Teama de esec, teama de singuratate

Ne-am casatorit legal din 2005, avem deja 7 ani de casnicie si totusi simt ca nu putem merge mai departe impreuna. Avem un copil care va implini 4 ani in aprilie pe care il iubim amandoi. Problemele sunt intre noi, copilul nu are nicio vina.
Am vorbit deja cu un avocat, trebuie doar sa trimit actele si incepe procedura de divort. Am tot amanat acest moment pentru ca mi-e foarte teama. Mi-e teama ca singura nu voi reusi sa merg mai departe, ca nu voi putea mereu sa fiu alaturi de cel mic (ajung acasa uneori si la 19.00) si sa nu aibe de suferit. De mine nu mai zic ca mi-e teama de divort, numai ideea de a merge la tribunal imi creaza o stare de panica. Nu am timp sa merg la psiholog, dar chiar nu stiu cum sa gestionez aceste trairi. Trebuie sa incerc sa ma adun si sa duc la bun sfarsit ceea ce trebuie sa fac, dar cum?

Poze cu noi

luisa1983 spune:

Sfatul meu este sa nu te grabesti. Incearca sa aduci o ,,schimbare" la tine, orice. Dupa ceea ce scrii ai multe incertitudini,cred ca si faptul ca nu va mai intelegeti este o incertitudine.
Vezi care sunt cauzele apoi, trateaza efectul.

bubulina1 spune:

Am tot asteptat sa se schimbe ceva. Faptul ca de 6 luni ma chinui doar eu sa sustin financiar familia in conditiile in care avem un credit ipotecar, nu e tocmai viata pe care mi-o doresc. Si din nou ma gandesc ca banii se duc in directii gresite iar copilul nu are niciun avantaj. Nu am mai iesit din oras din vara, oare o fi normal?

Poze cu noi

cristoiu spune:

Bubulina, esti sigura ca e unica solutie? Ati facut tot ce se putea face, ati incercat activ sa schimbati ceva la relatia voastra? Ce nu mai merge exact? Adica nu trebuie sa spui aici, nu trebuie sa imi raspunzi mie daca nu vrei, dar sa indentifici pentru tine. I-ai comunicat sotului - nu critici ci doar dorintele tale si ceea ce simti? El cum reactioneaza? El stie ca s-a ajuns intr-un punct atit de critic, e ok cu divortul?

Eu sincer nu as da cu piciorul unei casnicii, mai ales cind e un copil la mijloc, fara sa fac inainte tot ce imi sta in putere sa "get back that loving feeling". Sfatul meu e sa nu te grabesti, poate e doar o faza mai proasta. O casnicie nu e intotdeauna numai flori si voie buna, sunt si momente in vale si ... E nevoie de putin efort.

cristoiu spune:

Mai, hai sa iti dau eu un dus rece.

1. Nu ati mai iesit in oras din vara? Noi nu am mai iesit in oras de 4 ani. Si, ce-i cu asta? Copiii sunt totusi pe primul loc. Iesim cind putem, in general cu copiii, ne vedem cu prieteni cu copii, ei se joaca, noi cafele. Ultima iesire a fost la balul de craciun, si asta doar pentru ca fii-mea a dansat in spectacolul de deschidere.

2. De 6 luni doar tu finantezi. Acum nu stiu care e situatia, dar se poate intimpla. Uite mai sunt pe aici cupluri in care a fost situatia asta chiar mai multa vreme. Eu ma gindesc ca am jurat sa fiu linga el si in momente grele, nu doar la distractii. Daca el ar ramine fara servici pentru o vreme, as lua eu inca un job si ne-am ajunge cu banii pina si-ar gasi el din nou job. Totul e sa vrea.

marius spune:

Am citit si intreb:
1. Daca de maine ai fi doar tu si copilul fara sot viata ta ar deveni pozitiva?
2. De maine ai merge in oras zilnic sau saptamanal?
3. De maine rata ar fi mai mica?
4. De maine ai avea bani mai multi?

Pe de alta parte nu vad importanta sotului tau pentu tine... Lipseste orice apreciere sau dezapreciere absolut nici o referinta. De ce?

5. Ce rol a avut sotul tau pana acum?
6. Ce rol consideri ca are sotul tau acum?
7. Ce rol ti-ai dori sa aiba sotul tau acum?

.....

9. Ce rol consideri ca ai avut tu fata de sotul tau pana acum?
10 Ce rol consideri ca ai acum fata de sotul tau?
11. Ce crezi ca gandeste sotul tau fata de tine?

bubulina1 spune:

Am zis ca nu am mai iesit din oras, adica sa mergem in alta localitate. Eu inafara de casa-servici nu stiu altceva. Prieteni? Cred ca de mult s-au saturat de scuze de genul: nu pot, nu am bani.

In ceea ce priveste capitolul financiar, e cam delicat. Nici nu se agita prea tare sa faca ceva si cheltuie banii cum poate mai bine in scopuri proprii. Eu nu am facut decat sa acumulez frustrari peste frustrari si nu le mai pot controla.

Am tot incercat sa discut cu el de-a lungul timpului dar este genul de persoana care crede ca totul i se cuvine, toti trebuie sa contribuim la bunastarea lui personala - atat eu cat si familia lui.

Poze cu noi

szivarvany spune:

Usor nu este si tu stii cel mai bine ce ai de facut.
Vestea buna e ca nu se moare post-divort.



Copiii crescuti in familii monoparentale sunt la fel de iubiti, ingrijiti si educati,
empatici, inteligenti, isteti, destepti, stralucitori, fantastici si bine-nteles superbi
ca restul copiilor de pe Terra obtinuti natural sau prin FIV sau adoptati,
nascuti natural sau prin operatie de cezariana, botezati sau nu, hraniti cu LM sau LP.
_

Au nevoie de noi:
Copiii Monicai Alex Luca Lorena
U R G E N T: I n i m i o a r a l u i ALEX
Si micuta O L I V I A are nevoie de noi ... acum

marius spune:

Nu vad nici un motiv prin care tu sa-ti administrezi banii nu el.

Mickyyy spune:

Eu am sustinut financiar familia vreo 2 ani, si n-am mai fost in concediu cu adevarat de vreo 4, ca sa nu mai zic de iesiri in week-nduri pe undeva. Nu spun ca a fost usor, din contra, dar in niciun moment nu mi-am pus problema despartirii din asemenea motive. Asa ca presupun ca problema e altundeva, si tine mai mult de atitudinea sotului.
Tu stii cel mai bine care e situatia la voi si daca se mai poate sau nu face ceva pentru salvarea ei.

daca nu esti sigura ca ai luat decizia corecta, atunci poti incerca (daca iti permiti) consiliere familiara, nu merita sa dai cu piciorul la 7 ani doar pentru ca treceti printr-o perioada mai dificila.

Daca insa esti sigura ca nu mai e cale de intors, atunci motivele sunt suficient de puternice si repetati-le de fiecare data cand te apuca teama. Gandeste-te ca deja ai analizat tot ce se putea analiza, si asta e cea mai buna solutie, ca cel mic are nevoie de o mama puternica, si ca viata nu se termina dupa un divort.

Succes

bubulina1 spune:

As avea numai grija mea si a copilului. Din punctul asta de vedere raspunsul este da. El nu ma ajuta si nu m-a ajutat prea tare niciodata in cresterea celui mic.


Nu vreau sa merg in oras, ci sa plec undeva la munte sa scot copilul dintre blocuri. Imi doresc sa plec inca din toamna, dar nu am avut cum.



Rata nu se modifica, doar modul de gestionare al venitului meu.



Idem cu 3.



Relatia noastra s-a inrautatit foarte mult de cand s-a nascut copilul, nu m-a ajutat si nu ma ajuta in cresterea lui. Cel mult il scoate o data - maxim de 2 ori pe sapt afara sau sta cu el o ora. Cand nu merge copilul la gradi, tot mama vine sa stea cu el, nu tatal lui.



Impartim acelasi pat si face de mancare din cauza ca ii este pofta de ceva ce a vazut la tv. Eu zic ca nu e suficient.



A fi responsabil inseamna mult mai mult. Mi-ar place sa se poarte mai frumos cu mine si sa se ocupe efectiv de cresterea copilului.



Pai i-am oferit cam tot ce se putea: casa si familie. Mai mult nu am putut. In schimb mi se pare ca am primit foarte putin...



Sustinator financiar.


Stie ca am fost mereu fata buna si crede ca mereu il voi sustine sa faca ce vrea, sau sa nu faca nimic.



Poze cu noi