Vreau sa-mi fie mila!
Raspunsuri - Pagina 14
portocalia spune:
oh, pardon! ma scuzati!
principe spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui buflea Eu am inteles ca disputa provine din intelegerea diferita a termenilor … si poate e bine sa semnalam ca pentru unii termenii mila - compasiune sunt similari si sa nu ii jigneasca pe cei pentru care nu sunt similari. Fara sa doresc sa jignesc, mie imi e mila de persoanele cu handicap … Mi-e mila pentru ca ceea ce eu pot face atat de usor, instinctiv, pentru ele este un effort si vine in urma unui proces invatat. Imi pare rau ca au niste mecanisme mai complicate de a trai si functiona in aceeasi societate in care eu functionez dupa aceleasi mecanisme simple mie. Imi pare nedrept ca unii sa ne nastem cu mai multe oportunitati decat ceilalti si nedreptatea asta se exprima din punct de vedere sentimente in mila / compasiune pentru cel ce trebuie sa depuna mai mult effort … Mila mi-a fost si de mine cand am venit in tara asta si a trebuit sa recuperz 32 de ani de viata traiti in Romania … mila pentru ca unii s-au nascut direct aici, deci au avut un avans de 32 de ani pe care eu am luptat sa-l recuperez. Ni-e mila de cei care si-au pierdut parintii, pentru ca ai mei inca traiesc si mi-e bine cu ei ... Mi-e mila de cei batrani, pentru ca nu mai au resursele tineretii si pe zi ce imbatranesc calitatea vietii lor scade …deci iar, o sa-mi fie mila si de batrana Buflea. Pe scurt, mi-e mila de toti cei care sunt fortati de soarta, sa lupte pentru niste resurse pe care altii le detin “by default”. Asta nu inseamna ca sunt nepasatoare sau fara de respect … din contra. Mila mea pentru defavorurile lor, se completeaza cu respectul si admiratia celor care reusesc sa atinga aceeasi calitate a vietii in urma unui effort prelungit. Daca am ocazia, indubitabil ii voi ajuta, categoric ii voi accepta si fara nici un dubiu ii voi admira… orice persoana “speciala” care traieste normal, indiferent de cate resurse angreneaza in procesul asta, va avea admiratia si respectul meu, un om obisnuit. Oscar Pistorius s-a nascut cu o boala in urma careia si-a pierdut ambele picioare … ce nedrept, ce porcarie, ce mila imi este de el ca a trebuit sa treaca prin asta !!! A invatat sa traiasca printre oameni cu picioare in urma unui proces lung si dureros. A invatat sa alerge ca si mine, apoi a invatat sa alerge mai bine ca mine, ca un sportiv, apoi a stabilit niste recorduri de alergare, apoi a participat la Olimpiada si a alergat acolo cu niste arcuri … o lume intreaga s-a inchinat in fata lui, pentrui ca el a aratat lumii intregi ca se poate sa te nasti “special” si sa devii “exceptional”. Respect si admiratie am si pentru mine, cea de care inilial mi-e mila … pentru ca m-am nascut a doua oara in emigratie, si am facut iar scoala, si am construit iar o casa, si am plecat iar de la doua valize si am ajuns ca vecina mea, care s-a nascut aici si le-a facut pe toate la timpul lor ... bine am ceva mai mult par alb in cap si nervii mai prastie decat ea, deci iar mi-e mila de mine.  Respect si admiratie am si pentru batranii care desi la sfarsitul vietii, nu si-au pierdut tineretea sufletului … si se bucura de cat le-a ramas, in conditiile batranetii. Ce vreau sa spun de fapt – este ca pentru mine mila, compasiunea si respectul si acceptarea si admiratia merg mana in mana – nici vorba de jignire sau ironie, sau arogantza, sau superioritate … nici vorba. Am scris atat de mult, exact pentru cele care separa cele doua notiuni in tabere diferite – nu ca sa va conving sa n-o mai faceti, ci ca sa nu ma interpretati gresit atunci cand fara sa imi dau seama, voi folosi notiunile impreuna. |
Am inrosit ca sa pun in evidenta ca ti e mila de luptele persoanei si nu de persoana ,de eforturile pe care trebuie sa le faca
...din ce spui tu reiese(eu asa inteleg)ca ptru persoana ai tot respectul si admiratia pentru faptul ca a trebuit sa invete si sa lupte ptru ceva care tu inschimb ai primit cadou de la natura....Tu ai ridicat persoana cu probleme deasupra ta pentru luptele ei....Si eu gandesc la fel.
am editat ca sa sterg un pasaj pe care l am pus in rosu fara sa am intentia sa l comentez.
Cristina_C spune:
Sa-mi spun si eu parerea.
Cuvantul "compasiune" vine din franceza, nu din engleza < fr.compassion.
Este sinonim cu "mila". "Mila" sau "compasiunea" inseamna intelegere fata de suferinta cuiva, compatimire si de obicei atrage dupa sine ajutorul, binefacerea. Iti dai seama ca altul este in dificultate, iti pare rau ca a ajuns asa si faci ceva sa il ajuti. Tu esti tu, mai norocos, mai rasfatat de soarta, el este el, mai putin norocos, mai napastuit.
"Mila" poate avea conotatii negative daca ne gandim la anumite expresii: "a fi demn de mila" = a fi vai de capul lui, "a ajunge la mila cuiva", "a trai din mila cuiva" = a depinde in totalitate de cineva, a-i fi inferior, a cersi chiar. "Fa-ti o mila si-o pomana!" stiu ca mai spun cersetorii.
Empatia, spre deosebire de mila, inseamna sa te pui in locul celuilalt, sa vezi cu ochii lui, sa auzi cu urechile lui, sa simti cu inima lui, deci sa il intelegi tocmai pentru ca reusesti sa te identifici cu el. Si, la fel, il intelegi si il sustii. Prefer asa.
a_alinta spune:
viviana, mila este un sentiment de "limita'. iti este mila de cineva pe care nu il mai poti ajuta indiferent de dorinta sau de puterea ta.
eu nu imi doresc sa imi fie mila de nimeni, sincera sa fiu mi se pare chiar trist sa iti doresti asa ceva! sau cel putin asa se numeste subiectul asta...
p.s. citatul crestin ortodox puteai sa il pui la sufletul credintei, pentru cei care mai cred in aceasta religie.
oricum ce vor sa scrie ei acolo se refera la iubirea aproapelui nostru, ca de fapt si de drept la asta ne indeamna dumnezeu, in toate zilele noastre, in nici un caz la mila aproapelui nostru.
nelia spune:
O sa-mi spuneti ca sint circotasa... insa ma intreb, macar pe mine insamim dar va intreb si pe voi, Buflea si principe (multumesc pentru ce ai scris!
): daca ridici persoana deasupra voastra datorita luptelor si dupa mila, daca lupta si reuseste fara sa aiba atuurile oamenilor sanatosi simtiti si admiratie... daca nu lupta, ce simtiti?
Aqai spune:
parerea mea poprie si personala e ca diferentele intre mila/compsiune/empatie sunt in principal de nivel personal, de obisnuita si perceptie.
in afara de asta, mai vad 2: cea de nuanta - mila apare adeseori in expresii tendentioase si banui ca de aceea avem oroare de cuvantul asta - si una temporala. La urma urmei, din cat am cercetat eu dictionarele, compasiune si empatie sunt neologisme relativ la mila.
eu am crescut - copil mic - muuult cu bunicii mei. bunicii mei, tarani, isi permiteau sa spuna autentic ca le e mila de copilul vecinilor al carui tata fusese implicat intr-un accident mortal si la fel de autenic ca betivul satului e de mila curcilor. si zau ca in primul caz nu era vorba de mila, ci de ceva ancestral, care ii facea = pe toti satenii ca era sat mic - sa fie alaturi de familie cu ce puteau - de la un cuvant, o mangaiere pana la ajutor material. iar in al doilea caz era un amestec de dispret, neincredere, uimire... asa ii vedeam eu
sunt cuvinte al caror inteles este dat de context. actiunea de dupa cuvant, ajutorul, poate sa existe sau nu si vine in multe forme.
mama mea era fiica de tarani si la fel m-a invatat ca e omeneste sa-ti fie mila de cei in nevoie si sa-i ajuti. betivul satului evoluase in timp de la mila curcilor la "de rasul curcilor"
la scoala am invatat de compasiune. adult fiind, am aflat de empatie. bunicii mei au mai trait sa afle de comapsiune. empatia nu au mai apucat-o. mama e insa la zi cu noutatile si ea 
insa instinctiv simt mila, atunci cand - spunea cineva, simt pana in adancul carnii. cand simt in adancul sufletului, zic ca empatizez. cand am intelegere lucida fata de o situatie dificila, am compasiune. asta sunt eu, altii cu siguranta le vad altfel - si aici cate abordari, la topicul acesta. si cu afirmatia mea (anda, apreciez ca te-ai gandit la ea) nu vroiam sa spun ca imi e frica sa folosesc cuvantul mila
ci ca sunt constienta ca starnesc o furtuna si ma gandeam ca e bine sa ma abtin, fiindca nu asta e scopul. pe de alta parte, nici nu imi place sa ma ascund dupa deget.
dar daca as ajunge sa fiu pusa la colt vreodata, in vreo imprejurare, pentru ca nu folosesc cuvantele adaptate epocii moderne si corectidudinii tepene, ci unele mai aproape sufletului si istoriei mele, inca nu stiu sa spun exact cum as reactiona. imi doresc sa nu ajung in astfel de situatii, ci sa existe loc sub soare si pentru cei care stiu ca simt mila, si pentru cei care stiu ca simt compasiune sau empatie pentru un seaman.
columbiana spune:
io tot prin zona (deh, frigul si plictiseala 
), dupa paishpe pagini tot astept sa apara si milogii , adica aia ce cauta sa primeasca mila, si sa spuna ce bine le cade, si nu tot milosii , care vad ca sunt destul, destui.
a_alinta, foarte de acord cu asta:
eu nu imi doresc sa imi fie mila de nimeni, sincera sa fiu mi se pare chiar trist sa iti doresti asa ceva! sau cel putin asa se numeste subiectul asta
http://forum.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=137759
principe spune:
Eu inca nu am cunoscut persoana cu dizabilitati care sa nu lupte....lupta cu dizabilitatea,cu cei din jur,cu sine insasi...lupta si dezvolta mecanisme de supravietuire,...unii dezvolta abilitati pe care un om normal nu le are.Nu toate luptele au aceleasi rezultate.Dar exista, cum spuneam,persoane care dezvolta abilitati care te fac sa i ridici deasupra,sa i admiri,sa i admiri ptru ca exista ...cei care picteaza cu picioarele,monteaza microcipuri cu picioarele,ce i care au picioarele schilodite (Maikel Melamed ,venezuelean primul cu astfel de handicap inscris in maratonul din NY..)etc,etc Ei demonstreaza teoria ca nu exista bariere fizice ci doar bariere psihice. ...Si nu poti sa nu ti scoti palaria in fata lor.
Nu respect persoana care reuseste sau doar pe cea care reuseste,respect persoana indiferent de rezultatul luptei sale...Si ca sa fiu cu un pas inanintea ta ..ptru ca probabil ai sa ma intrebi si ce simt ptru o persoana in stare vegetativacare nu lupta ....dar cu mana pe inima spun ca o pot percepe cel mai putin egal cu mine si in nici un caz inferior...il respect ca pe un om ce este..si daca moare, tot al respect(acum chiar ca s cativa pasi inainte)te am luat.
nelia spune:
Nu te intrebam chiar pina acolo. Insa multumesc pentru raspuns.
a_alinta spune:
eu nu pot decat sa ma bucur ca nu depinde de noi, astia care ne dam cu parerea pe un forum, de anumite lucruri. tocmai ce am citit la un alt subiect in care fiecare isi da cu parerea referitor la alcoolism, cum ca nu e o boala, e asa o delasare, nepasare, nesimtire, egoism de ajung sa ma gandesc prea mult as ajunge la concluzia ca toti ar trebui sa fim alcolisti, sau macar aproape toti .
asa si noi cu mila sau empatia, ne dam cu parerea fara a avea habar cu adevarat ce inseamna mila si ce inseamna empatia.
daca e usor sa tastezi cuvinte , sentimentele sunt mult mai greu de pus pe hartie sau pe ecran din pacate pentru ca pana nu te intalnesti cu ele si nu le simti pana in varful degetelor habar nu ai despre ce vorbesti atunci cand chiar spui ca iti e mila de cineva.