Vreau sa-mi fie mila!
Raspunsuri - Pagina 13
carmencat spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui Laura B O ultima interventie (si apoi merg la lucru pe ziua de azi) tot legat de ce cuvint folosim pornind de la premiza ca mila si compasiunea sunt sinome. Exercitiu de imaginatie: un coleg de serviciu foarte indragit si respectat de toti trece printr-o situatie extrem de dificila. Copilul lui a avut un accident si are nevoie urgent de o operatie costisitoare, care l-ar putea salva.. Colegii de serviciu vor din tot sufletul sa ajute concret, fara insa sa jigneasca. Strang bani si scriu un card pe care il semneaza. Voi cum ati incheia cardul? 1. "Cu mila, ... " 2. "Cu compasiune, ..." 3. Altfel |
cu mare drag
portocalia spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui Laura B O ultima interventie (si apoi merg la lucru pe ziua de azi) tot legat de ce cuvint folosim pornind de la premiza ca mila si compasiunea sunt sinome. Exercitiu de imaginatie: un coleg de serviciu foarte indragit si respectat de toti trece printr-o situatie extrem de dificila. Copilul lui a avut un accident si are nevoie urgent de o operatie costisitoare, care l-ar putea salva.. Colegii de serviciu vor din tot sufletul sa ajute concret, fara insa sa jigneasca. Strang bani si scriu un card pe care il semneaza. Voi cum ati incheia cardul? 1. "Cu mila, ... " 2. "Cu compasiune, ..." 3. Altfel |
"cu drag", "va tinem pumnii", "suntem alaturi de voi", etc... insa intrebarea nu e relevanta, exista niste reguli ale comunicatiei scrise, care se aplica si in acest caz. nu trebuie sa te astepti la sinceritate nuda si deschidere totala cand primesti o felicitare, c'mon!
Chuny spune:
Nimeni de aici nu a raspuns luând in considerare regulile comunicarii în scris. S-a facut un exercitiu de imaginatie, atât. Si zic eu ca e revelator.
buflea spune:
Eu am inteles ca disputa provine din intelegerea diferita a termenilor … si poate e bine sa semnalam ca pentru unii termenii mila - compasiune sunt similari si sa nu ii jigneasca pe cei pentru care nu sunt similari.
Fara sa doresc sa jignesc, mie imi e mila de persoanele cu handicap … Mi-e mila pentru ca ceea ce eu pot face atat de usor, instinctiv, pentru ele este un effort si vine in urma unui proces invatat. Imi pare rau ca au niste mecanisme mai complicate de a trai si functiona in aceeasi societate in care eu functionez dupa aceleasi mecanisme simple mie. Imi pare nedrept ca unii sa ne nastem cu mai multe oportunitati decat ceilalti si nedreptatea asta se exprima din punct de vedere sentimente in mila / compasiune pentru cel ce trebuie sa depuna mai mult effort …
Mila mi-a fost si de mine cand am venit in tara asta si a trebuit sa recuperz 32 de ani de viata traiti in Romania … mila pentru ca unii s-au nascut direct aici, deci au avut un avans de 32 de ani pe care eu am luptat sa-l recuperez.
Ni-e mila de cei care si-au pierdut parintii, pentru ca ai mei inca traiesc si mi-e bine cu ei ...
Mi-e mila de cei batrani, pentru ca nu mai au resursele tineretii si pe zi ce imbatranesc calitatea vietii lor scade …deci iar, o sa-mi fie mila si de batrana Buflea.
Pe scurt, mi-e mila de toti cei care sunt fortati de soarta, sa lupte pentru niste resurse pe care altii le detin “by default”.
Asta nu inseamna ca sunt nepasatoare sau fara de respect … din contra. Mila mea pentru defavorurile lor, se completeaza cu respectul si admiratia celor care reusesc sa atinga aceeasi calitate a vietii in urma unui effort prelungit. Daca am ocazia, indubitabil ii voi ajuta, categoric ii voi accepta si fara nici un dubiu ii voi admira… orice persoana “speciala” care traieste normal, indiferent de cate resurse angreneaza in procesul asta, va avea admiratia si respectul meu, un om obisnuit.
Oscar Pistorius s-a nascut cu o boala in urma careia si-a pierdut ambele picioare … ce nedrept, ce porcarie, ce mila imi este de el ca a trebuit sa treaca prin asta !!! A invatat sa traiasca printre oameni cu picioare in urma unui proces lung si dureros. A invatat sa alerge ca si mine, apoi a invatat sa alerge mai bine ca mine, ca un sportiv, apoi a stabilit niste recorduri de alergare, apoi a participat la Olimpiada si a alergat acolo cu niste arcuri … o lume intreaga s-a inchinat in fata lui, pentrui ca el a aratat lumii intregi ca se poate sa te nasti “special” si sa devii “exceptional”.
Respect si admiratie am si pentru mine, cea de care inilial mi-e mila … pentru ca m-am nascut a doua oara in emigratie, si am facut iar scoala, si am construit iar o casa, si am plecat iar de la doua valize si am ajuns ca vecina mea, care s-a nascut aici si le-a facut pe toate la timpul lor ... bine am ceva mai mult par alb in cap si nervii mai prastie decat ea, deci iar mi-e mila de mine. 
Respect si admiratie am si pentru batranii care desi la sfarsitul vietii, nu si-au pierdut tineretea sufletului … si se bucura de cat le-a ramas, in conditiile batranetii.
Ce vreau sa spun de fapt – este ca pentru mine mila, compasiunea si respectul si acceptarea si admiratia merg mana in mana – nici vorba de jignire sau ironie, sau arogantza, sau superioritate … nici vorba.
Am scris atat de mult, exact pentru cele care separa cele doua notiuni in tabere diferite – nu ca sa va conving sa n-o mai faceti, ci ca sa nu ma interpretati gresit atunci cand fara sa imi dau seama, voi folosi notiunile impreuna.
columbiana spune:
mie postarile astea miloase, cu exceptia citorva, razlete, imi amintesc de bancul cu bula si batrina ce nu vroia sa treaca strada, dar a convins-o cumva, sa faca el fapta buna 
dialogul e cam asa: nu ma simt bine cu mila ta si n-am nevoie de ea, am nevoie de cu totul altceva versus io-te ce miloasa-s eu si ce sentiment nobil am pentru tine chiar daca te-as plasa la mii de km distanta de mine in viata de zi cu zi, sa nu ne intersectam niciodata ; da' lasa-ma sa ma simt bine eu cu mine si cu mila mea
p.s, buflea, fara absolut nici o legatura cu postarea ta
http://forum.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=137759
buflea spune:
| Citat: | ||
citat din mesajul lui portocalia
"cu drag", "va tinem pumnii", "suntem alaturi de voi", etc... insa intrebarea nu e relevanta, exista niste reguli ale comunicatiei scrise, care se aplica si in acest caz. nu trebuie sa te astepti la sinceritate nuda si deschidere totala cand primesti o felicitare, c'mon! |
Corect ...si eu as incheia cu o incurajare, dar mi-e mila de mi se rupe inima de copilul ala si de parintii lui. Sunt convinsa ca mila le e si lor, deci nu ajuta la nimic sa le spun de mila mea, dar ii ajuta o incurajare si o motivatie pentru lupta care ii asteapta.
Mila nu trebuie declarata, dar asta nu insemana ca e o rusine sa o nutresti fata de cineva ... mila e similara cu parerea de rau si e normal sa iti para rau ca cineva e confruntat cu o situatie negativa, iesita din comun.
Chuny spune:
Buflea, ai uitat de foametea din Africa (gluma)
buflea spune:
Ana 
, tocmai sarisem sa ma scuz, noroc ca ai pus disclaimer ...
Eu nutresc mila nu ca s-o impart cu cineva, pur si simplu asa imi vine, asta simt vis-a-vis de o nefericire, nu o folosesc la nimic si nu o ofer nimanui. Dar nu vad de ce mi-as ascunde-o ...
portocalia spune:
buflea, foarte frumos ai scris!
eu personal nu vad diferenta intre cuvantul "mila" si cuvantul "compasiune". mai bine zis, diferentele sunt atat de fine si uneori contextuale, incat devin nerelevante. ptr mine, cele 2 cuvinte sunt sinonime si le folosesc ca atare. probabil "mila" e un cuvant slav - clar foarte vechi si prezent demult in limba - iar "compasiune" vine din franceza si probabil a fost importat in ultimul secol. e chestie de trend, nu de semnificatie profunda.
Chuny spune:
Cred ca de mult nu se mai discuta aici despre diferenta între cele 2 cuvinte. Intre timp s-a mai urcat o treapta si se discuta mai mult cum s-ar traduce mila sau compasiunea, adica prin felul in care ne fac ele sa actionam sau sa gândim despre cei fata de care am avea asemenea sentimente.