Probleme cu tatal

Eleni spune:

Chiar o cutie a pandorei s-a deschis.
Am citit atent tot ce s-a scris. Sper ca am si inteles.
In primul rand nu vreau sincer sa ne certam sau sa ne dezaprobam. Toata lumea da sfaturi din experienta proprie, nu e generalizata, eu trebuie sa imi aleg ce mi se potriveste.
Simt ca vehementa mare este a celor care au suferit mult si la care rana nu s-a inchis. Cele care au trecut prin asta mai demult au beneficiul timpului care vindeca rani. La mine e inca proaspata... prea proaspata.
Asa cum spuneam il urasc, il detest, vreau sa dispara, dar nu pot sa fac ceva ce i-ar afecta integritatea... nici macar nu pot sa-l trimit pe strada, pentru ca nu pot sa il fac sa sufere cu mana mea, nu pot.

A facut si credite da, doar cu buletinul, si eu sunt fascinata de usurinta cu care l-a luat. Si evident l-a baut, dar nu au ce sa ii ia, ma suna pe mine si le rad in nas, ca nu m-au sunat cand s-a dus sa ceara, s-au bucurat ca au un prost. Isi comanda tot felul de chestii vazute la telefon... ma rog... l-am lasat de capul lui si a strans datorii. Asa ca am intervenit si i-am luat cardul, ma duc sa ii scot pensia si cu el de fata calculam exact intretinere, lumina, telefon si televizor si restul ii ia. Inainte ii luam eu si ii gestionam corect ii aduceam mancare si bautura, da, o faceam, doar sa stea linistit in casa. Dar nuuu, el voia sa aiba banii pe mana caci era sigur ca il fur, asa ca ii dau banii ramasi si in 2 zile e la usa mea ca ii e foame. Mancare ii dau, bautura nu. Nu vreau. Pur si simplu.
Acum mi-e clar ca cineva (varul lui mai precis) i-a bagat in cap ca ii cumpara pamantul. Eu l-am sunat pe acest om si i-am zis ca sunt de acord, facem actele, stau de fata si sa puna clauza ca il ia si pe betiv in ingrijire. Si ca o sa am grija sa verific respectarea acestei clauze. Nu a mai vrut pamantul, evident.
Numai ca deja rahatul a fost scormonit si a escaladat conflictual.
In dimineata aceea am fost uimita efectiv de cata puterea avea sa ma impinga si sa imi suceasca mana, el e o mana de oase, dar se pare ca bautura si creierul imbibat in alcool iti da puteri supraomenesti. Pentru cateva clipe mi-a fost teama ca ma razbeste.

Inteleg ce spun si cele care nu judeca omul ci boala... inteleg asta. La asta lucrez cu terapeuta, sa pot sa le disociez... Cand aveam 7-8 ani, tata fuma si bea mult. I-au zis medicii ca moare daca nu se lasa de fumat, avea plamanii varza. S-a lasat de fumat, de baut nu. Ma gandesc ca fumatul nu te transforma intr-un monstru detestabil, cu viciul asta pot sa traiesc. Fumatul iti distruge propria viata, bautura o distruge pe a tuturor din jur.
Ma uit la prietenii mei si vad cum cei mai echilibrati in viata de familie sunt cei care au avut la randul lor o viata de familie echilibrata (indiferent ca erau 2 parinti, un tata vaduv sau divortat, o mama si o bunica, nu conteaza). Atmosfera de acasa era echilibrata. Toti ceilalti ne luptam cu niste rani teribile.
Si da, tot noi trebuie sa iertam. Ei bine pe mine asta ma revolta nespus. Nu stiu cum ar fi daca mi-as aminti vreun moment bun legat de tatal meu, poate as avea de ce sa ma leg in iertare. Dar eu nu-mi amintesc nimic, doar rusine, rusine, rusine... dorinta ca el sa dispara pusa cand suflam in tort si copiii din vecini sau din clasa imi cantau si el venea si strica totul.
Sau macar sa ma leg de un moment in care a incercat sa se lase... dar dupa prima si singura tentativa de dezalcoolizare s-a dus imediat la birt.
Intr-adevar trebuie sa fii un om evoluat spiritual si emotional sa ierti. Sunt atatia martiri care au iertat, sunt detinutii politici care si-au iertat calaii... oameni intr-adevar evoluati.
Eu nu sunt asa, tanjesc sa inchid asta si sa pot merge mai departe, Tanjesc sa trec peste rezolvand nu ignorand... sunt un om care aspira la evolutie, dar inca nu am reusit.
Continui sa citesc cu aviditate subiectul. E ca un grup al copiilor de alcoolici: "Buna, sunt Elena si sunt fiica unui alcoolic".
Imi pare rau ca suntem atatia...

Ramonika spune:

anushca - te intrebi de ce ai fost dezaprobata.
pentru ca gresesti mult cand spui ca tatal betiv, violent, abuzator trebuie iubit DOAR pt. ca ti-e tata. hai sa fim seriosi. orice prost poate deveni tata, mai greu e cand iti vine randul sa cresti un copil, nu doar sa-l concepi...
e total gresit sa pui presiunea asta pe umerii deja f. greu incercati ai copilului (chit ca e acum adult) ca TREBUIE sa isi iubeasca tatal betiv, ca TREBUIE sa empatizeze cu el (ca tot e la moda termenul). cand e vorba de sentimente, NU TREBUIE nimic, verbul asta n-are loc aici. sentimentele se simt pur si simplu, nu trebuie sa fie simtite.
daca nu simti empatie, iubire fata de tatal betiv, nu trebuie sa te invinovatesti sub nici o forma... nu e vina ta. nu-ti poti dicta inimii cum sa simta.
cu toate ca am scris ce am scris mai sus despre sentimente, stii care e vestea cea proasta? ca multe dintre fetele de aici (mai ales cele care inca nu si-au incheiat socotelile cu trecutul) isi iubesc tatii. oricat de absurd ar parea. sau macar iubesc ce au fost inainte de degradarea totala. poate il iubesc in subconstient, poate il iubesc doar pt. ca au fost crescute in spiritul ca trebuie sa-ti iubesti/ respecti parintii. nu stiu. si cred ca sufera ca ii iubesc.
stiu insa ca e mai greu sa iti iubesti tatal betiv decat sa nu-ti iubesti tatal betiv.
asa ca hai sa nu le mai impovaram si noi cu iubirea asta fortata, macar pe cele care au facut pace cu trecutul, sa nu le mai inducem sentimentul de vinovatie. nu e corect.
parerea mea!

Cristina_C spune:

Eleni, eu nu am avut de suferit din cauza unui tata alcoolic, norocul a facut sa am parte de doi parinti exemplari care mi-au oferit o copilarie foarte frumoasa. Pot insa privi lucrurile detasat si pot intelege revolta, lipsa de empatie si chiar de iubire a unor copii fata de un tata care le-a distrus, cu buna stiinta, copilaria.

buflea spune:

In ce relatie esti cu surorile tale in legatura cu tatal tau ? Ele au putu sa se desprinda complet de el ? Daca intr-o zi, s-ar duce la una din ele la usa, ce s-ar intampla ?

Este un film pe o tema similara, cu Meg Ryan si Diane Keaton ... nu-mi aduc aminte numele, incerc sa il caut pe net ... este vorba despre 3 surori ca caror mama murise si tatal, cam vagabond asa in viata (putin betiv, putin curvar), este internat in spital si se pare ca numai una dintre ele (Meg Ryan) are disponibilitatea sa se ocupe de el, desi se lupta clar cu frustrarea ca e singura si ca de fapt nu prea ii vine.

Stie cineva la ce film ma refer ?

caress spune:

Hanging up, cumva...?

saskia spune:

Am sa va spun si eu o poveste, bunicul din partea tatalui, un polonez emigrat in Romania in timpul celui de-al doilea razboi mondial, a fost alcoolic. Era un om deosebit, efectiv...citit, frumos , fusese dintr-o familie de aristocrati, educat, dar totusi extrem de slab ca fire. Dupa toate problemele din timpul acela si ramas cu dor de Polonia lui a inceput sa bea, mult, pana la a ajunge alcoolic.

Cand nu era beat, era cel mai charmant om din lume, efectiv ii duc dorul uneori . Ne povestea despre Polonia, despre tot felul de traditii si intamplari. Cand insa era beat, si era destul de des, era crunt. A murit cand eu aveam, 7 ani, dar tata imi povestea ce rusine simtea cand trebuia sa se duca sa-l culeaga din santuri. Tata care toata viata lui nu a iesit din casa fara o camasa curata, calcata, care vroia sa ajunga cat mai sus. Se simtea umilit, batjocorit, de catre iata tocmai tatal lui, pe care de altfel inainte de a ajunge atat de rau, il venerase, ca noi toti de altfel.

Nu se ajunge dintr-odata la alcoolism. Omul incepe sa bea, din ce motiv, nu mai conteaza, unii se pot lasa, altii nu, iar altii nu vor pur si simplu. Se vorbeste cu ei in momentele alea de "trezie" si par a intelege...de unde, cand vad bautura, gata au si uitat tot! E greu sa ierti si sa uiti lucrurile astea. Tata mereu mi-a spus: il pot ierta chiar si pentru umilinte, dar nu-l pot ierta ca si-a aruncat viata la gunoi pentru bautura (cand ne-ar fi putut imbogati si nou viata cu experienta lui si a unui tata prezent). Ar fi putut atat de multe alte lucruri a face, dar nu a vrut. E mai usor sa bei si sa uiti, decat sa te lupti pentru viata!!

off-topic: Coracora arata super acum gara din Rotterdam, nu mai vezi dependenti sau poate sunt, dar e si politie multa, magazine, deci nu prea mai au "locul lor" ca sa zic asa.

buflea spune:

Bingo ...da, da, asta este Hanging up

http://www.imdb.com/title/tt0162983/

Nu va luati dupa ratingul destul de slabut al filmului ... mie mi-a placut.

Eleni spune:

O sa il caut sa il vad Buflea.
Surorilor mele nu le pasa. Nu le pasa, nu stiu de el, nu le intereseaza. Incerc sa ma abtin sa le judec... si cand mama a cazut la pat, tot eu am fost de "tura" permanenta.
Una pur si simplu ignora lucrurile neplacute, considera ca nu exista. Are abilitatea sa dispara cu lunile si sa sune doar cand are nevoie de ea. Ani de zile am fost revoltata, pana cand am inteles ca ea asa a fost mereu si ca eu ma incapatanam sa astept o schimbare de fiecare data cand suna sa vada ce fac. Acum m-am linistit, stiu ca "ce faci" inseamna "am nevoie de ceva", si sunt capabila sa ii spun nu, dar asta dupa 2 ani de terapie... inainte ii dadeam ce-mi cerea incapabila sa ii spun nu, si apoi iar disparea... tot un fel de tata, dar nealcoolic, alt soi... un fel de fiu risipitor.
Cealalta atrage numai dezastre. E un pericol ambulant pentru ca ea insasi este o persoana foarte toxica pentru ea. Credula, insuficient educata (s-a lasat devreme de scoala), negativista... a walking disaster. Decat sa o pun pe ea sa rezolve ceva, mai bine trag de mine sau aman... lucrurile cele mai simple si imposibil de gresit ea le strica... si nu e intentionat, e ca in filmul ala "Ghinionistul".
Mai mult, eu sunt mijlocia, copilul pentru care hainele si cartile celei mari au fost bune, suficient sa nu mai cumpere altele, dar pentru cea mica... nu mai mergeau, trebuiau altele noi...
Nu ne-a lipsit nimic fundamental, nu am facut foamea niciodata, mama muncea 2-3 joburi sa ne tina cu tot ce ne trebuie, dar eu... sunt un munte de frustrari acumulate.
Si pe fondul asta, eu mereu am fost la rand sa am grija de ceilalti... am deviat, incercam doar sa explic comportamentul surorilor.

buflea spune:

Mi-a placut asta ... Eu cred ca esti o persoana foarte bogata si foarte puternica, pe care sau pentru ca (?) viata te-a bagat mereu la mijloc. Ai si stofa, am vazut eu si de pe forum ... esti analitica, nu te pierzi in amanunte, ii organizezi bine pe ceilalti, pari puternica pentru ca ai mereu o solutie.

Da-ti voie sa simti ceea ce simti fara sa iti para rau ...

O sa gasesti o solutie si de data asta ...

nicavica spune:

Eu ,pot spune ca am depasit faza de frustrare,care a fost lunga si f grea.Vreo 6 ani a durat sa am casa mea cu liniste!Invidiam pe oricine mergea acasa si avea liniste,eu nu aveam lucrul asta banal..Stiu ca ne-au iubit(in felul lor),dar bautura le-a distrus viata..Pe tata mi-l amintesc treaz cand l-a internat ultima data la neurologie ,si m-am dus la spital si m-a pupat(dar n-am reusit sa-i spun ca-s insarcinata,aveam 8 saptamani si debia ma externase).Imi amintesc pt ca a fost ultima data cand l-am vazut lucid .Dupa cateva zile, m-a internat iar(pt ca aveam probleme cu sarcina) si urcam mereu la el la etaj,dar nu ma mai recunostea,avea momente cand parea lucid ,si i-am spus odata ca o sa aiba un nepotel,dar nu a reactionat!L-am iertat,stiu ca a facut ce a putut el,si tot mi se face dor de el!Ma gandesc la el si,sincer nu vreau sa mai port povara a ce a fost!Iar cu mama,de fiecare data,cand imi ridica tensiunea,trag aer in piept,ma gandesc ca-s parinte si eu,si ma gandesc la cat e de praf ca s-ar putea sa n-o mai vad in curand...si ultimile cuvinte purtate nu vreau sa fie urate intre noi!Mi-am iertat si familia(pe care eram furioasa)extinsa,care stiau ce cosmar traim,si m-au lasat sa ma chinui in halul ala!Si au preferat sa ascunda"gunoiul"sub pres,sa nu-i stie lumea.Chiar si vecinii care ma umileau de fata cu toti copii cu care ma jucam,si-mi spuneau:"du-te acasa!n-auzi ca tipa ma-ta?!iar ,o bate tac'tu!"
In prezent trec cu capul sus,si nu mai sunt rusinata de nimic din ce-au facut ai mei,eu mi-am facut viata mea!Si tot ce am trait m-a facut sa iau viata in piept repede si sa fiu responsabila!Asta-i partea buna a unei copilarii de cosmar!Detaliile ca ce mi-au facut,in ce posturi m-au pus ,in ce hal psihic ajunsesem...s.a.m.d. nu-si au rostul,pt ca sunt absolut ingrozitoare si incredibile
P.S.:Cine a cerut egalitate pt acceptarea alcoolicilor si a copiilor cu CES....Vai,sufletul meu!Cred ca nu a trait cu un alcoolic(eu ,am trait cu 2)si nu intelege cum distruge viata celor din jur....Pe cand in postura de mama de copil cu ces,NICIODATA nu ma voi simti rusinata,umilita sau cu o viata de cosmar...Sunt cea mai mandra mama de puiul ei,si imi imbogateste viata cu multe aspecte pe care multi nu dau 2 bani
Consider ,ca doar a vrut sa "aprinda" o discutie care i se parea prea anosta...sau mai are ceva de spus,dar la alt topic(stie la care)