Negativismul copilului - ce este de facut?

coracora spune:

... atat pentru copii dar si pentru parinti, imi permit eu sa adaug.

corap spune:

desigur, mai ales pentru parinti, care se presupune ca au o privire critica suficient formata si sunt constienti de ordinea importantei lucrurilor.

izabela88 spune:

incearca sa formulezi altfel cerintele,in loc de "vrei sa facem baie?" foloseste "trebuie sa facem baie".
in legatura cu nevoile resimtite acut de un copil de 4 ani(printre care,evident,nu se numara igiena corporala),lasa-l sa ajunga in punctul in care sa ceara:mi-e somn,mi-e foame/sete,mi-e frig/cald si fii pregatita(cu un sandwich,cu hainute,in nici un caz cu un pat ).
inca una dintre nevoi(fundamentala,esentiala de baza...) este iubirea,in privinta asta nu astepta niciodata sa o ceara(vreau) si nici nu i-o impune(trebuie),asigura-l zi de zi ca il iubesti,chiar si atunci cand esti suparata pe el.
cand indeplineste cu succes o sarcina,chiar daca nu a fost ceruta de voi(de ex observi ca pune la loc o jucarie),spune-i ca esti mandra de el,lauda-i comportamentul(cu masura).
in situatiile in care il ia pe NU in brate,incearca sa te gandesti: chiar e necesar sa ma impun in acest moment? daca da,printre aceste situatii se regasesc cele in care se pune pe el in pericol(nu vreau sa plec din strada! nu e discutabil),pe ceilalti("nu mai lovi copilul acela!" nu accepta un "nu vreau"),sau obiectele din jur (nu da cu apa pe perete/dulap/tv!).trebuie sa intervii prompt;verbal(nu ai voie,pleaca de acolo,inceteaza) si/sau fizic,indepartand copilul.aceste actiuni ar fi de preferat sa fie urmate de o scurta(sau mai lunga)explicatie a gestului tau,a riscului la care s-a supus,sau a pagubelor pe care le-a creat(sau ar fi putut sa le creeze).daca reactia ta l-a speriat si plange,se tavaleste pe jos,face crize etc,lasa-l sa se linisteasca(dar nu in strada,in capul copilului lovit sau pe televizor in sus) si,putin mai tarziu,revin-o cu explicatiile,fara sa uiti sa afisezi o urma de compasiune si intelegere pentru avalansa de emotii incercate de puiul de om.
in cazul in care decizi ca poti trece cu vederea un "nu vreau",aminteste-i uneori(nu la toate,devii stresanta si stresata) ca nu e frumos sa-ti raspunda asa,ca te deranjeaza atitudinea lui(lui mami nu-i place cum te comporti,e urat sa raspunzi tot timpul cu "nu vreau")si adopta o fata usor trista,dar nu uita de blandetea din glas.
ca terapie de soc ,iti recomand in prima faza sa prinzi un moment(un "nu vreau"),in care sa-i vorbesti despre reactiile pe care le declanseaza vorbele lui,despre cum se simt cei din jur(parintii,colegii,doamna educatoare) si sa-l intrebi cum ar fi daca si voi i-ati raspunde la cerintele si nevoile lui(de unde exclud iubirea)cu "nu vreau".zici ca e un copil sensibil,asa ca nu o sa-ti fie greu sa-l faci sa empatizeze(sa se puna in pielea altuia).
daca nu da rezultate in zilele urmatoare(in care sa-i reamintesti constant,atunci cand e cazul,despre cum s-ar simti el in fata lui "nu vreau"),asteapta un "nu vreau"care chiar sa te supere si,de data asta,adu-i la cunostinta: "mami(si tati,sau alta persoana afectata direct de refuzul sau)este foarte suparata pe tine si poate ar fi mai bine sa se comporte cu tine la fel cum te comporti si tu cu mine!".
urmatoarea zi,sau restul zilei,nu uita de "nu vreau",venit din partea ta,mai strecoara cate-un "te iubesc,chiar daca sunt suparata",iar frustrarilor venite din partea lui(nu cred ca o sa-i placa prea mult "terapia"),raspunde-le cu "imi pare rau ca te simti asa,asa se simte si mama cand tu ii spui nu vreau!" si variatiuni pe tema asta.
nu te astepta la miracole intr-o saptamana si nu te teme sa-i explici copilului si sa-i vorbesti ca unui om mare,te asigur ca cei mici inteleg mai multe decat credem noi,important e felul in care o faci.