mergi la tara sa muncesti pamantul. insa nu multi o fac. de ce oare?

eumada spune:

Nici eu nu ma regasesc in lista aia....

Dar,un regret am....as vrea sa raman la infinit langa copilul meu,sa-i pot iubi falcutele si gusulita,sa-i sarut ochii mari....sa pot s-o apar de tot ce e rau in lumea asta...si chiar de oi fi o baba ,acolo,sa pot s-o ocrotesc si s-o imbratisez intotdeauna.

grati.ela spune:

poate suna ciudat dar eu sunt multumita si fericita de parcursul vietii mele.
Regret doar ca nu l-am imbratisat strans pe tata inainte de a intra in operatia in urma careia s-a stins.

buflea spune:

Cel mai mare regret al meu este ca sunt departe de "acasa".

Desi recunosc ca emigrarea m-a transformat enorm, am pierdut ani buni de viata (vreo 5-6), luand-o de la inceput, intr-un zbucium emotional care m-a marcat ireversibil. Cred ca de fapt nu era pentru mine. Am convingerea ca as fi trait o viata decenta si in Romania, pentru ca eram pe un drum care ducea spre asta ... Nu mi se pare ca am castigt nimic pentru mine, sper insa sa fi oferit altceva copiilor mei ...sper, dar nu sunt sigura ca le va fi mai bine ca americani decat ca cetateni europeni.

Nu am emigrat din nevoie, nici din convingere si probabil ca nu ma voi impaca niciodata cu aceasta decizie.

Emigrarea este una din deciziile vietii care nu se poat corecta, deci nu depinde numai de noi sa traim asa cum vrem ...sigur ca ma pot intoarce, doar ca nu mai sunt cea care am plecat, am mai multa experienta de viata, am evoluat in ultimii 11 ani in alt mediu, am mai multe asteptari de la ceea ce ma inconjoara si simt ca mi-ar fi greu sa revin ...

Pe scurt, pe mine emigrarea m-a facut sa simt ca nu mai apartin nici unui loc si asta nu e foarte confortabil.

Rufus spune:

Buflea, crezi ca vei indrepta vreodata acest lucru? Nu stiu...cand copiii tai nu vor mai avea nevoie de voi, te vezi revenind in tara, alaturi de sot?

Rufus, Tora si iadele

Aqai spune:

Rufus,

pana vine Buflea, iti raspund eu (din calitatea mea de emigrant :D)


Nu cred ca e posibil asa ceva. Adica la varsta aceea cand vor fi copiii mari (si daca ajung vreodata sa nu mai aiba nevoie de tine) vor fi cam unicele persoane ramase in viata fata de care sai ai o legatura emotionala puternica, cultivata, intretinuta etc (altii decat partener de viata)

o rupi pe aceea ca sa te intorci la ce? oale si ulcele?

sunt curioasa ce spune colega....

alinuk spune:

cred ca secretul unei vieti fara regrete, sau cu cat mai putine regrete, se afla in a alege sa traiesti maxim si autentic si sa te bucuri
de ce ai si poti
in loc sa fii frustrat si nemultumit de ce ai putea sa ai si nu ai, sau de ce ai putea si nu poti...

in ceea ce ma priveste, discutand strict pe lista postata de Rufus din acel top...

imi traiesc propria viata, cum eu am ales-o...chiar daca la un moment dat, impotriva tuturor!



nu a dat munca grea niciodata peste mine...
sau poate eu m-am ferit bine de tot de ea
Cam tot ce fac, fac cu pasiune, implicat...si atunci nu resimt ca munca silnica din aceea care-mi consuma timp



asta fac in 99% din cazuri, uneori am pierdut oameni "apropiati", dar am inteles ca era cel mai bun lucru care mi se putea intampla


fac asta fara orgolii, atunci cand doresc sa iau legatura cu un prieten, nicio bariera nu-mi sta in cale



asta nu cred ca tine de a-ti permite sau nu sa fii fericit
ci de cum iti trasezi, definesti tu fericirea...
emotiile din viata mea, legate de familie, copii, uneori de ceea ce fac .. imi aduc o stare care reprezinta fericirea mea

desigur momente dificile, cumpene, neimpliniri minore... au existat si vor mai exista in viata mea.
Nu am ramas la ele, am mers mai departe cu experiente in plus






Alinuk
si ostrogotzii din dotare: Andu mik (4 ani) si Teo voinik (6 ani)

felicitarile Mariei
...................................................
Nimic nu-i intamplator!
............................................................................

Rufus spune:

Aqai,inteleg ce spui.
Interesant este ce crede buflea, pentru ca ea nu s-a impacat niciodata pe deplin cu emigrarea (strict din punctul ei de vedere). Valabil, desigur, pentru oricine a emigrat si nu s-a regasit in cealalta lume.

Rufus, Tora si iadele

Aqai spune:

revenind la regrete...

cred ca in orice moment e o idee buna sa stai sa le pui pe hartie realist si sa vezi ce e de facut ca sa nu mai perpetuezi o anume situatie. Of course, daca poti schimba ceva.

mi-a ramas in ochi din raspunsul alinukai - tot ceea ce a muncit a muncit cu pasiune, fara sa resimta asta ca pe o povara.

si eu am facut la fel si n-am regretat nimic in timp ce am facut-o. dar numai dupa ce am ajuns in postura de a munci mai putin *(nr de ore) mi-am dat seama cate alte lucruri pot sa fac bine, sa-mi aduca bucurie, in afara muncii. asa incat a munci mai putin nu mi se mai pare o idee neaparat rea - bineinteles, cata vreme nu esti impactat negativ financiar. Asa incat acum ma bucur ca pot sa muncesc ceva mai putin si imi sparg capul ce sa fac sa muncesc si mai putin si cu bani mai multi :)))) ca sa vad si altceva mai pot face cu pasiune

*nu pun la socoteala perioada de somaj peste plan, ca acolo deja regretam rau de tot ca nu muncesc:D