Pro sau contra scoala de corectie.

Aqai spune:

nadia, ceva e putred in Danemarca aceea. Te cred ca nu stii si te cred ca probabil parintii nici nu si-au dat seama pe unde au dat-o in bara, asa incat sub imperiul nestiintei intrebarea e legitima. de aceea nu pot sa acuz parintii, insa asta nu ma impiedica sa spun ca exista o greseala la ei. (recunoastere vs. acuzatie)

da' nu-mi place sa dezbat nestiute si sa fac supozitii, ca sunt demontabile :D

ce am credinta insa este ca daca mai multi bani ar fi investiti in centre gratuite de activitati clean pentru copii si tineri, cu supraveghere specializata, ar fi mult mai putini pe strada. si cred ca implicarea tinerilor in a ajuta si participa activ la sprijinul societatii ar aduce si mai mult. chiar daca undeva in familie e o ruptura, dar atunci exista alt punct de referinta.

si daca in centrele respective ar exista programe pentru familie, oau, ce potential.

trebuie sa recunosc ca uneori doar consilierea sau terapia nu fac minuni fara ceva "hands on", mai ales daca sunt perpecute ca impuse si lipsite de beneficii. ladyJ, sunt curioasa ce aprere ai tu

Victoria_mami spune:

Aqai, perfect de acord cu ultimul mesaj. Intrebarea mea, insa, este: atunci cand nimic nu da roade si adolescentul e tot impotriva curentului, tot hotz, tot agresor, Ce faci? Cu acel adolescent ce faci? Astepti sa devina major si sa faca ceva sa-l bagi direct la parnaie? Sau pui piciorul in prag si il trimiti la o scoala de corectie? Poate ca acolo unde nimic altceva nu a functionat, POATE cand se vede lipsit de libertate reactioneaza. Desigur, exista un mare risc. Insa, ceva trebuie facut. NU poti sa risti o societate intreaga ptr. un individ. Fie el chiar si neinteles, neiubit, ne-... nu-stiu-ce. Primeaza viata si siguranta celor multi in fata unuia singur.

Aqai spune:

Nu stiu, Nadia. in mintea mea nu exista scenariul ca ai facut tot ceea ce e omeneste posibil si nu ai avut nici un rezultat.

si asta pentru ca tot in mintea mea parintele e langa copil de mic si in permanenta, vede, simte, intervine, cere ajutor, se roaga cand nu mai are altceva. inteleg ca adolescenta e o perioada tulburata dar tot am credinta ca daca ceva a fost sadit acolo la momentul potrivit o sa se manifeste la nevoie.

singurele exceptii de la "modelul meu de functionare a lumii" ar fi cazuri patologice. pe care iar marturisesc ca nu le inteleg.

si uite, daca tot vorbim de cazuri particulare. o doamna acum bunica, o persoana care mi-a castigat admiratia, mi-a povestit despre copiii ei. ea este catolica f practicanta. are o fiica implicata pana la sange in actiuni umanitare, credincioasa. Un baiat cam agnostic, software engineer, cu succes in profesia lui.

al treilea, aproape misionar. ei bine, acest al treilea, ateu pe atunci, a devenit dependent de cocaina in facultate. exact scenariul tau pana acum

mama lui, ap pana in maduva oaselor, l-a dus la un doctor care i-a explicat simptomele fizice si aritmia si palpitatiile pe care le simtea. intr-o seara in care inima lui isi facea de cap i s-a facut frica. s-a rugat lui dumnezeu - daca exista sa-i dea un semn si sa-l ajute sa renunte la cocaina. apoi s-a ridicat si a aruncat tot ce avea la toaleta. din acel moment a fost drug free si crestin.

nu am povestit asta ca sa dezbat credinta sau existenta lui dumnezeu, caci pe langa asta a mie mi-a fost clar ca mama lui si-a lasat o urma puternica asupra lui asa incat a gasit puterea sa se intoarca la ceva care sa-l ajute. mama lui a suferit mult fiindca era ateu si din cauza drogurilor, dar la sfatul preotului nu a facut niciodata nici o presiune asupra copiiilor ei referitor la credinta. a fost insa tot timpul langa copiii ei, autentica, cu credinta si religiozitatea si ap-ul ei si i-a facut sa simta ca e langa ei.

si vad asta in fiecare zi cand vine si imi povesteste cum o suna, cum o scot in oras, cum vin la ea cu probleme de la marunte la serioase ... si sunt adulti la casa lor, pe picioarele lor si cu succes profesional.

tre' sa plec revin


Edit: scriu cu mana in esarfa si fac niste type-os de mor...

Victoria_mami spune:

Inainte de a ma duce la culcare vreau sa mai spun: Aqai, sper din suflet sa ai dreptate. Tocmai ptr. ca eu fac absolut tot ce mi-e in putere sa imi cresc copilul cu valori morale, si cu multa dragoste pe langa cele materiale pe care mi le permit si daca TU ai dreptate, atunci ea va ajunge un om la locul ei. Sunt convinsa ca si eu fac greseli, sper doar sa nu fac greseli prea mari.

Lali spune:

Eu luand in considerare partea bolduita nu inteleg de ce e mai bine sa desfiintam scolile de corectie in loc sa le modificam si cum anume, concret sa educam parintii ?
Pana la urma repet mi s-ar parea mai interesant ca acele scoli sa ofere solutii pentru copiii respectivi, cu atat mai mult daca presupunem ca o greseala majora in educatia primita (sau nu) in familie a adus copilul in aceasta situatie. Probabil ca ar trebui ca sa se faca niste programe de interventie astfel incat sa fie constientizata si familia de ceea ce s-a intamplat, care sunt cauzele si cum se pot corecta.

Insa nu vad cum un copil care a comis fapte penale, ma refer la furt si violente poate sa fie reprimit cu bratele deschise de a doua zi inapoi la scoala unde le-a comis si tot asa, de pe o zi pe alta el sa primeasca in familie ce i-a lipsit atatia ani.

Exista totusi o perioada de timp necesara pentru ca un program facut cu cap sa permita o reabilitare (nu stiu daca e termenul bun). Probabil ca nici reintoarcerea in grupul unde s-a produs violenta nu ar ajuta prea mult copilul chiar daca este pe drumul cel bun.

Repet, ma refer la faptele grave dovedite eventual in fata unui judecator.

ladyJ spune:

Aqai, sunt de aceiasi parere ca si tine
Terapia e buna, insa atunci cand e sustinuta de ´´hands on´´ este minunata.
´´implica-ma si voi intelege´´

Am vazut de curand un reportaj, la pro parca. Era vorba despre un barbat care si-a trait copilaria, adolescenta si o parte din prima tinerete in canalele Bucurestiului.
S-a drogat, devenise foarte agresiv, se salbaticise pe strada(cum altfel?)
Provenea dintr-o familie saraca si nefunctionala.

Azi are un loc de munca intr-un hotel din Bucuresti, e casatorit si are un copil. Are o garsoniera pe care a reusit sa si-o mobileze cu tot ce are o familie nevoie. Este o mare, mare realizare!
Vorbeste despre viata lui din canal ca si cum ar fi fost intr-o alta viata. Insa a acceptat-o, zice ca a fost parte din el.

Cum a reusit? I s-a intins o mana. A fost realmente ajutat, i s-a deschis un alt drum, alte perspective.
A fost scos din canal, el s-a impotrivit, a amenintat. A acceptat sa incerce, totusi, undeva in el mai era o flacara mica pentru schimbare.

E o adevarata realizare in conditiile in care cei ca el ´´trebuie exclusi din societate´´ :(

ladyJ spune:

Nadia, cred ca pui problema gresit, nu e vorba de a favoriza comportamentul sau interesele unui om violent in defavoarea intregii societati.
Societatea noastra condamna actele de violenta, exista pedepse pentru asta. Doar ca ma indoiesc profund ca lipsa de libertate alunga comportamentul violent din individ. Nu cred ca asta e solutia.

Stii care e chestia? daca noi propovaduim pacea si buna intelegere,(omul are capacitatea de a fi pasnic,deci o intreaga societate poate deveni din razboinica pasnica, vezi Suedia)
atunci ar trebui sa putem fi in stare sa ne implicam mai mult in problema violentei, nu sa ii inchidem pe violenti undeva si sa ne pacalim ca am scapat de ei.

alyx spune:

Numai lipsirea de liberate in sine, fara alte masuri, nu alunga violenta din individ.
Dar nici alte masuri, cum ar fisedinte lapsiholog, terapie, consiliere la care individul in cauza refuza sa participe, nu vad cum ar rezolva problema.
Nu stiu daca in prezent, in Romania, exista reglementari in baza carora sa poti obliga pe cineva sa mearga la terapie si daca exista sanctiuni in caz de neprezentare.
Integrarea in societate a celor certati cu normele sociale este un deziderat tare frumos.Dar ce faci atunci cand acestia refuza sa fie integrati?

viviana spune:

Toti acesti adolescenti violenti trebuie vazuti ca un produs al societatii noastre.
Ori daca societatea noastra scoate din ce in ce mai multe astfel de caractere inseamna ca e ceva in neregula cu ea.
Inseamna ca societatea e de vina in ansamblul ei nu numai cel care da educatie ci si cel care nu e in stare sa raspunda corect unei manifestari neconforme cu civiliziatia si legile morale dupa care traim.

Societatea de azi e o societatea violenta, o societate careia ii plac scandalurile si manifestarile socante.

Atat timp cat pentru placerea noastra acceptam violenta la televizor, pornografii, ridicam noneducatia la grad de cultura nu ar trebui nici macar sa ne gandim la "scoli de reeducare"- asa cum le intelegem noi acum.

Din pacate noi nu avem nici timp nici resurse (nu vorbesc neparat de bani) asa ca indepartam merele stricate de frica sa nu le strice si pe ale noastre.
Asta e o solutie de urgenta. Dupa 18 ani merele alea stricate vor fi jdecate ca adulti vor sta in puscarii si se vor intoarce in mijlocul nostru perpetuand la infinit o astfel de situatie.

Daca indepartam partea aia putreda a marului s-ar putea ca pe termen lung sa culegem si roadele.

ladyJ spune:

Nu, nu poti lua pe cineva pe sus si duce in fata terapeutului, asteptandu-te la rezultate uimitoare.

Eu cred ca ultima intrebare este nepotrivita. Ideea nu e aceea ca omul violent depune un efort evident de a fi violent doar ca sa faca tuturor in ciuda si apoi se distreaza la maxim ca ´´nu poate fi integrat´´

Mi se pare gresit sa pornim imediat de la ideea ca orice efort am face este degeaba. Sunt atatea exemple in jurul nostru, tineri cu probleme de comportament care in urma unei maini intinse si a unui ajutor pur si simplu si-au schimbat viata.