Probleme cu tatal
Raspunsuri - Pagina 13
carmencat spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui Eleni O sa il caut sa il vad Buflea. Surorilor mele nu le pasa. Nu le pasa, nu stiu de el, nu le intereseaza. Incerc sa ma abtin sa le judec... si cand mama a cazut la pat, tot eu am fost de "tura" permanenta. Una pur si simplu ignora lucrurile neplacute, considera ca nu exista. Are abilitatea sa dispara cu lunile si sa sune doar cand are nevoie de ea. Ani de zile am fost revoltata, pana cand am inteles ca ea asa a fost mereu si ca eu ma incapatanam sa astept o schimbare de fiecare data cand suna sa vada ce fac. Acum m-am linistit, stiu ca "ce faci" inseamna "am nevoie de ceva", si sunt capabila sa ii spun nu, dar asta dupa 2 ani de terapie... inainte ii dadeam ce-mi cerea incapabila sa ii spun nu, si apoi iar disparea... tot un fel de tata, dar nealcoolic, alt soi... un fel de fiu risipitor. Cealalta atrage numai dezastre. E un pericol ambulant pentru ca ea insasi este o persoana foarte toxica pentru ea. Credula, insuficient educata (s-a lasat devreme de scoala), negativista... a walking disaster. Decat sa o pun pe ea sa rezolve ceva, mai bine trag de mine sau aman... lucrurile cele mai simple si imposibil de gresit ea le strica... si nu e intentionat, e ca in filmul ala "Ghinionistul". Mai mult, eu sunt mijlocia, copilul pentru care hainele si cartile celei mari au fost bune, suficient sa nu mai cumpere altele, dar pentru cea mica... nu mai mergeau, trebuiau altele noi... Nu ne-a lipsit nimic fundamental, nu am facut foamea niciodata, mama muncea 2-3 joburi sa ne tina cu tot ce ne trebuie, dar eu... sunt un munte de frustrari acumulate. Si pe fondul asta, eu mereu am fost la rand sa am grija de ceilalti... am deviat, incercam doar sa explic comportamentul surorilor. Elena & Maria Bucuria |
Pentru ca poti si pentru ca iti pasa. Si asta nu e un defect. Trebuie numai sa iti pese si de tine in ecuatia asta si poti spune NU uneori.
Si sa accepti ca nu a fost si nu e vina ta pentru dezastrele din vietile celor din jurul tau. Pana la urma fiecare are viata pe care si-o face, plus-minus unele chestii care vin la impuse. Pe acelea trebuie sa le gestionezi cat mai bine.
Capul sus. O sa poti face fata.
In privinta tatalui nu stiu ce sa te sfatuiesc. M-am gandit mult. Unica solutie, dupa mine, este sa poti sa ii gasesti un loc intr-un azil, ceva, unde sa aiba grija de el. Sa stii ca are unde dormi, manca si ca este in siguranta.
O sa incerc sa imi intind antenele, daca aflu ceva iti spun.
Eleni spune:
Si pentru mine asta este solutia perfecta. Doar ca fiind cu eticheta de alcoolic pusa, nu-l primeste nimeni. Si nici nu pot sa ii condamn.
anuscha2009 spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui Ramonika anushca - te intrebi de ce ai fost dezaprobata. pentru ca gresesti mult cand spui ca tatal betiv, violent, abuzator trebuie iubit DOAR pt. ca ti-e tata. hai sa fim seriosi. orice prost poate deveni tata, mai greu e cand iti vine randul sa cresti un copil, nu doar sa-l concepi... e total gresit sa pui presiunea asta pe umerii deja f. greu incercati ai copilului (chit ca e acum adult) ca TREBUIE sa isi iubeasca tatal betiv, ca TREBUIE sa empatizeze cu el (ca tot e la moda termenul). cand e vorba de sentimente, NU TREBUIE nimic, verbul asta n-are loc aici. sentimentele se simt pur si simplu, nu trebuie sa fie simtite. daca nu simti empatie, iubire fata de tatal betiv, nu trebuie sa te invinovatesti sub nici o forma... nu e vina ta. nu-ti poti dicta inimii cum sa simta. cu toate ca am scris ce am scris mai sus despre sentimente, stii care e vestea cea proasta? ca multe dintre fetele de aici (mai ales cele care inca nu si-au incheiat socotelile cu trecutul) isi iubesc tatii. oricat de absurd ar parea. sau macar iubesc ce au fost inainte de degradarea totala. poate il iubesc in subconstient, poate il iubesc doar pt. ca au fost crescute in spiritul ca trebuie sa-ti iubesti/ respecti parintii. nu stiu. si cred ca sufera ca ii iubesc. stiu insa ca e mai greu sa iti iubesti tatal betiv decat sa nu-ti iubesti tatal betiv. asa ca hai sa nu le mai impovaram si noi cu iubirea asta fortata, macar pe cele care au facut pace cu trecutul, sa nu le mai inducem sentimentul de vinovatie. nu e corect. parerea mea! |
Cred ca m ai inteles gresit, si m au inteles gresit cele care m au dezaprobat.
Eu nu impovarez pe nimeni, fiecare face cum simte, eu am vorbit doar din experienta mea, strict atat. Eu imi iubesc tatal care a fost un alcoolic, fustangiu si un nemernic care m a chinuit si mi a distrus viata. Il iubesc acum dupa ani intregi de chinuri, de relatii emotionale ratate strict din cauza legaturii tatal fiica. Dar am iertat.
Mi s a parut doar distructiv violenta cu care unele participante la discutie aruncau cu ura in Elena care recunoaste care are propriile sentimente de ura fata de tatal ei.
Eu am vorbit doar prin prisma realitatii mele si a ranilor mele, daca nu s a inteles experienta mea personala si ceea ce eu am vrut sa transmit, inseamna ca ceva imi lipseste mie deocamdata de aceea am sa ma retrag de la acest subiect.