relatia tatal-copil dupa divort

marius spune:

Exista o expresie care spune ceva de genul "cheia tuturor problemelor este timpul."
Personal, in general, urmaresc cum anume se exprima o persoana, care este modelul ei si adaptez actiunile mele de asa maniera incat sa reduc la maxim disconfortul si sa maresc la maxim confortul. Pe scurt si romaneste ce anume provoaca plansul (cauzele) si o data identificate cum anume pot reduce aceste cauze fara a ma abate de la realitate?
Pentru un copil de 2 ani nu exista explicatii de acest gen pentru ca au gandirea naturala a unui copil de doi ani. Traumele apar si este o arta in a le diminua la maxim posibil. Si necazul este ca au efecte pe termen lung. Defapt adultul de mai tarziu este deja modelat de pe acum de aceste experiente. Si ca sa fiu si mai "rau" - relatiile acestui adult vor fi afectate de aceste experiente. Si copiii lor vor fi formati in functie de "modelul comportamental" al parintelui lor deci asta este "linia" care duce de aici incolo multi ani si multe generatii motiv pentru care exista in esenta o enorma responabilitate pe care nici macar nu o banuim.

szivarvany spune:

Din experienta mea personala, cel mai bine e programul fix: vine tatal jos la bloc, ia copila, o duce la el sau unde vor ei, apoi o readuce acasa in fct de intelegerea voastra si sentinta - seara, a doua zi, etc. Astfel nu este nicio confuzie cu de ce pleaca tata de acasa. Pt ca aici e casa mamei si a copilului, punct.



Copiii crescuti in familii monoparentale sunt la fel de iubiti, ingrijiti si educati,
empatici, inteligenti, isteti, destepti, stralucitori, fantastici si bine-nteles superbi
ca restul copiilor de pe Terra obtinuti natural sau prin FIV sau adoptati,
nascuti natural sau prin operatie de cezariana, botezati sau nu, hraniti cu LM sau LP.
_

Au nevoie de noi:
Copiii Monicai Alex Luca Lorena
U R G E N T: I n i m i o a r a l u i ALEX
Si micuta O L I V I A are nevoie de noi ... acum

larasarit spune:

Si eu raman blocata cand la prima ora a diminetii copilasul vine si imi spune "mami nu vrea ca tata sa te arunce pe geam"

selina-d spune:

Carmen te imbratisez si pe tine si pe Adelina,

stiu de la odisee prin ce ai trecut, si imi pare foarte rau ca suferi in continuare.
Eu daca as fi in locul tau as vorbi cat mai sincer cu Adelina, in cuvinte simple, pe intelesul ei. I-as spune - Noi avem casa noastra si tati are casa lui. Mami te iubeste si are grija de tine/ne jucam aici in casa noastra, iar tati te iubeste si el si are grija/se joaca cu tine in casa lui/sau unde alegeti voi. E foarte important sa insisti pentru un program fix. Copiii la varsta asta au nevoie de ritualui, de un program care sa il stie si sa il accepte, la fel cum le facem ritualuri de baie si nani. Fii tu insati impacata cu situatia, accepta ca asta e realitatea si ajut-o pe Adelina sa gaseasca si ea firesc ce se intampla.

Multe cupluri se despart si copiii sufera. Ajut-o pe Adelina in primul rand gasind pacea in tine si intelege-o si pe ea. Daca plange cand pleaca tatal ei, spune-i ca o intelegi si e greu, dar va veni iar in ziua de.... si se vor juca din nou. Nu pleaca de tot, se va intoarce tot timpul la ea.

Sper sa gasiti voi adultii un armistitu ca sa fie copiii linistiti.

Paul e bine? Stiu ca el e mare, dar poate sufera si el.

Va imbratisez pe toti

carmickey spune:

va multumesc foarte mult pentru raspunsuri.

astazi a fost ziua in care tatal ei a plecat iar ea l-a condus la usa si nu a plans deloc. condusul tatalui la usa a vrut sa fie cu mami langa ea si totul a fost ok (adelina este foarte atasata de mine) si totusi, cand plec eu de acasa ramane cu mamaie si nu plange dupa mine absolut deloc. imi spune la plecare: "pa mami,eu te ubec foate mut" si plec fara sa o las plangand. de aici si motivul pentru care imi fac griji, cum nu plange dupa mine? si plange dupa taica-sau...



selina-d multumesc frumos
baiatul este bine, s-a obisnuit cu despartirea noastra, el se duce la taica-sau de nnn ori pe zi, se vad foarte des. el a inteles ca relatia lui cu tatal nu se va distruge, ca el va ramane fiul lui toata viata si baiatul lui tata, cum ii spune taica-sau
in rest suntem bine...
te imbratisez cu drag

Cristina_C spune:

Va fi bine, cu timpul se va obisnui asa. Nu plange dupa tine pentru ca, desi pleci, stie ca tot acasa vii, ca acolo locuiesti, acolo dormi, spre deosebire de tata care pleaca, doarme in alta parte si se intoarce abia peste cateva zile. Tu esti pentru ea "acasa", nu se teme ca te pierde, stie ca vii mereu repede inapoi, de asta nu plange. Ma bucur ca baietelul mai mare a inteles situatia si ca nu sunt probleme.

alinuk spune:

e o scumpa mititica

Cred ca dupa tine nu plange pt ca tu te intorci predictibil pt ea.
In ceea ce-l priveste, el pleaca iar ea nu mai stie cand revine. De aici nesiguranta.

Cand faceam pledoarie pt explicarea adevarului vis a vis de despartire.. ma refeream strict la separare. Nu la ceea ce se afla in spatele acestui act.
simplu: "Mami si tati de astazi au alt program. Separat. In case diferite. Amandoi te iubesc, vor fi mereu langa tine cand ai nevoie si vor petrece timp la joaca cu tine."




Alinuk
si ostrogotzii din dotare: Andu mik (4 ani) si Teo voinik (6 ani)

felicitarile Mariei
...................................................
Nimic nu-i intamplator!
............................................................................

carmickey spune:

va multumesc mult pentru raspunsuri, ajutor

sper ca totul sa fie cat mai bine cand vom incepe sa avem vizite clare, bine definite. acum intreaba de tatal ei si ii spun ca vine in ziua x, sta putin suparata ( nu astept sa planga) o iau in brate, o imbratisez, pupacesc pana la maxim, si ii trece.

cu multumiri

carmickey spune:

ce am inteles eu aici, daca am inteles bine....?

copilul meu va avea probleme mai tarziu in viata?
este un copil traumatizat?

vad, cunosc multi copiii care cresc cu un singur parinte, vad si in randul vedetelor parinti care se despart si copiii raman la unul din parinti. mi-as dori sa cunosc acea arta si sa pot diminua traumele copilului meu...
ma sperie ce citesc aici, sau poate nu inteleg eu bine

carmickey spune:

am incercat sa ma inteleg cu tatal ei sa cadem de comun acord unei vizite stricte, clare, si bine definite, dar nu am cu cine spune ca mine si face ca el.
de doua zile spune ca vine la fata sa o vada, si nu a venit ea intreaba de el, iar eu ii spun ca este la servici, ca nu are timp sa vina, ca este plecat departe, etc
ce ar fi insemnat sa ii spun ei ca a promis tati ca va veni?...nici nu vreau sa ma gandesc.

sufar foarte muuult cand vad ca dumnezeu mi-a dat-o pe lume avand eu o varsta destul de inaintata, cand nici nu visam sa mai am copil (si mai ales o fetita) iar eu o chinui. simt cum mi se sfasie inima de necaz ca nu pot sa o ajut sa nu mai fie suparata

scuze ca m-am plans