Magazinul cu matasuri
Magazinul cu matasuri | Autor: jade
Magazinul era undeva in centru, pe o straduta ingusta, pavata cu piatra cubica. De-o parte si de alta, case din alte vremuri…garduri din fier forjat, inecate in iedera. Mergand, simti mirosul florilor de tei. Instantaneu, ii trecu prin fata ochilor saculetul din panza maro, cu floricele mici si galbui, in care bunica ii trimitea florile si frunzele de tei pentru un ceai “adevarat”. Nr. 24…Iata! Nr.26… aici trebuia sa fie!
Era o casa nici mare, nici mica, zugravita in alb. Ferestrele de la parter, incadrate de gratii din fier forjat, alcatuind arabescuri complicate…poarta, in forma de arcada, purta printre zabrelele negre ale fierului, impletituri din iedera. De pe gard, se revarsau, lila si mov, zorele. Deschise si intra. In fata, o alee din dale mari, hexagonale. In miciile spatii dintre dale, smocuri de iarba…iarba din aceea marunta si verde inchis, pe care aproape ai confunda-o cu un covor de muschi de pe trunchiul unui copac din padure. De-o parte si de alta a aleii, din loc in loc, ghivece din piatra, pline cu muscate curgatoare, petunii si flori de “nu ma uita”. Strabatu incet aleea, privind florile. Ajunse in fata celor patru trepte si se opri.
El auzise scartaitul portii, atunci cand ea o deschisese. De cand zicea ca unge balamalele … dar uita mereu. Se dusese la fereastra si o vazuse cum pasea incet, cu tocurile pe dale, atenta la ghivecele cu flori, dar si la tocuri, sa nu ramana infipte in spatiile cu iarba. Era intr-o rochita albastra cu buline albe. “Ca un cer senin pe care plutesc nori albi”, gandi el. Taiata rotund in jurul gatului, fara maneci, urmarea linia trupului pana in talie, apoi se desfacea intr-un A pana la jumatatea genunchiului. Pantofii cu toc, te frapau prin culoarea lor galbena si ii alungeau frumos picioarele. Palaria cu boruri mari, la fel de galbena, legata cu o panglica albastra cu buline albe din acelasi material ca si rochia. Nu-i putea zari fata din pricina palariei, doar barbia si gatul. Se intreba ce culoare aveau ochii ei. O vazu cum se opreste in fata treptelor. Astepta o vreme ca ea sa urce si sa atinga sfoara clopotelului de la intrare…dar ea statea acolo si nu se mai misca, gandindu-se la Dumnezeu stie ce.
Ea, zari mai intai sfoara si se intreba ce cauta o sfoara atarnand langa usa. Apoi vazu clopotelul. Se inveseli indata … ce idee, in secolul asta, sa suni dintr-un clopot! Urca treptele si se opri in fata usii. Privi cu atentie sfoara, era impletita ca o codita de fetita. Coditele pe care ea si le dorise atata cand era copil si pe care nu le avusese niciodata pentru ca, mai mereu, era tunsa la zero ca sa-i creasca parul mai frumos. Se mira in sinea ei pentru ca cineva impletise acea sfoara, doar pentru un clopotel.
Exact cand ea trase de sfoara, el deschise usa. Se speriara amandoi, tresarind la unison, el de sunetul clopotelului, ea, de aparitia lui.
- Ce m-am speriat! Buna ziua! Aici este magazinul de matasuri, nu? si vocea ei era limpede si placuta, dar puternica.
Ramase usor surprins, se asteptase la un glas mai putin rasunator, timid. Orbit de lumina puternica a soarelui inca nu-i deslusea trasaturile si nici culoarea ochilor. Mai era si afurisita aia de palarie!
- Da, sarut mana, doamna! Aici este, poftiti, va rog!
Ii facu loc sa treaca pe langa el. Rochia ii atinse mana si parfumul ei ii invada narile. Mirosea atat de frumos!
De o parte si de alta a holului, usile camerelor erau larg deschise, lasand sa se vada cupoanele cu materiale. Intra in prima camera din dreapta ei. Ecoul tocurilor se pierdu printre matasuri, iar el, in urma ei, urmari fascinat miscarile pantofilor galbeni.
- Cat sunt de frumoase! sopti ea, privind matasurile fine, aluncand gratioase, in falduri, de pe rafturi.
Ramase nemiscata in dreptul unui scrin alb, din ale carui sertare intredeschise, curgeau pana pe podea, fluturi de culoarea unui apus roscat-portocaliu, pe un fond galben. El se apropie asezandu-si mana pe materialul fin. Incepu sa ii povesteasca despre acea matase, dar ea nu auzea decat din cand in cand, cate un cuvant: “ India, floarea soarelui, fluturi care isi schimba culoarea, sericicultura, gogosi, fire de matase, China” … Ochii ei, erau absorbiti de miscarea mainii lui, degetele prelungi care se plimbau usor, cu infinita grija, peste matasea stralucitoare, parand ca deseneaza contururi doar de el stiute. Se intreba cum aratau, oare, degetele acelea pe clapele unui pian …Nu, nu-i putea urmari cuvintele pentru ca era uluita de pasiunea pe care el o punea in povestea matasii.
Realiza ca ea nu-l asculta si se opri brusc. O privi in ochi, dar ea parea ca priveste prin el sau dincolo de el. Borurile palariei inca il impiedicau sa vada, exact, ce culoare au ochii ei. Negri, caprui, verzi?!
Sunetul clopotelului de la intrare le sparse gandurile.
El se duse sa deschida si atunci ea observa cat de inalt era.
Raspunsuri
larasarit spune:
Ar putea fi o promovare pt latextile
desprecopii spune:
Jade, ca intotdeaua, ne suprinzi cu o mica bijuterie. Asteptam continuarea. 
jade spune:
am mai multe variante pentru continuare, sa ma decid la una si sa o astern pe "hartie".
larasarit, este o poveste despre emotii si oameni, atat. :)
ralualexandrei spune:
Superb.Ai talent.Astept cu nerabdarea continuarea.
Andra ,mamica de 3+1 album no1 albumul no2
Vreau sa nu mai fiu diferit!!!!
mcoca spune:
Mi-a placut. Imi aminteste de Eliade (scriitorul meu preferat).
Vicky, Printzesone and BB (27+)
ni-na spune:
Un seara asta am citit pe forum doua texte faine.Pacat ca sunt doar fragmente.Mi-ati facut pofta de citit.....insa nu am nimic nou in casa.Nu-i nimic,recitesc a suta oara "Arta Conversatiei"(si o ascult in casti pe Tatiana Stepa...acum ruleaza Noaptea marii betii !!)
Postara asta a fost o revolta ca numai ne amagiti dandu-ne bijuteriile sufletului vostru si apoi le cereti inapoi...........ca erau de proba.........
nepotzica spune:
Frumos.